1. INTRODUCERE
Odată cu intrarea în vigoare a Directivei (UE) 2018/2001 privind promo- varea utilizării energiei din surse regenerabile (Directiva privind energia din surse regenerabile II) la 24 decembrie 2018, s-a stabilit un nou cadru adaptat exigențelor viitorului în vederea realizării obiectivului obligatoriu al Uniunii privind o pondere de cel puțin 32 % a energiei din surse regenerabile în cadrul consumului nal brut de energie până în 2030. Acest cadru se va baza pe progresele realizate în temeiul directivei actuale, inclusiv, printre altele, pe obligația statelor membre de a menține obiectivele pentru 2020 ca referință pentru traiectoriile lor pentru următorul deceniu. Acest lucru este completat, de asemenea, de alte elemente din pachetul „Energie curată pentru toți europenii”2.
Energia din surse regenerabile se a ă în centrul priorităților uniunii energetice. Directiva 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile3 (Directiva privind energia din surse regenerabile I) este un element central al politicii privind uniunea energetică şi un factor-cheie pentru realizarea obiectivelor privind energia din surse regenerabile până în 2020.
Prioritatea politică a Uniunii Europene de a deveni lider mondial al sur- selor regenerabile de energie este susținută de prezența surselor regenerabi
le de energie în toate cele cinci dimensiuni ale uniunii energetice. În ceea ce priveşte securitatea energetică, sursele regenerabile de energie reduc depen- dența de importurile de combustibili fosili. Se estimează că creşterea utili- zării energiei din surse regenerabile în comparație cu nivelul consumului de energie din surse regenerabile din 2005 a permis UE să îşi reducă cererea de combustibili fosili cu 143 Mtep în 20164 (aproximativ 12 % din consumul total de energie primară din combustibili fosili). În mod similar, dependența Europei de importul de energie, în special în ceea ce priveşte importurile de petrol şi gaze, va scădea de la nivelul de 55 % din prezent la 20 % în 2050, datorită unei aprovizionări cu energie primară care ar proveni în mare parte din surse regenerabile de energie5. Pentru piața internă a energiei, sursele re- generabile de energie joacă un rol tot mai important, în special pe piața ener- giei, unde aproape o treime (30,8 %) din producția brută de energie electrică din UE-28 a fost generată de sursele regenerabile de energie în 20176.
De asemenea, se observă un rol tot mai mare al gazelor din surse rege- nerabile. Un exemplu ilustrativ este acela că ponderea de biogaz în raport cu consumul total de gaz a fost de 18,6 % în iulie 2018 în Danemarca, ceea ce înseamnă o creştere de 50 % în comparație cu anul precedent7. În ceea ce priveşte e ciența energetică, reducerea consumului de energie este strâns legată de atingerea unei ponderi mai mari de surse regenerabile de energie şi de creşterea integrării surselor regenerabile de energie la scară mică în clă- diri, îmbunătățind performanța energetică într-un mod e cient din punctul de vedere al costurilor. În plus, energia din surse regenerabile joacă un rol semni cativ pentru decarbonizare şi, în 2016, sursele regenerabile de energie au contribuit la evitarea a 460 Mt de emisii de CO2 brute (peste cantitatea totală de emisii de GES din Italia din 2016)8, estimându-se că această canti- tate va creşte la 499 Mt9 în 2017. Totodată, sursele regenerabile de energie au o contribuție esențială în ceea ce priveşte inovarea. În domeniul surselor regenerabile de energie, 53 % dintre invențiile întreprinderilor cu sediul în
UE dobândesc protecție prin brevet în afara Europei10. Acest lucru demon- strează valoarea ridicată a inovării, deoarece protecția se realizează pentru ca inovarea să ajungă pe piețele străine şi să aibă succes acolo. Astfel, UE devine lider mondial în materie de inovare, deoarece are o cotă mai mare de- cât oricare dintre celelalte economii majore11. În această privință, astfel cum recunoaşte Agenția Internațională pentru Energie Regenerabilă (IRENA – International Renewable Energy Agency), Europa a devenit un reper în ceea ce priveşte indicarea căilor de succes către un viitor energetic bazat pe surse regenerabile de energie, situându-se în avangarda inovării energetice12.
De asemenea, UE ocupă poziția de lider în ceea ce priveşte diferitele tehnologii regenerabile de-a lungul lanțurilor sale de aprovizionare. Pentru unele tehnologii, precum turbinele eoliene, producătorii din UE au fost res- ponsabili pentru cel puțin 41 % din puterea nou instalată la nivel mondial în 201613. În ceea ce priveşte industria fotovoltaică din UE, producătorii de echipamente fotovoltaice din UE ocupă primul loc, deținând o cotă de piață la nivel mondial de 50 %, iar producătorii de invertoare din UE dețin o cotă de piață la nivel mondial de peste 18 %14. În plus, pentru a-şi menține şi a-şi extinde poziția de lider mondial în domeniul tehnologiilor emergente legate de energia oceanică din surse regenerabile, de exemplu, Comisia s-a angajat, alături de statele membre, să îşi unească eforturile pentru a spori utiliza- rea şi pentru a realiza obiectivele de reducere a costurilor stabilite în Planul SET15. Comisia a instituit Forumul industrial în materie de energie curată privind sursele regenerabile de energie pentru a consolida baza industrială
pentru sursele regenerabile de energie din Europa. În strânsă cooperare cu actorii-cheie din sector, acest forum propune acțiuni de îmbunătățire a com- petitivității lanțului european de aprovizionare pentru surse regenerabile de energie.
Bene ciile surselor regenerabile de energie depăşesc cu mult impactul asupra celor cinci dimensiuni politice de mai sus. Energiile din surse regene- rabile sunt o sursă de creştere economică şi de locuri de muncă pentru eu- ropeni, în special de locuri de muncă locale, peste 1,4 milioane de persoane lucrând în prezent în acest sector, iar cifra de afaceri conexă ind estimată la 154,7 miliarde EUR16. Raportul recent privind prețurile şi costurile energiei din Europa17 arată, în plus, un impact pozitiv asupra competitivității indus- triale, deoarece cantitățile mai mari de energie din surse regenerabile repre- zintă factorul-cheie care stă la baza scăderii prețurilor angro ale energiei din ultimii ani. Astfel cum subliniază IRENA, utilizarea pe scară tot mai largă a surselor regenerabile de energie a determinat şi o transformare energetică la nivel mondial, cu implicații geopolitice, iar UE deține în mod clar poziția de lider18.
Ele contribuie, de asemenea, la reducerea poluării atmosferice şi ajută țările în curs de dezvoltare să aibă acces la energie ieftină şi curată. În pe- rioada 2011-2016, capacitatea de producție de energie electrică din surse regenerabile a crescut cu aproximativ 10 GW iar numărul de persoane care bene ciază de soluții de energie din surse regenerabile neconectate la rețea a crescut de şase ori, ajungând la peste 133 de milioane19. Se estimează că, până în 2030, sursele regenerabile de energie vor alimenta peste 60 % din noul acces la energie electrică şi că sistemele de sine stătătoare şi minirețe- lele de electricitate vor asigura mijloacele necesare pentru aproape jumătate din noul acces20. Nu în ultimul rând, dar cel mai important, costul mai scă- zut al tehnologiei, însoțit de digitalizare, transformă sursele regenerabile de
energie în adevărata forță motrice pentru responsabilizarea consumatorilor şi pentru ca aceştia să joace un rol esențial în tranziția energetică.
Acest raport prezintă cele mai recente informații referitoare la progre- sele înregistrate până în 2017 cu privire la realizarea obiectivului de 20 % pentru energia din surse regenerabile până în 2020 şi abordează obligații- le de raportare ale Comisiei Europene în conformitate cu Directiva privind energia din surse regenerabile I şi cu Directiva privind schimbarea indirectă a destinației terenurilor (ILUC – Directive on Indirect Land Use Change)21. Sta- tisticile privind energia, transmise de statele membre către Eurostat până în ianuarie 2019, sunt utilizate ca sursă primară de date pentru evaluarea pro- greselor înregistrate cu privire la realizarea obiectivului pentru 2020. Acest raport se bazează pe al patrulea raport bianual privind progresele înregis- trate în domeniul energiei din surse regenerabile al statelor membre, care acoperă perioada 2015-201622, precum şi pe analiza tehnică complementară efectuată în cursul anului 2018. De asemenea, raportul include o prezentare generală a potențialului în ceea ce priveşte mecanismele de cooperare şi eva- luarea cadrelor administrative, precum şi a durabilității biocombustibililor.
2. PROGRESELE ÎNREGISTRATE DE UE-28 ÎN CEEA CE PRIVEȘTE UTILIZAREA ENERGIEI DIN SURSE REGENERABILE
În 2017, în UE, energia din surse regenerabile a atins o pondere de 17,52 % din consumul nal brut de energie, în raport cu obiectivul de 20 % pentru 2020 şi se situează peste traiectoria orientativă de 16 % pentru 2017-2018. În plus, UE în ansamblul său se situează peste traiectoria puțin mai ambi- țioasă de nită chiar de statele membre în planurile lor naționale de acțiu- ne privind energia din surse regenerabile (PNAESR)23. UE este pe cale să îşi realizeze obiectivul pentru 2020. În ultimii ani, la nivelul UE, a avut loc o creştere continuă a ponderii globale a surselor regenerabile de energie (SRE) şi a ponderii la nivel sectorial a energiei din surse regenerabile de energie electrică (E-SRE), încălzire şi răcire (Î&R-SRE) şi, în mai mică măsură, din transporturi (T-SRE).
Cu toate acestea, ritmul de creştere a ponderii energiei din surse regene- rabile a încetinit începând cu 2014. În comparație cu ponderea de 16,19 % din 2014, creşterea medie din perioada 2014-2017 a fost de doar 0,44 punc
te procentuale pe an, mai mică decât creşterea medie anuală de 0,83 puncte procentuale pe an care va necesară pentru a se atinge ponderea de 20 % în 2020. Deoarece traiectoria orientativă prevăzută în Directiva privind ener- gia din surse regenerabile I este mai abruptă în ultimii ani, va necesar un efort susținut pentru realizarea obiectivelor.
În ceea ce priveşte sectoarele individuale, la nivelul UE, ponderea ener- giei din surse regenerabile în sectoarele energiei electrice şi al încălzirii şi ră- cirii s-a situat în mod sistematic peste nivelurile de nite de statele membre în PNAESR, în timp ce, pentru transporturi, ponderea surselor regenerabile de energie urmează, practic, traiectoria plani cată.
Figura 1: Ponderile efective și plani cate ale energiei din surse regenerabile pentru UE-28 (2005-2020, %)� Sursă: Eurostat și planurile naționale de acțiune privind energia din surse regenerabile (PNAESR)
În ceea ce priveşte consumul absolut de energie din surse regenerabile, sectorul încălzirii şi al răcirii asigură cea mai mare contribuție, cu un total de 102 Mtep în 2017, urmat îndeaproape de energia electrică produsă din sur- se regenerabile, cu un consum de 86,7 Mtep şi de sectorul transporturilor, cu un consum de 23,65 Mtep24.
Principalele surse regenerabile de energie utilizate în consumul de ener- gie au fost biomasa pentru încălzire şi răcire, hidroenergia şi vântul pentru energie electrică şi biocombustibilii pentru transporturi. În sectorul energi- ei electrice, are loc o schimbare clară de paradigmă către sursele regenerabile de energie. Unul dintre factorii-cheie a fost scăderea costului energiei elec- trice produse din surse fotovoltaice şi eoliene, care, în perioada 2009-2018,
a scăzut cu aproape 75 % şi, respectiv, cu aproximativ 50 % (în funcție de piață), din cauza reducerilor costurilor de investiție, a progreselor în ceea ce priveşte îmbunătățirea e cienței şi a lanțurilor de aprovizionare, precum şi din cauza licitațiilor competitive pentru schemele de sprijin. În 2018, proiec- tul Ourika din Portugalia a fost primul proiect solar european dezvoltat fără niciun fel de sprijin public. În Germania, primele de piață plătite pentru un proiect fotovoltaic de 1,4 MW au fost sub valoarea de piață pentru energia solară în vara anului 2018, iar în Danemarca au fost dezvoltate noi proiecte de energie eoliană pentru un tarif x de 2,5 EUR/MWh. Atât în Germania, cât şi în Țările de Jos, la licitațiile pentru dezvoltarea unor parcuri eoliene o shore de 1 610 MW şi de 700 MW s-au primit oferte cu subvenții zero.
Scăderea costurilor este, de asemenea, unul dintre factorii-cheie care determină creşterea aprovizionării corporative cu surse regenerabile de energie, în special în cazul în care consumatorii corporativi de energie sem- nează un contract de achiziție directă de energie electrică cu un dezvolta- tor de energie din surse regenerabile. În perioada 2015-2018, acordurile de achiziții corporative de energie electrică pentru energie electrică produsă din surse regenerabile în Europa25 au crescut de patru ori, de la 506 MW la 1967 MW.
3. EVALUĂRI DETALIATE ALE PROGRESELOR ȘI ALE PREVIZIUNILOR STATELOR MEMBRE PÂNĂ ÎN 2020
1. Progresele înregistrate cu privire la energia electrică, la încălzire și răcire și la transporturi
Ponderile energiei din surse regenerabile re ectă diversitatea istorică a mi- xului energetic al statelor membre şi diferențele dintre acestea în ceea ce priveşte potențialul energiei din surse regenerabile, ponderile variind între 6,4 % în Luxemburg şi 54,5 % în Suedia în 2017 (a se vedea gura 2).
Pe baza celor patru rapoarte ale statelor membre privind progresele în- registrate în domeniul energiei din surse regenerabile („rapoartele privind progresele”), care acoperă perioada 2015-201626, 25 de state membre se si- tuau peste traiectoria lor orientativă prevăzută în Directiva privind energia din surse regenerabile I pentru perioada 2015-2016. Dintre cele trei state membre care se situau sub traiectoriile lor prevăzute în Directiva privind energia din surse regenerabile I, Țările de Jos prezintă cel mai mare decalaj, cu o pondere medie efectivă de 5,9 % pentru 2015-2016, comparativ cu o traiectorie orientativă de 7,6 % prevăzută în Directiva privind energia din surse regenerabile. Decalajul față de ponderea energiei din surse regenerabi- le de 9,7 % din 2016 plani cată în PNAESR este şi mai mare. Țara se situează în continuare în urma traiectoriei pentru E-SRE plani cate şi, de asemenea, se a ă oarecum în întârziere în ceea ce priveşte dezvoltarea T-SRE plani – cată. Luxemburg şi Franța se a au, de asemenea, sub traiectoriile lor orien- tative prevăzute în Directiva privind energia din surse regenerabile I pentru 2015-2016, deşi doar cu o marjă limitată.
Cifrele Eurostat pentru 2017 nu prezintă o imagine care diferă în mod semni cativ. 11 state membre (Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Esto- nia, Finlanda, Croația, Ungaria, Italia, Lituania, România şi Suedia) au atins deja o pondere corespunzătoare obiectivului lor pentru 2020. Din restul de 17 state membre, 10 state membre se situează deja la nivelul sau peste nive- lul traiectoriilor lor interimare stabilite în Directiva privind energia din sur- se regenerabile I pentru 2017-2018. Restul de şapte state membre (Belgia, Franța, Irlanda, Luxemburg, Țările de Jos, Polonia, Slovenia) ar trebui să îşi intensi ce eforturile de a respecta traiectoria medie din 2017-2018 pentru realizarea obiectivului din 2020.
Analizând nivelurile absolute ale consumului de energie din surse re- generabile din UE-28, se constată o creştere semni cativă de la 189 Mtep în 2015 la 204 Mtep în 2017, şi anume de 8 %. Cu toate acestea, în ace
eaşi perioadă, consumul nal brut de energie a crescut de la 1 125 Mtep la 1 159 Mtep, ceea ce a condus la o scădere a impactului pentru ponderea energiei din surse regenerabile, deoarece aceasta se calculează împărțind consumul nal de energie din surse regenerabile la consumul nal brut de energie. Această creştere a cererii este unul dintre factorii-cheie care stau la baza scăderii ponderii energiei din surse regenerabile din 2017 în com- parație cu 2016 în nouă state membre (Austria, Bulgaria, Republica Cehă, Ungaria, Polonia, Portugalia, România şi Slovacia).
Ponderile sectoriale ale energiei din surse regenerabile au crescut pentru marea majoritate a statelor membre în perioada 2015-2017. Cu toate aces- tea, pentru unele state membre, ponderile sectoriale variază cu mai puțin de 0,3 puncte procentuale. Acest lucru se întâmplă în nouă state membre cu privire la E-SRE (Bulgaria, Republica Cehă, Spania, Ungaria, Polonia, Româ- nia, Slovenia, Slovacia, Suedia), în şapte state membre cu privire la Î&R-SRE (Republica Cehă, Germania, Ungaria, Austria, Polonia, Slovenia, Slovacia) şi în 10 state membre cu privire la T-SRE (Republica Cehă, Danemarca, Esto- nia, Ungaria, Cipru, Letonia, Luxemburg, Austria, Polonia, Finlanda).
Pentru sectorul transporturilor, în cazul căruia toate statele membre ar trebui să atingă acelaşi obiectiv de 10 %, această încetinire ar putea consti- tui o provocare în cele opt state membre (Estonia, Grecia, Ungaria, Cipru, Letonia, Lituania, Polonia, Slovenia) care au un consum de energie din surse regenerabile sub 5 % în sectorul transporturilor şi care ar avea nevoie, prin urmare, de o creştere bruscă pentru a atinge obiectivul de 10 %. Recurgerea la transferurile statistice pentru sectorul transporturilor, permisă de Direc- tiva privind schimbarea indirectă a destinației terenurilor, este, de aseme- nea, o posibilă cale de explorat.
2. Mecanisme de cooperare
Mecanismele de cooperare se bazează pe articolele 6-11 din Directiva pri- vind energia din surse regenerabile I. Acestea includ câteva mecanisme prin care statele membre pot coopera cu privire la energia din surse regenerabile, cum ar transferurile statistice, proiectele comune şi schemele de sprijin comune. Transferurile statistice sunt deosebit de relevante pentru facilita- rea realizării obiectivului, deoarece permit statelor membre care au realizat o pondere mai ridicată a energiei din surse regenerabile decât obiectivul lor național să transfere excedentul către un alt stat membru. În prezent, există două acorduri pentru utilizarea acestor transferuri statistice, între Luxemburg şi Lituania şi între Luxemburg şi Estonia. În ambele cazuri, acordurile prevăd că Luxemburg va primi transferuri statistice pentru perioada 2018- 2020.
Conform estimărilor pe care statele membre le-au inclus în rapoartele lor privind progresele, ar exista o producție globală excedentară de energie din surse regenerabile de 12 564 ktep, în comparație cu traiectoria orienta- tivă, disponibilă pentru transferuri statistice potențiale în 2020. Aceasta co- respunde aproximativ unei jumătăți din consumul nal brut de energie din surse regenerabile din Franța. Pentru un stat membru care ar putea să nu realizeze obiectivul pentru 2020 utilizându-şi propriile surse regenerabile, acest lucru ar putea o opțiune viabilă pentru a-şi realiza obiectivul într-un mod e cient din punctul de vedere al costurilor (a se vedea tabelul 1.
3. Previziuni
Pentru a evalua fezabilitatea realizării obiectivului pentru 2020, a fost efec- tuat un exercițiu de modelare29 pentru Comisie. Analiza explorează măsura în care inițiativele actuale de politică (CPI – Current Policy Initiatives) privind energia din surse regenerabile (raportate de statele membre în rapoartele lor privind progresele înregistrate), completate de inițiativele plani cate de poli- tică (PPI – Planned Policy Initiatives), ar su ciente pentru a declanşa utiliza- rea energiei din sursele regenerabile vizate în perioada premergătoare anului 2020, pentru ecare stat membru. Această modelare constată că, pentru 2020, se poate preconiza la nivelul UE o pondere a energiei din surse regene- rabile cuprinsă între 18,1 % şi 20,7 %, cu inițiativele de politică privind ener- gia din surse regenerabile puse în aplicare în prezent şi cu cele plani cate30. Se preconizează că o serie de state membre vor avea rezultate bune în anii care au rămas, atingând niveluri de utilizare care depăşesc nivelurile lor vizate.
Totuşi, pentru 11 state membre (Belgia, Cipru, Franța, Grecia, Irlanda, Luxemburg, Malta, Țările de Jos, Polonia, Portugalia şi Regatul Unit), po- liticile puse în aplicare în prezent privind energia din surse regenerabile şi inițiativele deja plani cate de politică privind energia din surse regenerabile par, în prezent, să e insu ciente pentru a declanşa volumele necesare de energie din surse regenerabile la nivel pur intern.
În plus, pentru şapte state membre (Austria, Germania, Letonia, Româ- nia, Slovenia, Slovacia şi Spania), există o anumită incertitudine legată de realizarea obiectivului privind energia din surse regenerabile pentru 2020. Capacitatea acestora de a-şi realiza obiectivele naționale obligatorii pentru 2020 va depinde, în mare măsură, de nivelurile cererii de energie în cazul în care va exista o creştere importantă a cererii de energie care să determine reîncadrarea consumului lor de energie în tendința inițială indicată de cel mai recent scenariu de referință al UE. Având în vedere mecanismele de co- operare convenite pentru Luxemburg, Estonia şi Lituania, rezultatele sunt prezentate în gura 4.
Din cauza consumului total de energie relativ scăzut din Luxemburg, transferurile din Estonia şi Lituania au un impact semni cativ asupra capaci- tății Luxemburgului de a-şi realiza obiectivul: în scenariile cele mai optimiste, se preconizează că Luxemburg îşi va realiza obiectivul de 11 % pentru 2020. Aceste transferuri au un impact limitat asupra ponderii energiei din surse regenerabile atât din Estonia, cât şi din Lituania, care scade doar cu 0,7 % pentru Estonia şi cu 0,9 % pentru Lituania în scenariul cel mai pesimist.
Mai mult, conform proiectelor lor de planuri naționale privind energia şi clima pentru 203032, toate statele membre şi-au prezentat deja contribu- țiile naționale la obiectivul obligatoriu la nivelul UE de cel puțin 32 %, care ar face ca sursele regenerabile de energie să devină elementul central al sis- temului energetic al Uniunii. Până în iunie 2019, Comisia va evalua dacă aceste contribuții naționale, precum şi politicile şi măsurile asociate sunt în conformitate cu ambiția UE şi, dacă este cazul, va formula recomandări pentru statele membre.
4. Obstacole administrative
În cele patru rapoarte ale lor privind progresele înregistrate în domeniul energiei din surse regenerabile, statele membre raportează cu privire la
măsurile de simpli care a procedurilor administrative pentru proiectele de energie din surse regenerabile (conform articolului 13 din Directiva privind energia din surse regenerabile I). Conform analizei externe33, în termeni glo- bali, o mare parte a măsurilor relevante din Directiva privind energia din surse regenerabile I au fost puse în aplicare cu succes în statele membre. Aceste măsuri includ, printre altele: proceduri facilitate pentru proiectele de mici dimensiuni, cerințe ca operatorii de sistem să furnizeze estimări ale costurilor şi alte informații necesare, cerințe privind distribuirea costurilor de dezvoltare a rețelelor şi de racordare la rețea pentru energia din surse regenerabile, luarea în considerare a E-SRE în cadrul planului național de dezvoltare a rețelei, precum şi existența unor scheme de sprijin care să pro- moveze utilizarea energiei din surse regenerabile.
Cu toate acestea, barierele legate de elaborarea şi plani carea proceduri- lor au crescut în ultimii ani. Pentru sectorul energiei electrice, evoluția către proiecte mai mari a impus unele bariere, deoarece aceste proiecte au cerin- țe suplimentare în ceea ce priveşte amenajarea teritoriului şi plani carea ecologică. Pentru sectorul încălzirii şi al răcirii, obstacolele se datorează în principal de ciențelor legate de capacitățile rețelelor de termo care, în timp ce sectorul transporturilor se confruntă în principal cu obstacole cauzate de lipsa unei infrastructuri adecvate, atât pentru biocombustibili, cât şi pentru vehiculele electrice. Integrarea capacităților tot mai mari de SRE în rețea re- prezintă, de asemenea, o provocare persistentă pentru majoritatea statelor membre. Obstacolele rezultă, în principal, din costul ridicat al racordării la rețea, precum şi din lipsa predictibilității şi a transparenței procedurilor de racordare la rețea.
4. EVALUAREA DURABILITĂȚII BIOCOMBUSTIBILILOR34
1. Prezentarea generală a consumului de biocombustibili din UE
În 2016, consumul de biocombustibili durabili din UE s-a ridicat la 13 840 ktep. Din această valoare, 11 083 ktep (80 %) a inclus biomotorina iar 2 620 ktep (19 %) bioetanolul. Majoritatea (64 %) biomotorinei consu- mate în UE în 2016 a fost produsă din materii prime din UE, în principal din rapiță (~38 %), ulei alimentar uzat (13 %), grăsime animală (8 %) şi ulei
de tal (2,5 %). Pentru restul de 36 % din cantitatea de biomotorină consu- mată în UE, procentele sunt următoarele: 19,6 % a fost produsă din ulei de palmier din Indonezia (13,3 %) şi din Malaysia (6,3 %), 6,1 % din rapiță în principal din Australia (2,6 %), Ucraina (1,8 %) şi Canada (1,2 %), 4,8 % din ulei alimentar uzat din diverse țări din afara UE şi 4,3 % din boabe de soia în principal din Statele Unite (1,5 %) şi Brazilia (1,5 %).
Etanolul consumat în UE este produs în principal din materii prime din UE (65 %), inclusiv din grâu (~25 %), porumb (~22 %) şi sfeclă de zahăr (17 %) şi doar o cantitate mică (~1 %) din etanol celulozic. Materiile prime pe bază de etanol din afara UE includ porumb (16,4 %), grâu (2,9 %) şi trestie de zahăr (2,9 %) din diverse părți. Printre principalele țări terțe care produc materii prime pentru bioetanolul consumat în UE se numără Ucraina (9,8 %), Rusia (2,1 %), Brazilia (1,8 %), Statele Unite (1,7 %) şi Canada (1,6 %).
Se estimează că majoritatea biogazului consumat în UE în 2016 a pro- venit din materii prime interne, mai cu seamă din culturi şi din deşeuri agricole/alimentare (inclusiv dejecții animaliere) (75 %), urmate de gazul de depozit (16 %) şi de gazul provenit din nămoluri de epurare (9 %). Originea biolichidelor, care, în 2016, au reprezentat mai puțin de 1 % din bioenergia totală consumată în UE, este di cil de stabilit, deoarece statele membre nu fac distincția între materiile prime utilizate pentru biocombustibili şi cele pentru biolichide.
2. Impactul consumului de biocombustibili în UE
Se estimează că, în 2016, au fost necesare 4,9 Mha de teren pentru producția de culturi pentru consumul de biocombustibili în UE, pe baza unei analize a originii materiilor prime pentru biocombustibili35. Din această suprafață, 3,6 Mha (73 %) se a ă pe teritoriul UE şi restul de 1,3 Mha (26 %) se a ă în țări terțe. În ceea ce priveşte suprafața totală de terenuri cultivate destinate producției de biocombustibili, în UE, aceasta a fost de 3,1 % (pe baza unei estimări a suprafeței totale a terenurilor cultivate din UE de 115 Mha), ra- pița reprezentând 56 % din proporția suprafeței totale de terenuri utilizate pentru producția de biocombustibili. Din cele patru țări principale din afara UE care furnizează culturi pentru producția de biocombustibili pentru con- sum în UE (Ucraina, Brazilia, Indonezia şi Malaysia), mai puțin de 0,5 % din suprafața lor totală de terenuri cultivate a fost atribuită acestei utilizări.
Conform informațiilor raportate de statele membre, reducerea totală a emisiilor determinată de consumul de biocombustibili din UE în 2016 este estimată la 33,2 Mtone de CO2 echivalent. Luând în considerare emisiile legate de ILUC estimate pornind de la volumul materiilor prime produse în 2016 înmulțit cu valorile medii corespunzătoare provenite din Directiva ILUC, volumul total al emisiilor generate de utilizarea biocombustibililor în trans- porturi în UE a scăzut la 11,8 Mtone de CO2eq (cu un interval al reducerilor cuprins între 7,4 şi 20,4 Mtone de CO2eq)36.
O recentă trecere în revistă detaliată37 a celei mai recente literaturi ştiin- ți ce disponibile realizată pentru Comisie, arată că biomotorina este asocia- tă cu cele mai semni cative impacturi cauzate de ILUC (cu un nivel mediu al emisiilor legate de ILUC de 52 gCO2-eq/MJ), estimările cele mai ridicate din această categorie ind legate de biomotorina produsă din ulei de palmier, care prezintă şi cea mai mare variație a rezultatelor. Etanolul pe bază de cul- turi alimentare şi furajere are un nivel mediu al emisiilor cauzate de ILUC
de 21 g CO2 echivalent/MJ. Pentru comparație, emisiile estimate provizo- rii cauzate de ILUC enumerate în anexa VIII a Directivei reformate privind energia din surse regenerabile sunt de 55 gCO2eq/MJ pentru culturile de plante oleaginoase, de 12 gCO2eq/MJ pentru cereale şi alte culturi bogate în amidon şi de 13 gCO2eq/MJ pentru zaharuri. Trecerea în revistă conține informații suplimentare privind impactul indirect al biocombustibililor.
Cultivarea materiilor prime utilizate pentru producerea biocombusti- bililor consumați în UE poate avea un impact negativ asupra mediului, în funcție de speci cul locului şi de metodele agricole aplicate38. În rapoartele lor privind progresele înregistrate, majoritatea statelor membre au indicat o cultivare limitată a materiilor prime utilizate pentru producerea de bio- combustibili în comparație cu activitățile agricole totale şi, prin urmare, consideră că impactul asociat asupra mediului este nesemni cativ. Câteva state membre subliniază că întreaga producție agricolă este reglementată în ceea ce priveşte impactul asupra mediului şi, prin urmare, consideră că nu ar trebui să se preconizeze un alt impact al producției de culturi pentru biocombustibili decât cel preconizat pentru alte culturi39. Un studiu extern40 prezintă o evaluare detaliată a impactului asupra mediului a biocombusti- bililor consumați în UE. De asemenea, Comisia a publicat recent un raport cuprinzător în care sunt prezentate ultimele date disponibile şi o evaluare a stadiului extinderii la scară mondială a producției de culturi relevante pen- tru alimente şi furaje41.
Cadrul UE privind durabilitatea bioenergiei a fost consolidat prin Di- rectiva reformată privind energia din surse regenerabile. În mod special, în directivă sunt xate limite la nivel național, care vor reduse treptat la zero până în 2030, pentru biocombustibilii, biolichidele şi combustibilii proveniți
din biomasă produşi din culturile pentru alimente şi furaje al căror impact cauzat de ILUC est puternic şi pentru care s-a constatat o extindere semni- cativă a zonelor de producție în terenuri cu stocuri mari de carbon. Aceste limite vor afecta cantitatea de combustibili care poate luată în considerare la calculul ponderii globale de surse regenerabile de energie şi a ponderii de surse regenerabile de energie din transporturi. Cu toate acestea, directiva face posibilă scutirea de la plafoanele naționale a acelor biocombustibili, bio- lichide şi combustibili din biomasă care sunt certi cați ca prezentând un risc scăzut din perspectiva ILUC.
Pentru a pune în aplicare această abordare, la 13 martie 2019, Comisia a adopta un act delegat privind biocombustibilii care prezintă riscuri ridicate şi reduse din perspectiva ILUC42, care se a ă în prezent la Consiliu şi la Parla- mentul European pentru examinare. În general, UE a decis să pună accentul în viitor pe promovarea biocombustibililor avansați şi pe alți combustibili cu emisii reduse de dioxid de carbon, cum ar energia electrică produsă din surse regenerabile şi combustibilii lichizi şi gazoşi regenerabili de origi- ne nebiologică. În prezent, biocombustibilii avansați dețin o cotă de piață foarte mică, însă există un potențial semni cativ de dezvoltare a producției. Comisia va promova în continuare dezvoltarea biocombustibililor avansați, inclusiv prin explorarea surselor pentru noi materii prime potențiale. Deşi, în acest moment, nu există dovezi ştiinți ce su ciente disponibile pentru a justi ca mărirea bazei de materii prime pentru biocombustibilii avansați, conform anexei IX la Directiva privind energia din surse regenerabile II, Co- misia va evalua în continuare dacă materiile prime suplimentare ar putea utilizate pentru producția de biocombustibili avansați în viitor43.
3. Funcționarea sistemelor voluntare recunoscute de Comisie
Directiva privind energia din surse regenerabile I autorizează Comisia să recunoască sistemele de certi care internaționale sau naționale, denumite sisteme voluntare, pe care operatorii le pot utiliza pentru a demonstra res- pectarea criteriilor de durabilitate şi de reducere a gazelor cu efect de seră prevăzute în directiva pentru biocombustibili şi biolichide. În prezent, 14
sisteme voluntare au fost recunoscute în acest scop44. Statele membre tre- buie să accepte dovezile privind criteriile de durabilitate obținute de opera- torii care participă la aceste sisteme. Această dispoziție facilitează în mare măsură implementarea criteriilor de durabilitate, deoarece ea permite ope- ratorilor să furnizeze dovezile cerute urmând o procedură administrativă unică în toate statele membre45. Pentru ecare sistem voluntar pentru care a fost adoptată o decizie şi care a fost funcțional în ultimele 12 luni trebuie prezentat Comisiei anual un raport46.
În ultimii câțiva ani, sistemele voluntare au devenit principalul instru- ment pentru a demonstra îndeplinirea criteriilor UE de durabilitate a bio- combustibililor. În cursul anului calendaristic 2017, 21 429 de kilotone (kt) de biocombustibili lichizi (inclusiv ulei vegetal pur), 140 045 mii m3 de bio- metan (echivalentul a aproximativ 100,8 kt) şi 119 119 kt de materii prime au fost certi cate ca îndeplinind criteriile de durabilitate ale UE stabilite la articolul 17 alineatele (2)-(5) din Directiva privind energia din surse rege- nerabile. Analizând mai în detaliu biocombustibilii lichizi certi cați, 12 198 kt (57 % din cantitatea totală) au fost compuşi din biomotorină şi 6 224 kt (29 %) din bioetanol. Restul a fost format din biocombustibili proveniți din ulei vegetal hidrotratat (1 784 kt, 8 %), ulei vegetal pur (1 053 kt, 5 %) şi alți combustibili. Cele mai mari volume de materii prime certi cate utilizate pentru biocombustibili au fost reprezentate de rapiță (27 %), ulei de palmier (16 %), ulei alimentar uzat (13 %) şi porumb (12 %).
Comisia recunoaşte doar sistemele care îndeplinesc standarde adecva- te de abilitate, transparență şi audit independent. În acest scop, Comisia efectuează o evaluare aprofundată a sistemelor voluntare care necesită re- cunoaştere47. Acest lucru asigură, printre altele, faptul că: producătorii de materii prime îndeplinesc criteriile de durabilitate prevăzute în Directiva
privind energia din surse regenerabile I, informațiile privind caracteristicile de durabilitate pot urmărite până la originea materiilor prime, întreprin- derile sunt auditate înainte de a începe să participe la sistem, au loc periodic audituri retroactive iar auditorii sunt externi şi independenți.
În ultimii ani, guvernanța sistemelor voluntare a făcut obiectul unui control public din ce în ce mai atent48. Pentru a aborda aceste preocupări şi pentru a garanta o punere în aplicare solidă, articolul 30 din Directiva pri- vind energia din surse regenerabile II include norme consolidate pentru ve- ri carea criteriilor de durabilitate a bioenergiei, inclusiv o supraveghere mai puternică la nivel național şi la nivelul UE a sistemelor voluntare, precum şi audit terț. În plus, Comisia trebuie să adopte norme detaliate de punere în aplicare cu privire la standardele adecvate de abilitate, transparență şi audit independent şi să solicite tuturor sistemelor voluntare recunoscute să le aplice. În nal, Comisia va institui o bază de date europeană pentru a îm- bunătăți monitorizarea biocombustibililor durabili.
5. CONCLUZII
UE este pe cale să îşi realizeze obiectivul privind energia din surse regenera- bile pentru 2020. În 2017, ponderea energiei din surse regenerabile în mixul energetic al UE a atins 17,52 %. Investițiile în energia din surse regenerabile sunt determinate tot mai mult de piață, iar ponderea subvențiilor publice scade. Acest lucru a fost determinat de reducerile semni cative ale costuri- lor tehnologiilor legate de energia din surse regenerabile, de reducerea sub- vențiilor prin scheme de sprijin mai competitive şi a fost exempli cat prin numeroasele rezultate ale licitațiilor cu costuri zero sau reduse din câteva țări europene.
Cu toate acestea, ritmul de creştere a ponderii energiei din surse regene- rabile a încetinit începând cu 2014. Deşi UE este încă pe cale să îşi realizeze obiectivele privind energia din surse regenerabile pentru 2020, în perioada rămasă până în 2020 ar trebui intensi cate eforturile pentru a asigura acest lucru, inclusiv ținându-se cont de consumul de energie mai mare preconi- zat în viitor. În 2017, 11 state membre aveau deja o pondere a energiei din surse regenerabile care depăşeşte obiectivele lor pentru 2020. Alte 10 sta- te membre şi-au realizat sau şi-au depăşit traiectoria orientativă prevăzută
în Directiva privind energia din surse regenerabile pentru perioada de doi ani 2017-2018. Cu toate acestea, există şapte state membre (Belgia, Franța, Irlanda, Luxemburg, Țările de Jos, Polonia, Slovenia) care ar trebui să îşi intensi ce eforturile de a respecta traiectoria medie din 2017-2018 pentru realizarea obiectivului din 2020.
Pentru a realiza obiectivele privind energia din surse regenerabile pen- tru 2020 şi pentru a menține aceste niveluri ca bază începând cu anul 2021, majoritatea statelor membre sunt încurajate să îşi intensi ce eforturile în continuare, atât pentru a utiliza sursele regenerabile de energie în cele trei sectoare, cât şi pentru a reduce consumul de energie. Modelarea recentă a arătat că politicile puse în aplicare în prezent privind energia din surse rege- nerabile şi inițiativele deja plani cate de politică privind energia din surse regenerabile ar putea insu ciente într-o serie de state membre pentru ca acestea să îşi realizeze la timp obiectivele obligatorii naționale, dacă se ia în considerare doar aprovizionarea internă, fără mecanismele de cooperare. În nal, statele membre ar trebui să ia în considerare posibilitatea de a utiliza transferurile statistice, astfel cum se prevede în Directiva privind energia din surse regenerabile, e ca modalitate de a asigura realizarea obiectivelor atunci când există un de cit, e pentru a-şi vinde excedentele potențiale că- tre alte state membre. Comisia este pregătită să sprijine în mod activ statele membre în această privință şi să faciliteze cooperarea necesară.
În acest context, noua mobilizare a eforturilor la toate nivelurile şi în întreaga Uniune Europeană este în curs. Aceasta are loc, printre altele, prin intermediul Grupului operativ speci c privind e ciența energetică, lansat de Comisie, alături de noile licitații privind energia din surse regenerabile, anunțate deja în câteva state membre, de exemplu în Franța, Țările de Jos şi Polonia, sau prin utilizarea pe scară mai largă a acordurilor de achiziție cor- porativă de energie electrică prin care întreprinderile europene au achizițio- nat o cantitate record de capacitate de producere de energie eoliană în 2018. Se preconizează că aceste măsuri vor produce rezultate în anii următori.
Biocombustibilii consumați în UE sunt produşi în continuare în mare parte din materii prime interne. Criteriile de durabilitate ale UE au reuşit să reducă la minimum riscul unui impact direct major asupra mediului, asociat biocombustibililor, indiferent dacă aceştia sunt produşi la nivel intern sau dacă sunt importați din țările terțe. În ultimii câțiva ani, sistemele voluntare recunoscute de Comisia Europeană au devenit principalul instrument pen- tru a demonstra îndeplinirea criteriilor UE de durabilitate privind biocom
bustibilii şi, prin urmare, acestea au făcut obiectul unui control din ce în ce mai intens din partea publicului. În plus, Directiva privind energia din surse regenerabile II include un cadru consolidat privind durabilitatea pentru toa- te utilizările bioenergiei (care nu se limitează la biocombustibili, dar care acoperă, de asemenea, utilizarea biomasei şi a biogazului în căldură şi ener- gie electrică), inclusiv o nouă abordare care limitează rolul biocombustibili- lor ce prezintă riscuri ridicate din perspectiva ILUC (a schimbării indirecte a destinației terenurilor). Guvernanța sistemelor voluntare a fost consolidată, inclusiv soliditatea auditurilor efectuate de terți.
1 Raport al Comisiei Europene către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Eco- nomic şi Social European şi Comitetul Regiunilor, COM(2019) 225 nal, Bruxelles, 9.4.2019 COM(2019) 225 nal
2 https://ec.europa.eu/energy/en/topics/energy-strategy-and-energy-union/ clean-energy-all-europeans
3 Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, JO L 140, pp. 16-62.
4 https://www.eea.europa.eu/publications/renewable-energy-in-europe-2018
5 COM(2018) 773: O planetă curată pentru toți. O viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă şi neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei.
6 Eurostat.
7 Comunicatul de presă al Energinet.dk, 31 august 2018.
8 https://www.eea.europa.eu/publications/renewable-energy-in-europe-2018/ 9 AEM, estimări pentru 2017.
10 JRC (2017), Monitorizarea cercetării şi a inovării în domeniul tehnologiilor ener- getice cu emisii reduse de CO2, http://publications.jrc.ec.europa.eu/repository/handle/ JRC105642.
11 Statele Unite, Japonia, Coreea de Sud, China.
12 IRENA (2019), raport intitulat„Innovation landscape for a renewable-powered future: Solutions to integrate variable renewables” (Mediul de inovare pentru un viitor propulsat cu energie din surse regenerabile: soluții pentru integrarea surselor regenerabile de energie variabile), publicat la Bruxelles. la 19 februarie 2019.
13 JRC (2017), Lanțul de aprovizionare al tehnologiilor pentru energia din surse rege- nerabile în Europa.
14 Hoogland O., Van der Lijn, N., Rademaekers, K., Gentili, P., Colozza, P., Morichi, C., 2017, Assessment of Photovoltaics (PV) Task F Strategies to rebuild the European PV sector (Evaluarea industriei fotovoltaice. Sarcina F. Strategii de reconstruire a sectorului fotovol- taic european), Trinomics.
15 https://ec.europa.eu/energy/en/topics/technology-and-innovation/strategic-ener- gy-technology-plan
16 Barometrul Eurobserv’ER (2019) 2018. https://www.eurobserv-er.org/18th-annu- al-overview-barometer/
17 https://ec.europa.eu/energy/en/data-analysis/energy-prices-and-costs
18 IRENA (2019). A New World: the geopolitics of the energy transformation (O lume nouă: geopolitica transformării energetice).
19 IRENA (2018), O -grid Renewable Energy Solutions: Global and Regional Status and Trends (Soluții de energie din surse regenerabile neconectate la rețea: situația şi tendințele la nivel mondial şi regional).
20 AIE (2017) Raportul special al WEO din 2017: Energy Access Outlook (Perspectivele privind accesul la energie).
21 Directiva (UE) 2015/1513.
22 https://ec.europa.eu/energy/en/topics/renewable-energy/progress-reports
23 https://ec.europa.eu/energy/en/topics/renewable-energy/national-action-plans
24 Eurostat, PONDERI 2017. Utilizând setul de multiplicatori din Directiva privind energia din surse regenerabile I.
25 Inclusiv Norvegia.
26 https://ec.europa.eu/energy/en/topics/renewable-energy/progress-reports
27 Navigant 2019: Technical assistance in realisation of the 4th report on progress of re- newable energy in the EU (Asistența tehnică pentru realizarea celui de-al patrulea raport privind progresele înregistrate în domeniul energiei din surse regenerabile din UE), raport nal.
28 Tabelul include doar statele membre care au furnizat aceste informații speci ce în rapoartele lor privind progresele înregistrate.
29 Calculul din scenariu a fost efectuat aplicând modelul Green-X, care este un instru- ment de simulare pentru instrumentele de politică privind energia din surse regenerabile în Europa https://green-x.at/.
30 Acest interval indică incertitudinea legată de principalul parametru de intrare pen- tru evaluarea bazată pe modele a progreselor viitoare în materie de energie din surse rege- nerabile. Cererea de energie (creşterea) viitoare şi punerea în aplicare a politicilor joacă un rol decisiv în această privință.
31 Navigant 2019: Technical assistance in realisation of the 4th report on progress of re- newable energy in the EU (Asistența tehnică pentru realizarea celui de-al patrulea raport privind progresele înregistrate în domeniul energiei din surse regenerabile din UE), raport nal.
32 https://ec.europa.eu/energy/en/topics/energy-strategy-and-energy-union/gover- nance-energy-union/national-energy-climate-plans.
33 Navigant 2019.
34 Principala sursă pentru datele şi evaluarea din prezenta secțiune: Navigant 2019: Asistență tehnică pentru realizarea raportului din 2018 privind durabilitatea biocombus- tibililor.
35 La analiza materiilor prime pentru biocombustibili se ia în considerare comerțul internațional cu biocombustibili şi materiile prime pentru aceştia, precum şi e cacitatea transformării.
36 Calculată pe baza emisiilor estimate provizorii aferente schimbării indirecte a des- tinației terenurilor, generate de materiile prime pentru biocombustibili, biolichide şi com- bustibili din biomasă (g CO2 echivalent/MJ) din anexa VIII la Directiva (UE) 2018/2001. Pentru informații suplimentare, a se vedea Navigant 2019.
37 Studiu privind cerințele în materie de biocombustibili şi biolichide decurgând din Directiva (UE) 2015/1513 realizat de Wageningen Research, Agenția națională neerlandeză pentru evaluarea mediului şi CENER, 2017.
38 Cu toate acestea, ar trebui remarcat că nu sunt disponibile date speci ce locului şi nici date referitoare în mod speci c la impactul local asupra mediului al cultivării de materii prime pentru producerea de biocombustibili.
39 A se remarca faptul că politica agricolă comună (PAC) actuală contribuie în mod semni cativ la sprijinirea biodiversității şi la promovarea sistemelor agricole durabile prin măsuri complementare în cadrul unei game de instrumente diverse. În ceea ce priveşte vi- itoarea PAC de după 2020, unul dintre cele nouă obiective speci ce ale PAC este acela de a contribui la protecția biodiversității, la consolidarea serviciilor de ecosistem şi la conserva- rea habitatelor şi a peisajului. Politica vizează să sporească nivelul de ambiție în materie de mediu şi climă.
40 Navigant 2019.
41 CE, 2019, Raport asupra stadiului extinderii la scară mondială a producției de culturi relevante pentru alimente şi furaje.
42 C(2019) 2055 nal.
43 Revizuirea listei de materii prime din părțile A şi B ale anexei IX la directivă, în vede- rea adăugării de materii prime care îndeplinesc o serie de criterii stricte, se va realiza până în iunie 2021.
44 https://ec.europa.eu/energy/sites/ener/ les/documents/voluntary_schemes_over- view_february_2019.pdf
45 Comunicarea Comisiei cu privire la sistemele voluntare şi la valorile standard (2010/C 160/01) a stabilit principiile conform cărora Comisia îşi îndeplineşte responsabilitățile în ceea ce priveşte emiterea acestor decizii. Acest document a fost completat de o Comunicare privind implementarea practică a sistemului de durabilitate al UE pentru biocarburanți şi biolichide (2010/C 160/02).
46 Navigant, 2019. Revizuirea rapoartelor anuale privind sistemele voluntare.
47 Detalii privind procesul de recunoaştere a sistemelor voluntare sunt disponibile pe următorul site al Comisiei:
https://ec.europa.eu/energy/en/topics/renewable-energy/bio- fuels/voluntary-schemes.
48 Curtea de Conturi Europeană (CCE), 2016, Raportul special nr. 18/2016: Sistemul UE de certi care a biocarburanților durabili.
