Florin GROSU: INOVAȚIA CA ȘI JOC

Publicat deMadalina Marcu

de Florin GROSU

Ca să reușim ca adulți, cred că trebuie să învățăm să redevenim copii. Cheia învățării pentru noi ca adulți cred că stă în capacitatea noastră de a pune informația în context și de a rezolva probleme complexe dar și de a interacționa în mod constant cu ceilalți, de a ține cont de acțiunile lor și de ceea ce îi motivează. Jocurile sunt singurul mediu de învățare, după părerea mea, care ne oferă cadrul potrivit pentru a ne dezvolta aceste abilități și, de aceea, cred că nu trebuie să ne oprim niciodată din a ne juca.

Provocarea adevărată vine, și de aici și posibilitatea de inova, din a găsi acele jocuri (sau a le construi), care să îl pună pe jucător într-un ecosistem similar cu acela în care urmează să activeze, de a-i da posibilitatea să-și antreneze acele abilități care îi vor fi necesare în cariera viitoare. Cum antrenamentele de orice natură sunt, prin esența lor, repetitive și de durată, jocul trebuie să creeze, în același timp, și dependență, să îl tină pe jucător motivat să continue și să îl răsplătească pentru fiecare bornă atinsă în drumul spre obiectivul final. Cu alte cuvinte, cred că o inovație majoră în educație a fost folosirea din ce în ce mai mult a jocurilor, ca parte a procesului educațional, iar acum începem să vorbim de a inova jocurile astfel încât ele să producă și mai multă inovație în educația de calitate.

Am asociat tot timpul educația de calitate cu rezultatul ei. La început, instinctiv, știam că am învățat ceva daca luam o notă mare la lucrarea de control sau la un examen de admitere sau aveam o performanță notabilă la olimpiade. În timpul liceului, am descoperit programele Junior Achievement și, mai ales, simulările și jocurile de afaceri care erau o parte centrală a acestor programe. Împărțiți pe echipe, conduceam câte o companie virtuală și luam decizii de management pentru acea companie. Toate erau introduse într-un simulator software care le analiza și apoi vedeam rezultatele. Acestea erau influentate, bineînteles, și de deciziile celorlalte echipe și aceasta a fost o descoperire majoră, aceea că orice decizie luam, rezultatul ei va fi întotdeauna influențat și de deciziile celorlalți. Adevarata inovație a acelui joc din programul Junior Achievement a fost că ne-a invațat sa ținem cont de acest lucru și să încercam întotdeauna să anticipăm deciziile celorlalți, să înțelegem ce-i motivează și care sunt constrângerile lor. Atât de mare a fost influența acelui joc și a profesoarei care îl administra, încât mi-a schimbat total planurile de cariera. Am renunțat la visul meu de a deveni neurochirurg și am mers la ASE, pentru că acum îmi doream să conduc o companie, să iau decizii împreună cu echipa mea și să învăț să calculez scenariile rezultate din deciziile celorlalți.

Am continuat să particip în programele Junior Achievement și în facultate, tocmai pentru ca îmi ofereau ceea ce universitatea nu putea la acel moment: studii de caz practice, lucrul în echipa, interacțiune saptamânală cu oameni din companii de top, pentru care mi-aș fi dorit să lucrez.

Când nu am mai putut participa la programele Junior Achievement, din cauza vârstei, am decis să organizez propriul program, unde să pot continua să am aceleași beneficii, să am acces la studii de caz practice și să interacționez cu manageri de top. Cum prima mea ieșire din România a fost tocmai în Canada, la o școală de vară internațională a Junior Achievement, am visat să fac asa ceva și în Romania – o  școală de vară internațională, cu profesori dar și cu participanți din toată lumea. Primul pas a fost să găsesc,  printre prietenii mei, alți oameni care să creadă în visul meu, pentru că învățasem tot la Junior Achievement că dacă ești într-o echipă bună, poti obține rezultate infinit mai bune decât singur.

Am format echipa și ne-am pus pe treabă, iar rezultatul a fost prima  școală de vară internațională din România, în 2007, la Brasov, care folosea în exclusivitate studii de caz de la Harvard Business School. Lectorii erau profesori de la Harvard și Columbia și manageri de top din mediul de afaceri de la noi, iar participanții, 30 la număr, erau din peste 15 țări. A fost un rezultat chiar peste așteptările noastre, mai ales că toți lectorii și-au exprimat disponibilitatea de a reveni la ediția următoare iar câțiva dintre participanți s-au alăturat echipei noastre.  În anii care au urmat, o treime dintre participanti veneau ca urmare a recomandarilor primite de la participanti din anii anteriori, iar lectorii erau aproape toti recomandați de cei care deja predau în programul nostru. În plus, asociația noastra ajunsese cel mai mare clienți al Harvard Business Review în regiune (cumparam cele mai multe studii de caz), iar managerii din companii încercau să îi copieze pe profesori și veneau și ei, la rândul lor, cu studii de caz reale din companiile lor.

2010 a fost un an special pentru noi ca și organizatie, ca și grup, pentru că atunci s-au întâmplat doua evenimente majore unde inovația a avut un rol cheie. Primul dintre ele a fost o nouă școală dedicată în întregime inovației și a rolului strategic pe care aceasta îl are pentru orice companie. Manageri de multinaționale, președinți de bănci, directori de strategie ai unor companii uriașe sau parteneri în firmele de consultanță în management discutau despre cum inoveaza ei în companiile lor, despre cum încearcă mereu să puna inovația în centrul strategiilor lor de dezvoltare dar și despre cum indivizii și echipele din care fac parte trebuie să fie parte a acestui proces. Majoritatea proceselor pe care ei le prezentau erau formale, unele destul de rigide, cu proceduri care, în opinia mea, îngrădeau inovarea și, mai ales, îi demotivau pe noii veniți, pe cei tineri, să contribuie la acest proces. Un alt lucru foarte interesant era că mulți dintre indivizii inovațivi din aceste companii, intraprenorii cum sunt numiți, plecau și deveneau antreprenori, își construiau propriile companii care, de multe ori, lucrau chiar cu companiile din care ei plecaseră. Acum aveau însă, spuneau ei, libertatea de crea, de “a se juca asa cum vor”,  după cum a spus unul dintre ei în fața studenților nostri.  Am inteles atunci că jocul, deși are întotdeauna reguli, îți dă un grad enorm de libertate de a fi creativ, de a gasi soluții inovatoare, de a gândi neconvențional și că unele dintre companiile foarte mari, omoară toată aceasta libertate creativă iar soluția, în multe cazuri, era antreprenoriatul, ca fiind tipul de “joc” pentru oamenii mari în care inovația este cuvântul cheie.

Tot în 2010 l-am cunoscut pe Florin Cioaca, trader în una dintre cele mai mari bănci din România la vremea respectivă și care aflase de școala noastră de vară de la vărul lui, care era unul dintre colegii mei din echipa de organizare. Ne-a vizitat la Sibiu, unde se mutase școala de la Brașov, pentru a ne cunoaște și a-i cunoaște pe participanți. Florin este omul cel mai pasionat de jocuri pe care l-am cunoscut în viața mea. S-a jucat aproape toate jocurile la care mă pot gândi și apoi a început să creeze jocuri el însușii. Fiind foarte bun la matematică, este pasionat de jocurile de logică, de puzzle-uri și de orice joc care îți cere să gândești intens și să rezolvi probleme cat mai complexe. Florin mi-a propus să organizăm un astfel de joc și pentru participanții la  școala de vară, un joc în care  ei să învețe cum funcționează piețele de capital internaționale și care este rolul traderilor instituționali pe aceste piețe.  Mi-a plăcut ideea, mai ales că jocul în sine, așa cum îl descria Florin, se apropia foarte mult de ceea ce traderii fac în viața reală.

Prima ediție a jocului a fost foarte greu de organizat. Participanții erau împărțiți în echipe de câte trei, fiecare echipă fiind trezoreria unei bănci. Toate tranzacțiile între bănci se făceau pe formulare tipizate, iar la finalul zilei Florin trebuia să introducă manual toate tranzacțiile într-un fișier Excel și să calculeze rezultatele. Se strângeau mii de astfel de formulare și era o muncă titanică să le procesezi seara. Au fost multe nopți nedormite pentru Florin dar, la final, participanții au plasat acest joc în top 5 cele mai reușite sesiuni de la  școală de vară. Era mai mult decât bine, mai ales că jocul de trading “concura” cu sesiuni ale unor profesori de la Harvard, MIT, Columbia sau bancheri de investiții de la JP Morgan, Morgan Stanley sau Merrill Lynch. La ediția următoare a școlii de vară, jocul s-a plasat iarăși între primele cinci sesiuni și, în plus, în evaluările primite de la participanți ni se cerea să realizăm o versiune electronică a jocului, pentru ca participanții să poată continua să se joace și la finalul școlii.

Le-am ascultat sugestiile, ne-am construit o echipă de programatori și am început să lucrăm la joc. Florin a creat toată arhitectura jocului și a platformei de trading din joc, astfel încât versiunea electronică se apropia foarte mult de mediul de lucru al unui trader real din bănci. Până și platforma de tranzacționare era similară ca design, iar scenariile de joc pe care le avea înglobate erau toate reale, cu date istorice din piețele internaționale. Construcția platformei a durat aproape doi ani dar, la final, ne-am dat seama că obținusem mai mult decât o platforma de joc. Obținusem un produs educațional în jurul căruia ne-am decis să construim un startup și să ne schimbăm total stilul de viață, odată cu antreprenoriatul.

Pentru antreprenoriat, tot jocul te pregătește cel mai bine, pentru ca te învață să nu îți fie teamă de eșec. Într-un joc, oricând o poți lua de la capăt dacă ai pierdut și lecțiile învățate sunt foarte valoroase data viitoare când joci. Cred ca educația antreprenorială trebuie să pornească de aici, de la a-i învăța pe oameni să își asume riscuri și să considere eșecul ca facând parte din procesul de învățare și din drumul către atingerea obiectivelor. Jocul te învață exact aceste lucruri, te învăța să îți asumi riscuri și să țintești obiective care pot părea imposibil de atins. în plus, te învață ca, oricâte eșecuri ai avea, oricând o poți lua de la capăt. În antreprenoriat, mai ales la început, ai foarte multe eșecuri: eșecul de a găsi oameni buni, refuzuri primite de la clienți, refuzuri primite de la investitori. Majoritatea se descurajează de la primele astfel de eșecuri și abandonează “jocul”. Cei care continua să joace, descoperă destul de curând că avansează în joc, că povestea lor a devenit suficient de convingătoare și pentru a recruta oameni buni, și pentru clienții potențiali, și pentru investitori.

Povestea noastră nu este cu nimic diferită. Am făcut multe greșeli la început, primii clienți abordați ne-au spus nu, la fel și primii investitori. Am continuat să jucam și să devenim mai buni. Ne-am dat seama, cu ajutorul unor mentori, că trebuie să învățam să ne spunem povestea mai bine, pentru că povestea este foarte importantă. Am început să exersăm diferite variante ale poveștii la evenimente dedicate antreprenoriatului sau în discuții cu potențiali investitori și clienți. Am învățat din feedback-ul primit și ne-am îmbunătățit constant povestea pana când a fost suficient de bună pentru a fi acceptați intr-un accelerator din SUA, sponsorizat de două dintre primele cinci bănci din SUA ca marime. A fost un moment de cotitura, pentru ca am trecut la un nivel superior al jocului și începeam să ne “antrenăm” cu unii dintre cei mai buni antrenori din lume și alături de jucători de top. Fără îndoială, am fost startupul cel mai puțin pregătit din program la început și aveam un dezavantaj enorm dat de faptul că rețeaua noastră de cunoștințe în SUA era foarte limitată. Toate celelalte companii din program erau din SUA, cu fondatori americani și cu toate avantajele care decurg din acest lucru. Am știut că trebuie să muncim mai mult decât ceilalți ca să ajungem la același nivel și am fost ajutați să o facem. SUA este cea mai bună țară pentru a fi antreprenor, fie și numai pentru faptul că nicăieri nu ești mai încurajat și sprijinit să îți urmezi visele ca acolo, chiar și pe cele mai nebunești. Totul cu condiția să muncești serios pentru a-ți atinge obiectivele.

La întoarcerea din SUA, după absolvirea programului, aveam deja o poveste închegată, mentori și investitori executivi de top din mediul bancar de acolo și, mai important decât orice, încredere foarte mare ca vom reuși să facem tot ce ne propunem, că avem un produs bun și că băncile încep să vadă avantajele folosirii lui. Am continuat să discutam cu investitori potențiali, pentru a ne finanța următoarea etapa de dezvoltare și, foarte curând, am primit o investiție de la Seedcamp, cel mai prestigios fond de investiții în startupuri foarte tinere din Europa. Din nou, ca într-un joc, o nouă ușă ni s-a deschis și am intrat într-o altă etapă, unde majoritatea clienților potențiali sunt dispuși să ne asculte povestea doar pentru că suntem o “companie Seedcamp”, iar eticheta aceasta este suficientă pentru majoritatea dintre ei atunci când le cerem să ne acorde 30 de minute pentru a le prezenta produsul.

Între timp, jocul de trading de la  școală de vară, care are în centrul lui platforma pe care Florin și restul echipei au construit-o, a ajuns în primele trei sesiuni ale programului, iar anul trecut s-a clasat chiar pe primul loc în preferințele participanților. Lectorul din program care caștigase acea poziție în ultimii ani, director la una dintre cele mai mari bănci din lume, ne-a recomandat colegilor lui din divizia de piețe globale și le-a spus povestea noastră. Le-am arătat produsul și ceea ce poate face pentru ei și ajuns să lucram împreună. Din aceasta experiență învățam că inovația nu se oprește niciodată, că un produs destinat unor clienți foarte mari și foarte pretențioși trebuie să fie capabil să ofere experiențe personalizate pentru fiecare client în parte  dar și că marja de eroare se reduce semnificativ, pentru că rareori exista o a doua șansă cu astfel de clienți.

Ne dorim ca jocul de trading pe care l-am dezvoltat să devină “jocul pe care ți-l poți pune în CV”, așa cum spune mantra noastră, un joc pe care să îl joci cu aceeași plăcere ca atunci când erai copil și erai fascinat de jocuri și care, la final, să îți aducă oferta de muncă mult visată. Un joc în care, reînvățând să devii copil, vei reuși ca adult.

AGRICULTURA | CONCEPTE SI INSTRUMENTE OPERATIONALE

al patrulea volum al seriei realizate de Editura Club Româniacoordonat de Mihai Aniței și Marius Stoianpeste 115 autori cu viziuni despre reforma PACtransformarea digitală a agriculturii, creșterea randamentului activității agricole Puteti descarca varianta online in...

ROMANIA DIGITALA | CONCEPTE SI INSTRUMENTE OPERATIONALE

al treilea Caiet Documentar al seriei realizate de Editura Club Româniacoordonat de Radu Puchiu, Marius Stoian și Marcel Foca135 de autori cu viziuni în 1120 paginiabordare unitară a digitalizării, pentru transformarea digitală a statului, economiei și societății...

Editoriale Escoala.ro

+ MARIUS STOIAN | CONCEPTELE VIITORULUI EXPLICATE Episod 1 Episod 2 Episod 3 Episod 4 Episod 5 Episod 6 Episod 7 Episod 8 Episod 9 Episod 10 ---- + CAIETE DOCUMENTARE CLUB ROMANIA | CONCEPTE SI INSTRUMENTE OPERATIONALE ENERGIATRANSPORTURI SI INFRASTRUCTURAROMANIA...

Marius Stoian | Conceptele viitorului explicate | Episod 6

La zece ani de Club România, lansăm formatul Top 5 Global, cu idei, concepte și evenimente care modelează lumea, pentru toți cei care cred în proiectul România Europeană. https://youtu.be/7TxSUH39Czk | SECTIUNE DEZVOLTATA CU SPRIJINUL ROMGAZ |

CAIET DOCUMENTAR CLUB ROMANIA | ENERGIA

Energia. Concepte și instrumente operaționale” primul Caiet Documentar al seriei realizate de Editura Club Româniacoordonat de Marius Stoian și Clara Volintirucuprinde analizele a peste 40 de specialiști din domeniul energieicuvântul introductiv este semnat de acad....

Marius Stoian: Conceptele viitorului explicate | Episod 7

La zece ani de Club România, lansăm formatul Top 5 Global, cu idei, concepte și evenimente care modelează lumea, pentru toți cei care cred în proiectul România Europeană. https://youtu.be/2n8VwGpYlb0 | SECTIUNE DEZVOLTATA CU SPRIJINUL ROMGAZ...

S-ar putea sa iti placa…