Doru Frânțescu
Politică Energetică
Dezbaterea pe politica energetică adesea înglobează o pluralitate de intere- se, din moment ce deciziile energetice au implicații economice, de mediu şi geopolitice. În timp ce grupurile pentru protecția mediului susțin o mişcare către reducerea uzului de surse poluante de energie, alte forțe politice sunt mai interesate de securitatea energetică. Discuțiile capătă un alt nivel de complexitate din pricina diferitelor interese geopolitice şi preferințe ener- getice al statelor membre UE. Având o economie în creştere ce trebuie să prindă din urmă celelalte state UE, România tinde să se concentreze mai mult pe securitatea aprovizionării cu energie (oferta abundentă de energie ieftină este necesară pentru creştere economică) şi prioritizează dezvoltarea infrastructurii pan-europene de gaz pe care ar putea să o exploateze. Pe de altă parte, România este de asemenea îngrijorată de predominanța surselor oligopolistice de energie şi tinde să se opună proiectelor ce ar consolida po- ziția superputerilor energetice precum Rusia.
Interconectarea electrică
O piață complet integrată de electricitate este una din cerințele pentru construirea unei Uniuni Energetice Europene, deoarece ar micşora izolarea rețelelor electrice din statele membre individuale. Însă ținta de 10% inter- conectivitate electrică între statele membre, asumată în 2002 nu a fost atin- să în toate țările: problema “insulelor de energie” şi sprijinul slab atât din partea anumitor forțe politice şi anumitor guverne naționale au încetinit procesul de a atinge acele ținte. România face parte dintre țările cu cele mai mari di cultăți în domeniu însă, conform Raportului pe 2017 al Comisiei, România ar trebui să poată să îşi atingă obiectivul până la deadline. Celelalte
țări ce au un grad mai mare de izolare sunt Spania, Portugalia, Italia, Marea
Britanie şi Polonia.
Balanța opiniilor la nivel UE
În timp ce nanțarea adițională ar ajuta țările ce au rămas în urmă, doar o mică parte din din membrii Parlamentului European şi ai Consiliului UE sunt dispuşi să sprijine stimulente nanciare adiționale pentru a mări inter- conectarea statelor membre UE. Opoziția se datorează faptului că anumite forțe din țările cu niveluri de interconectare electrică mai mare nu au în mod necesar un interes în promovarea investițiilor în această privință şi ar prefe- ra mai degrabă alocarea investițiilor în alte direcții (spre exemplu în direcția tranziției către energie curată)
Susținătorii cererii de a aloca mai multe fonduri pentru atingerea țintei de 10% de interconectare electrică pot găsi aliați între membrii social de- mocrați şi grupului de dreapta naționalist ENF. Însă eurodeputații din alte grupuri nu sunt oferă atât de mult sprijin (din diferite motive). Atât partide- le orientate către piața liberă – ALDE şi PPE, cât şi Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană, GUE/NGL şi Mişcarea 5 Stele de pe stânga tind să e de partea opoziției.
Analiza comportamentului la vot a relevat faptul că anumiți eurodepu- tați au votat pe linii naționale, deşi imaginea per total este puțin nuanțată. În cazul României, eurodeputații au urmat în mare liniile grupurilor politice, PSD votând în favoarea sprijinului adițional, pe când majoritatea membrilor PPE au votat contra (cu excepția notabilă a lui Mureşan şi Marinescu). În schimb, eurodeputații spanioli şi portughezi (Peninsula Iberică este încă o regiune periferică în ceea ce priveşte interconectarea electrică) tind să spri- jine mai mult investițiile şi tind să voteze împotriva grupurilor lor politice când este necesar.
Sprijin pentru biocombustibili
Pe când anumite forțe politice susțin producția de energie din biomasă ca o alternativă viabilă pentru sursele de energie tradiționale (spre ex. com- bustibili fosili), biocombustibilii sunt de asemenea criticați pentru abaterea producției agricole de la aprovizionarea cu alimente şi pentru promovarea deforestării.
În timp ce dezbaterea adesea capătă conotații ideologice, clivajele nați- onale sunt de asemenea observate, deoarece producția de biocombustibili este distribuită inegal pe continentul european. Chiar dacă producția româ- nească de biocombustibili este la un nivel mai jos comparativ cu celelalte țări UE, există un potențial puternic de a mări producția în țară.
Balanța de viziuni la nivel UE
Propunerile de a înceta producția şi uzul de biocombustibili sunt sprijinite doar de o minoritate a membrilor Parlamentului European şi a Consiliului UE. Însă nivelul sprijinului pentru limitări mai aspre privind uzul biomasei pentru energie este preconizat să crească din moment ce forțele periferice ce susțin aceste propuneri (Verzii, extrema stângă şi majoritatea naționa- liştilor de dreapta) probabil vor creşte în putere şi număr după alegerile UE din 2019.
Cei ce vor ca autoritățile de reglementare să susțină utilizarea biocom- bustibililor pot conta pe sprijinul grupurilor orientate către piața liberă PPE şi ALDE. Opoziția cea mai puternică este manifestată de grupurile ce tind spre stânga, Verzii/Alianța Liberă Europeană, Stânga Unită Europeană/ Stânga Verde Nordică şi Mişcarea 5 Stele din Italia. Socialiştii şi Democrații de asemenea manifestă interes pentru sprijinirea anumitor timpuri de bio- combustibili, dar manifestă şi îngrijorare față de cele ce contribuie la defo
restare. În schimb, naționaliştii de dreapta au de asemenea viziuni nuanțate pe temă: aceste forțe politice nu sunt susținători publici ai biocombustibili- lor, dar tind să e puțin îngrijorate de impactul asupra mediului al biocom- bustibililor (de ex. deforestarea).
Analiza noastră asupra comportamentului de vot arată că majoritatea eurodeputaților tind să urmeze linia grupurilor lor politice în aceste su- biecte, deşi există excepții notabile, românii ind între acestea. În timp ce membrii PPE din România se aliniază cu grupul politic, care în mare susține biocombustibilii, anumiți membri S&D din România sunt dispuşi să pără- sească poziția grupului S&D, când este necesar, şi să susțină în continuare uzul biocombustibililor. În afară de România, membrii bulgari şi polonezi de asemenea arată o susținere mai puternică pentru biocombustibili decât grupul lor politic. La polul opus, membrii olandezi şi belgieni par a mai pu- țin dispuşi spre susținerea stimulentelor pentru biocombustibili decât alte delegații naționale din aceleaşi grupuri.
Construcția Nord Stream II
Dezbaterea privind dublarea capacității gazoductului Nord Stream s-a con- centrat pe implicațiile geopolitice ale proiectului mai degrabă decât pe im- pactul economic şi asupra mediului. Proiectul ar permite gazului rusesc să ocolească țările cu care Rusia are relații mai puțin prietenoase (precum Ucraina sau Polonia) şi să exporte gaz direct către Germania şi Europa de Vest.
Proiectul este susținut de țări precum Germania, Austria şi Olanda, ale căror economii ar bene cia de pe urma unei aprovizionări mai mari cu gaz natural. Proiectul de asemenea ar reduce impactul disruptiv al con ictului dintre Rusia şi Ucraina asupra aprovizionării cu gaz a Europei de Vest.
Balanța de viziuni la nivelul UE
În timp ce Consiliul tinde să e mai divizat (bazându-se pe diferite priorități naționale), există o majoritate mai mare în Parlamentul European împotriva proiectului. Balanța de putere din Parlamentul European nu s-a schimbat substanțial după alegeri, deşi avansurile forțelor naționaliste de dreapta ce tind să e mai prietenoase către Rusia vor ridica nivelul de suport pentru proiect.
Oponenții proiectului pot să numere printre aliații lor majoritatea gru- purilor politice din Parlamentul European: atât grupurile orientate către
piața liberă (ALDE, PPE, ECR) cât şi grupurile ce tind spre stânga (S&D şi Verzii/Alianța Liberă Europeană), Nord Stream II ind sprijinit în mare de grupuri politice ce tind să e mai prietenoase către Rusia (Europa Națiunilor şi a Libertății şi Stânga Unită Europeană/Stânga Verde Nordică), pe când Mişcarea 5 Stele din Italia şi euroscepticii britanici tind să e mai neutri.
În mod diferit față de alte probleme, Nord Stream II tinde să genere- ze clivaje în anumite grupuri politice, eurodeputații din diferite țări ne – ind în mod obligatoriu de acord cu colegii de grup european. Spre exemplu, membrii din Germania, Austria şi (într-o mai mică măsură) din Olanda tind să aibă o viziune mai favorabilă către Nord Stream II. Din motive diferite, membrii greci şi bulgari sunt de asemenea susținători, probabil datorită re- lațiilor politice şi culturale strânse cu Rusia. În mod nesurprinzător, euro- deputații români tind să voteze în mod coeziv împotriva Nord Stream II, indiferent de a liere politică.
Acest raport este un prim pas către înțelegerea (noului) peisaj politic European şi cum românii îşi pot apăra interesul când interacționează cu pro- cesul de luare a deciziilor UE în ciclul politic 2019-2024. Pentru a-ți apăra in- teresele, o strategie înțeleaptă de construire a coalițiilor este necesară, astfel este fundamental să ştii pe cine te poți baza ca aliat. Dată ind gama largă
de subiecte adresate de către UE şi complexitatea lor, potențialii aliați ai ro- mânilor se schimbă de la un subiect la altul. Din acest motiv, am cartogra at pozițiile forțelor politice pan-europene în funcție de subiect. Acest raport de asemenea subliniază şi că în anumite zone românii mai întâi trebuie să îşi de nească interesele înainte să le poată apăra în mod coordonat la nivel european.
Compoziția politică în schimbare a Parlamentului European după alege- rile 2019 va afecta nivelul de sprijin pentru politici cheie. În special, pierde- rile suferite de grupurile de stânga (per total) vor duce la o scădere în nivelu lde sprijin pentru politici scale şi sociale progresive, ce probabil va duce la încetinirea propunerilor curente pentru o mai puternică armonizare UE a sistemelor scale şi de securitate socială. Dintr-o perspectivă diferită, pier- derile grupurilor de stânga de asemenea va uşura munca forțelor ce promo- vează o digitizare şi o automatizare mai rapidă a economiei UE în a căpăta sprijin pentru propunerile lor, deşi acest trend va nuanțat de creşterea forțelor naționaliste dreapta, ce împărtăşesc anumite preocupări privind impactul social şi efectele secundare ale revoluției tehnologice. În alte su- biecte, precum dimensiunea bugetului UE şi bugetul agricol în special, sau geopolitica energiei, diferențele dintre țări sunt mai vizibile, adică balanța de putere are şanse mai mici să se schimbe substanțial după alegeri deoarece în aceste cazuri apartenența politică a eurodeputaților contează mai puțin (în timp ce naționalitatea contează mai mult).
Per total, această cartogra ere (precum şi studiile anterioare) subliniază faptul că eurodeputații mai probabil vor vota (şi lua poziție) în funcție de linii ideologice (grup politic) decât de cele naționale, adică social-democrații români mai probabil vor vota ca social-democrații din țări precum Germania, Franța, etc, decât ca eurodeputații români PPE. Grupurile politice europene tind să aibă o coeziune puternică, în special creştin-democrații, social-de- mocrații, verzii şi liberalii&democrații. Comportamentul membrilor români tind să urmeze aceste tendințe generale, ceea face di cilă, în anumite cazuri, de nirea clară a unei anume direcții ca ind “interes național”. Eurodeputa- ții români, însă, în mod ocazional, acționează contrar grupurilor lor politice când votează subiecte ce afectează puternic țara lor de origine.
În mod concret, membrii români mai probabil vor vota în acelaşi fel (indiferent de a liere politică) pe subiecte precum bugetul PAC sau Nord Stream II: toți (sau aproape toți) eurodeputații români susțin un buget agri- col UE mai mare sau doresc să blocheze proiectul Nord Stream II. Însă când
vine vorba de reglementări speci ce ale pieței interne, observăm divergențe în viziunile eurodeputaților români pe subiecte privind digitizarea, automa- tizarea, sau politicile scale şi sociale. Partidele româneşti tind să urmeze li- niile grupurilor politice europene pe aceste subiecte. Spre exemplu, membrii social democrați români sprijină reforma propusă a coordonării sistemelor de securitate socială ale statelor membre, pe când național-liberalii (PNL) se opun. Pe de altă parte, membrii PNL au sprijinit o propunere de consolidare a comerțului online, pe când PSD s-a opus.
