1. Introducere
În decembrie 2018, Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene au adoptat Directiva revizuită privind e ciența energetică (DEE)2. DEE revizui- tă a stabilit un obiectiv în materie de e ciență energetică de cel puțin 32,5 %3 până în 2030. De asemenea, a fost inclusă o posibilă clauză de revizuire în sens ascendent, care sporeşte nivelul de ambiție comparativ cu eforturile necesare pentru îndeplinirea obiectivelor pentru 2020. E ciența energetică este un puternic factor determinant pentru atingerea obiectivelor în ma- terie de climă pentru 2020 şi 2030 şi, de asemenea, reprezintă un element esențial pentru propunerea Comisiei intitulată „O viziune europeană stra- tegică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă şi neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei”4 prezentată în noiembrie 2018.
În acest context, este important ca obiectivele în materie de e ciență energetică pentru 2020 să e îndeplinite prin măsuri care să permită conti- nuarea obținerii de economii de energie în următorul deceniu.
Prezentul raport oferă cele mai recente informații despre progresele înregistrate până în 2017 în vederea atingerii obiectivului de 20 % înainte de 20205. Statisticile o ciale europene privind energia, transmise de state
le membre către Eurostat până în ianuarie 2019, au fost utilizate ca sursă primară de date. Raportul de față reprezintă o continuare a Raportului pe 2017 privind progresele înregistrate în materie de e ciență energetică,6 a rapoartelor anuale pe 2018 transmise de statele membre şi a analizelor com- plementare efectuate în cursul anului 2018. Pentru a înțelege mai bine fac- torii care stau la baza tendințelor recente în materie de energie, s-a utilizat o analiză de descompunere elaborată de Centrul Comun de Cercetare (JRC – Joint Research Centre)7 în colaborare cu proiectul Odyssee-Mure8.
Principalele constatări sunt următoarele:
• După o scădere treptată în perioada 2007-2014, consumul de energie a crescut între 2014 şi 2017.
• Consumul de energie primară a crescut cu 0,9 % în 2017 față de 2016. Consumul nal de energie a crescut cu 1,1 % în 2017. În prezent, ambele valori au depăşit cu puțin traiectoria xată către obiectivul pentru 2020.
• Variațiile climatice9 reprezintă unul dintre principalele motive ale u- ctuațiilor observate în ceea ce priveşte consumul de energie în ultimii ani. Valorile corectate în funcție de variațiile climatice pentru consumul de ener- gie sunt mai puțin volatile, dar prezintă şi o tendință de revenire începând cu anul 2014 ( gura 1).
• Intensi carea activității economice continuă să determine creşterea consumului de energie. Economiile de energie au contribuit la compensarea impactului acestor creşteri, ceea ce a dus la îmbunătățiri treptate ale intensi- tății energetice. Cu toate acestea, în ultimii ani, economiile de energie nu au fost su cient de mari pentru a compensa impactul creşterii activității eco- nomice, posibil tot din cauza întârzierilor în punerea în aplicare a politicilor privind e ciența energetică în unele state membre.
• Pe baza unei evaluări a celor mai recente planuri naționale de acțiune pentru e ciență energetică (PNAEE) şi a rapoartelor anuale pentru 2018, este clar că, în mod colectiv, statele membre înregistrează progrese semni – cative în ceea ce priveşte realizarea de economii de energie în conformitate cu articolul 7 din DEE. Cu toate acestea, unele state membre încă rămân în urmă şi este posibil să nu poată îndeplini cerințele privind economiile cumu- late pentru perioada 2014-2020.
Dacă tendința crescătoare în ceea ce priveşte consumul de energie obser- vată începând cu 2014 va continua şi în următorii ani, atingerea obiectivului pentru 2020, atât pentru consumul primar, cât şi pentru consumul nal de energie, ar putea în pericol. Prin urmare, eforturile de realizare a econo- miilor de energie pe termen scurt trebuie să e intensi cate în continuare.
Pentru a evalua mai bine tendința de creştere a consumului de energie şi pentru a identi ca o posibilă cale de urmat, în iulie 2018, Comisia Europea- nă a în ințat un grup operativ privind mobilizarea eforturilor pentru atin- gerea obiectivelor UE în materie de e ciență energetică pentru 202010. Până în prezent, grupul operativ subliniază în special nevoia de a mobiliza mai bine nanțarea, de a creşte ritmul şi anvergura renovării clădirilor şi de a se asigura că sunt îndeplinite standardele minime de performanță energetică.
2. Progresele înregistrate în vederea atingerii obiectivului UE în materie de e ciență energetică pentru 2020
Consumul nal de energie12 din UE a scăzut cu 5,9 %, de la 1 193 Mtep în 2005, la 1 122 Mtep în 2017. Această valoare este cu 3,3 % peste obiectivul privind consumul nal de energie pentru 2020 de 1 086 Mtep. Acesta a scă- zut cu o rată medie anuală de 0,5 % între 2005 şi 2017, deşi tendința descen- dentă a fost întreruptă în 2015, când consumul nal de energie a început să crească din nou (cu 1,1 % în 2017 comparativ cu anul precedent).
În 2017, s-a înregistrat un consum mai mare de energie, în principal în sectorul transporturilor (o creştere anuală de +2,5 %) şi în industrie (+1,6 %). Consumul de energie nu s-a modi cat în sectorul serviciilor, iar în sectorul rezidențial a scăzut (-0,5 %).
În 2017, sectorul transporturilor a reprezentat 34 % din consumul – nal de energie, urmat de sectorul rezidențial şi de cel industrial ( ecare cu 25 %), de sectorul serviciilor (13 %) şi de alte sectoare (3 %).
Consumul de energie primară din UE a scăzut cu 9,2 %, de la 1 720 Mtep în 2005, la 1 561 Mtep în 2017. Această valoare este cu 5,3 % peste obiecti- vul de 1 483 Mtep pentru 2020. Aceasta a scăzut în medie cu 0,8 % pe an în perioada 2005-2017, însă a crescut din nou începând cu anul 2015. În 2017, s-a înregistrat o creştere anuală de 0,9 %.
3. Obiectivele naționale
Până în 2017, 17 state membre au reuşit să reducă sau să mențină nive- lul consumului nal de energie sub traiectoria lor liniară ipotetică pentru atingerea obiectivelor estimate până în 202013. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte consumul de energie primară, 15 state membre se a au încă peste traiectoriile lor liniare ipotetice în 201714. Per ansamblu, în 2017, consumul nal de energie din 17 state membre (o scădere față de 18 state în 2015) se a a sub nivelul prevăzut de obiectivul lor indicativ pentru 2020 privind con
sumul nal de energie15. În 2017, doar 14 state membre (o scădere față de la 17 state în 2015) au atins sau au reuşit să îşi mențină nivelul consumului de energie primară sub obiectivul orientativ pentru 202016.
Trebuie avut în vedere că, spre deosebire de contribuțiile la obiectivul
pentru 2030, nu există nicio cerință ca obiectivele naționale pentru 2020
să se adauge obiectivului UE. De fapt, există un decalaj între suma obiec-
tivelor naționale şi obiectivul UE. În ceea ce priveşte consumul nal de
energie, obiectivele naționale orientative se ridică în total la 1 085 Mtep,
adică cu 1 Mtep sub obiectivul UE; în ceea ce priveşte consumul de energie
primară, acestea totalizează 1 533 Mtep, adică cu 50 Mtep peste obiectivul UE17.
4. Tendințele consumului de energie în statele membre
Față de 2005, consumul nal de energie a scăzut în toate statele membre, exceptând Cipru, Lituania, Malta, Austria şi Polonia. Cu toate acestea, com- parativ cu 2016, consumul nal de energie a crescut în 24 de state membre în 2017, cele mai mari creşteri înregistrându-se în Slovacia (+7 %), Malta (+6,7 %) şi Polonia (+6,5 %). Cele mai mari scăderi s-au înregistrat în Belgia (-1,2 %), Regatul Unit (-0,8 %) şi Italia (-0,6 %).
Față de 2005, consumul de energie primară a scăzut în toate statele membre, exceptând Estonia, Cipru şi Polonia. Țările cu cel mai mare declin al consumului de energie primară sunt Lituania (-23,4 %), Grecia (-23,2 %), Regatul Unit (-20,8 %) şi Italia (-17 %). Cu toate acestea, în 2017, consu- mul de energie primară a crescut în 20 de state membre față de anul prece- dent, cele mai mari creşteri înregistrându-se în Malta (+12,9 %), România (+5,7 %) şi Spania (+5,4 %). Estonia a înregistrat cea mai mare scădere de la an la an (-4,2 %) față de 2016, urmată de Regatul Unit (-1,6 %) şi Irlanda (-1,4 %).
Tendința descendentă s-a inversat în perioada de trei ani din 2014 până în 2017, întrucât consumul nal de energie a crescut în toate statele membre, iar consumul de energie primară, în 23 de state membre,18 față de 2014. Cu toate acestea, creşterea consumului primar în această perioadă a fost mai mică decât creşterea PIB. Acest lucru se traduce printr-o reducere a inten- sității energetice primare în toate statele membre, cu şase excepții (Belgia, Grecia, Italia, Ungaria, Austria şi Portugalia).
Pentru a înțelege mai bine factorii care stau la baza creşterilor recente ale consumului de energie, Comisia Europeană a organizat un atelier dedicat experților, în cadrul căruia s-au oferit contribuții pentru elaborarea unui ra- port care prezintă factorii determinanți ai tendințelor recente privind con- sumul de energie20. Analiza factorilor posibili care au in uențat creşterea tendințelor consumului în perioada de după 2014 arată că există diferențe între sectoare: principala creştere a consumului de energie a fost observată în sectorul clădirilor (rezidențiale şi de servicii) în po da unei uşoare ten- dințe descendente în 2017, urmat de sectorul transporturilor, în timp ce consumul de energie în industrie a crescut foarte puțin. Consumul asociat
aprovizionării cu energie (producție, transport şi distribuție) a scăzut din cauza tranziției către energia din surse regenerabile în producția de energie electrică. Raportul a con rmat, de asemenea, că nu există un motiv unic pentru creşterea consumului de energie în UE față de 2014. Creşterea ar putea parțial rezultatul unei bune performanțe economice începând cu 2014, datorată în parte prețurilor scăzute ale petrolului şi în parte, iernii cu temperaturi mai scăzute din 2015 şi 2016, iar combinația acestor elemente va varia în funcție de sectoare.
Pentru a discuta despre tendințele crescânde privind consumul de energie şi a identi ca posibilele soluții pentru a readuce UE pe drumul cel bun spre îndeplinirea obiectivelor în materie de e ciență energetică pen- tru 2020, reprezentanții statelor membre s-au reunit de două ori în toamna anului 2018 în cadrul unui grup operativ dedicat creat de Comisie. Rapor- tul privind activitatea desfăşurată de grupul operativ21 a identi cat câteva cauze suplimentare ale creşterii consumului de energie legate de contextul național. Printre acestea s-au numărat: (i) punerea în aplicare cu întârziere a politicilor în materie de e ciență energetică; (ii) o diferență între economiile de energie estimate şi economiile de energie efectiv realizate; (iii) acordarea unei atenții insu ciente impactului aspectelor comportamentale, cum ar efectul de revenire; (iv) lipsa nanțării pentru politicile în materie de e ci- ență energetică; şi (v) restricții legate de normele UE privind ajutoarele de stat.
O analiză mai detaliată din punct de vedere cantitativ a diferiților fac- tori a ați la baza evoluțiilor consumului de energie este posibilă grație anali- zei de descompunere realizate de JRC22 şi Odyssee-Mure23. Cu toate acestea, ambele analize acoperă numai datele până în 2016.
Principalul factor de reducere a consumului de energie primară a fost scăderea cererii nale de energie, ca urmare a îmbunătățirii intensității energetice nale ( gura 3).
Aceasta a contribuit la o scădere totală a energiei primare de 122 Mtep, echivalentul a 7 % din consumul în 2005. Îmbunătățirea e cienței transfor- mării a reprezentat o scădere de 30 Mtep în perioada 2005-2016. Reducerea pierderilor din distribuție şi a consumului din sectorul de conversie a gene- rat o reducere suplimentară de 9,5 Mtep a consumului de energie primară.
Ponderea în creştere a energiei din surse regenerabile în consumul brut nal de energie, care a evoluat de la 9 % la 17 %24 la nivelul UE, a redus, de aseme- nea, nivelurile consumului de energie primară. Cu toate acestea, creşterea utilizării energiei electrice a avut un efect de contrabalansare, astfel că, per ansamblu, efectul e cienței transformării de -30 Mtep (echivalentul unui declin de -2 % față de consumul de energie primară din 2005) a fost mai curând moderat.
Scăderea consumului nal de energie a fost determinată în principal de scăderile înregistrate în industrie (-15 % în 2017 față de 2005) şi în sectorul
rezidențial (-9 %). În schimb, consumul de energie a crescut în sectorul ser-
viciilor (+4 %) şi al transporturilor (+3 %) față de 2005.
Analiza JRC indică faptul că, la fel ca în cazul energiei primare, scăderea consumului nal de energie din perioada 2005-2016 s-a datorat îmbunătă- țirii intensității energetice nale (-171,4 Mtep), care a compensat creşterea consumului de energie cauzată de creşterea economică (+117,4 Mtep). Tran- zițiile structurale către sectoare cu o mai mare e ciență energetică au re ec- tat o scădere a consumului nal de energie de 9,1 Mtep, în timp ce iernile cu temperaturi mai ridicate au dus la o scădere a consumului de energie cu 13,1 Mtep. Aceasta a dus la o scădere a consumului nal de energie în UE de la 1 174 la 1 098 Mtep în perioada 2005-2016 (a se vedea gura 4).
În perioada 2015-2016, în UE s-a înregistrat o creştere de +20,8 Mtep a consumului total nal de energie. În această perioadă scurtă de timp, îm- bunătățirile înregistrate în ceea ce priveşte intensitatea (-4,6 Mtep) nu au fost su ciente pentru a contrabalansa efectul creşterii economice (efectul activității: +20,9 Mtep) şi a temperaturilor mai scăzute (+4,5 Mtep).
Analiza Odyssee-Mure prezintă tendințe similare pentru perioada 2005- 2016. Aceasta con rmă faptul că economiile de energie au jucat un rol major în compensarea creşterii consumului datorată efectului activității, stilului de viață şi demogra ei în această perioadă. Cu toate acestea, semni cația diferiților factori şi magnitudinea acestora diferă din cauza diferențelor pri- vind metodologiile şi datele utilizate ca intrări. Consumul redus de energie primară a fost determinat, în principal, de o scădere a consumului nal de energie (-85 Mtep), însă rolul îmbunătățirii e cienței şi evoluțiile în ceea ce priveşte mixul energetic folosit pentru generarea energiei electrice a fost, de asemenea, destul de însemnat (-75 Mtep). În ceea ce priveşte consumul nal de energie, efectul activității a condus la o creştere de 58 Mtep, în timp ce stilul de viață şi demogra a au contribuit cu încă 32 Mtep şi, respectiv, 25 Mtep. Aceste creşteri au fost compensate de economiile de energie mult mai mari din perioada 2005-2016 (-163 Mtep), în timp ce schimbările struc- turale şi condițiile climatice au condus ecare la o reducere suplimentară de 11 Mtep.
4.1. Sectorul industrial
Consumul nal de energie din sectorul industrial al UE a scăzut, în termeni absoluți, de la 332 Mtep în 2005 la 283 Mtep în 2017 (-15 %). Cu toate acestea, în unele țări, consumul de energie în sectorul industrial a crescut în această perioadă, şi anume în Ungaria (+25 %), Malta (+9 %), Letonia (+7 %), Austria (+7 %), Belgia, Germania şi Polonia (mai puțin de 5 % eca- re). Comparativ cu anul precedent, consumul nal de energie din industria din UE a crescut cu 1,6 % în 2017, însă evoluțiile din statele membre au variat (11 state membre au înregistrat un declin). Printre țările cu cele mai mari creşteri s-au numărat Luxemburg, Polonia, Danemarca (aproximativ +4 %), Finlanda şi Belgia (+3 %). Volumul producției industriale a crescut cu 9 % între 2014 şi 2017 (o creştere anuală de 3,4 % în anul 2017), însă această creştere a activității s-a re ectat doar parțial în evoluția consumului de energie, care a crescut cu 2 % în aceeaşi perioadă.
În ceea ce priveşte intensitatea energetică,25 aproape toate statele mem- bre au reuşit să îşi îmbunătățească performanțele industriale în perioada 2005- 2017, ceea ce a condus la o reducere generală a intensității energetice cu 22 % în UE. Numai Ungaria (+24 %), Grecia (+17 %) şi Letonia (+9 %)
au înregistrat creşteri ale consumului nal de energie ca proporție din va- loarea adăugată brută (VAB) în sectorul industrial. Pe de altă parte, Româ- nia, Estonia, Bulgaria şi Irlanda au înregistrat cele mai mari îmbunătățiri (peste 50 %). Analizând evoluțiile anuale comparativ cu 2016, doar Grecia, Letonia, Ungaria şi Cipru au înregistrat o creştere a intensității energetice a industriei în 2017, în timp ce toate celelalte state membre şi-au îmbunătățit în continuare performanța.
4.2. Sectorul rezidențial
Consumul nal de energie din sectorul rezidențial a scăzut cu 9 %, de la 310 Mtep în 2005 la 284 Mtep în 2017. Cu toate acestea, consumul de ener- gie a crescut cu 7 % între 2014 şi 2017 (cu o scădere de -0,5 % în 2017). Această creştere a fost, într-o oarecare măsură, rezultatul unei ierni cu tem- peraturi mai scăzute, care a urmat iernii cu temperaturi foarte ridicate din 2014, întrucât consumul de energie pentru încălzirea spațiului reprezintă aproximativ 2/3 din consumul de energie rezidențial. Consumul de energie termică corectat în funcție de variațiile climatice a fost relativ uniform din 2010, ca urmare a unor reduceri din anii precedenți. În 2017, numărul de grade-zile pentru încălzire a fost doar puțin mai mare decât în 2016, iar con- sumul de energie a scăzut de fapt cu 0,5 % față de anul precedent. Deşi răci- rea spațiului reprezintă încă o proporție destul de limitată a consumului de energie, acesta a crescut rapid în unele țări, în timp ce numărul de grade-zile pentru răcire aproape s-a dublat în 2017 față de 201426.
Se pare că efectul bunăstării (re ectat, printre altele, prin numărul mai mare şi suprafața medie mai mare a locuințelor) şi modi cările stilului de viață (de exemplu, gradul de penetrare tot mai mare a noilor aparate electro- casnice mici) ar putea factori determinanți suplimentari ai creşterii recen- te a consumului de energie. În cazul clădirilor publice, nivelul mai ridicat al confortului energetic a fost speci cat ca ind unul dintre factorii care con- tribuie la tendința în creştere privind consumul de energie27.
Intensitatea sectorului rezidențial în ceea ce priveşte consumul de ener- gie raportat la populație a scăzut în UE cu aproximativ 12 % în perioada
2005-2017 (şi cu aproape 1 % în 2017 comparativ cu 2016). Cu toate aces- tea, evoluțiile nu au fost uniforme în rândul statelor membre. În şapte țări, performanța a înregistrat un declin, cele mai mari creşteri privind intensita- tea ind înregistrate în Bulgaria (+20 %), Lituania (+14 %) şi Malta (+8 %). În schimb, Belgia (-26 %), Irlanda (-25 %) şi Regatul Unit (-23 %) au reuşit să îşi reducă cel mai mult intensitatea.
4.3. Sectorul serviciilor
Sectorul serviciilor a înregistrat cea mai mare creştere a consumului de ener- gie din 2005 până în 2017 (+4 %). Această creştere a re ectat, într-o oare- care măsură, creşterea importantă a nivelurilor de activitate – VAB-ul din sectorul serviciilor a crescut cu aproximativ 19 % între 2005 şi 2017. Relația dintre creşterea ratei de ocupare a forței de muncă şi consumul de energie în sectorul serviciilor este mai evidentă, consumul de energie crescând în perioada creşterii relativ puternice a gradului de ocupare a forței de muncă până în 2008 şi din nou după 2014. În plus, cu un procent estimat de 45 % din consumul de energie aferent sectorului serviciilor pentru încălzirea spa- țiilor, temperaturile de iarnă au, de asemenea, un impact semni cativ de la an la an asupra consumului global.
Intensitatea energetică nală din sectorul serviciilor s-a îmbunătățit cu 13 % în perioada 2005-2017. Cele mai mari îmbunătățiri s-au observat în Irlanda, Ungaria, Slovacia, Austria şi Suedia. Comparativ cu 2016, în 2017, intensitatea energetică a UE s-a îmbunătățit şi mai mult; consumul de ener- gie a rămas stabil, în timp ce VAB aferentă sectorului a crescut cu aproxima- tiv 2 %.
4.4. Sectorul transporturilor
Consumul nal de energie din sectorul transporturilor din UE28 a crescut cu 2,5 %, de la 369 Mtep în 2005 la 378 Mtep în 2017. În 2017, consumul de energie din acest sector a crescut comparativ cu nivelurile din 2005 în 19 state membre29. Consumul a crescut semni cativ (cu peste 40 % față de
2005) în Polonia, România, Lituania şi Malta. În schimb, acesta a scăzut cu mai mult de 10 % în Grecia şi Italia.
Consumul nal de energie din sectorul transporturilor din UE a crescut cu 2,5 % în perioada 2016-2017, toate statele membre, cu trei excepții, 30ra- portând o creştere. Această creştere este o continuare a tendinței crescătoa- re începute în 2014 – utilizarea energiei în sectorul transporturilor a crescut cu 7 % între 2014 şi 2017. Aproximativ 81 % din consumul nal de energie din sectorul transporturilor se înregistrează în transportul rutier, iar produ- sele petroliere (benzină şi motorină) sunt de departe cei mai mari purtători de energie utilizați în acest sector. Transportul aerian reprezintă o propor- ție tot mai mare din consumul total de energie din transporturi, în creştere cu 14 % în aceeaşi perioadă. Printre țările care au înregistrat cea mai mare creştere de la an la an se numără Polonia (+16 %), Slovacia (+13 %), Croația, Malta şi România (+8 % ecare).
Intensi carea activității în sectorul transporturilor şi prețurile scăzute ale petrolului din această perioadă au fost principalele motive care au deter- minat creşterea consumului de energie. Activitatea din sectorul transportu- lui de călători a crescut cu 8,3 % între 2012 şi 2016, după trei ani de declin. Creşterea cu 3,2 % din 2016 a reprezentat cea mai rapidă creştere din ultimii 20 de ani. Activitatea de transport de marfă a crescut, de asemenea, după 2012, respectiv cu 7,9 % până în 2016. În po da acestei tendințe ascenden- te, numărul de tone-kilometri asociat transporturilor tot este cu 2,4 % mai mic decât nivelul maxim din 2007. În plus, ambuteiajele, în special în oraşe- le mari, au contribuit şi mai mult la creşterea cererii de energie în sectorul transporturilor.
Există o corelație puternică între creşterea economică şi cererea comer- cială de transporturi rutiere de mărfuri, în timp ce relația dintre creşterea PIB şi transportul de călători este mai complicată şi este afectată de o mul- titudine de factori. S-a raportat, de asemenea, că prețurile relativ scăzute ale combustibililor au exercitat presiuni tot mai accentuate asupra cererii de combustibil în transporturi, iar mediul macroeconomic în schimbare a in- uențat raportul dintre prețurile combustibililor şi cererea de transporturi în UE începând cu anul 2000. În ceea ce priveşte transferul modal la nivelul UE, modi cările proporției diferitelor moduri de transport de călători folo- site nu au avut un impact major asupra consumului de energie în ultimii ani.
Cu toate acestea, creşterea continuă înregistrată în sectorul transportului aerian exercită o anumită presiune în sens ascendent. În ceea ce priveşte transportul de mărfuri, proporția transportului modal a rămas în general constantă de-a lungul timpului.
E ciența segmentului autovehiculelor uşoare s-a îmbunătățit de-a lun- gul timpului, iar numărul tot mai mare de noi înmatriculări a contribuit la îmbunătățirea consumului de combustibil al întregii ote. Cu toate acestea, în ultimii ani s-a înregistrat o creştere deosebit de mare a numărului de în- matriculări pe segmentul vehiculelor utilitare sport (SUV – sports utility vehi- cle). În comparație cu alte tipuri de autoturisme, SUV-urile au caracteristici precum zone frontale mari şi coe cienți de tracțiune puternici, care au un impact negativ asupra consumului de combustibil. Potrivit JATO31, în Euro- pa, SUV-urile au reprezentat 26 % din totalul vânzărilor de autoturisme în 2016, în creştere de la 8 % în 2007. În plus, în conformitate cu LMC32, este de aşteptat ca această puternică tendință ascendentă să continue, SUV-urile atingând 34 % din vânzările de autoturisme din Europa în 2020.
5. Situația actuală / stadiul transpunerii DEE
În strânsă cooperare cu statele membre, Comisia continuă să monitorizeze transpunerea şi punerea în aplicare a DEE.
Pe parcursul anului 2018, Comisia a continuat dialogul structurat (soli- citările de informații în cadrul dialogului „EU Pilot”) inițiat cu statele mem- bre în anul precedent, pentru a se asigura o re ectare corectă în legislația şi politica națională a tuturor obligațiilor şi cerințelor prevăzute prin DEE. În urma evaluării răspunsurilor primite în cadrul dialogului „EU Pilot”, Comisia a trimis scrisori de punere în întârziere tuturor statelor membre, pentru a so- licita clari cări suplimentare cu privire la problemele rămase nesoluționate.
În ceea ce priveşte obligația de a transmite rapoarte Comisiei, au fost prezentate toate planurile naționale de acțiune pentru e ciență energetică al căror termen de nalizare era la sfârşitul lunii aprilie 2017, deşi unele dintre acestea cu întârzieri semni cative. În total, 10 state membre au inclus actu- alizări ale obiectivelor sau ale previziunilor lor pentru 2020 în PNAEE-urile lor din 2017. Aceste obiective revizuite au indicat o creştere a decalajului
dintre contribuțiile agregate preconizate şi obiectivul UE. PNAEE conțin in- formații detaliate privind politicile şi măsurile de e ciență energetică plani- cate de statele membre pentru următoarea perioadă de trei ani în vederea atingerii obiectivelor naționale în materie de e ciență energetică. În rapor- tul JRC a fost furnizată o imagine de ansamblu şi o evaluare a noilor măsuri şi a utilizării diferitelor instrumente (de reglementare, nanciare, scale, scheme de obligații în ceea ce priveşte e ciența energetică)33. În acest raport se analizează, de asemenea, punerea în aplicare a măsurilor privind e ciența energetică din diferite sectoare (rezidențial, industrial, transporturi, agricol şi public) şi se evaluează economiile de energie generate de principalele ini- țiative şi programe politice.
În conformitate cu articolul 24 din DEE, rapoartele anuale ale tuturor statelor membre pentru 2018 au fost prezentate în cursul anului 2018. Cu toate acestea, calendarul depunerilor, precum şi calitatea şi caracterul com- plet al informațiilor furnizate ar putea îmbunătățite în continuare. JRC a analizat aceste rapoarte anuale în 201834.
5.1. Progresele înregistrate în conformitate cu articolul 7 (obligația privind economiile de energie)
În conformitate cu articolul 7, statele membre au raportat economiile rea- lizate în perioada 2014-2016; la nivelul UE, acestea au însumat, cumulat, 54 547 ktep. Aceasta reprezintă aproximativ 24 % din suma tuturor eco- nomiilor de energie cumulate necesare până la sfârşitul anului 2020 şi cu aproximativ 10 % mai mult decât valoarea estimată a economiilor pentru perioada 2014-2016, presupunând o realizare liniară a economiilor nece- sare. Deşi suma economiilor de energie la nivelul UE indică economii mai mari pentru anul 2016, progresele prevăzute la articolul 7 ar trebui luate în considerare la nivel național: ecare stat membru trebuie să îndeplinească cerințele privind economiile de energie până la sfârşitul anului 2020.
Analiza arată că mai multe state membre rămân în urmă în ceea ce pri- veşte economiile realizate până în 2016, Bulgaria, Croația, Cipru, Republica
Cehă, Grecia, Letonia, Luxemburg şi Portugalia realizând mai puțin de 60 % din economiile necesare pentru anul 2016. Franța, Ungaria, Italia, Lituania şi Spania au depăşit pragul de 80 %, dar încă sunt sub nivelul necesar pentru anul 2016. Pe de altă parte, Austria, Belgia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Germania, Irlanda, Malta, Țările de Jos, Polonia, România, Slovacia, Slove- nia, Suedia şi Regatul Unit sunt pe drumul cel bun sau au realizat economii de energie mai mari decât cele necesare pentru perioada 2014-2016.
În ultimul lor raport anual, nouă țări35 au comunicat că au introdus noi măsuri în materie de politică. În plus, unele țări şi-au actualizat estimările privind economiile preconizate/realizate pentru 2014 şi 2015 din măsurile în materie de politică comunicate anterior.
Cele mai multe economii de energie (aproximativ o treime) au fost rea- lizate prin scheme de obligații în ceea ce priveşte e ciența energetică, 23 % datorate taxelor pe produse energetice sau pe emisiile de CO2 şi 18 % dato- rate schemelor de nanțare sau măsurilor scale. Doar o proporție redusă a economiilor de energie a fost realizată datorită schemelor de etichetare şi fondurilor naționale.
Mai mult de două treimi din economiile realizate (68 %) s-au datorat măsurilor transversale care vizează diferite sectoare, inclusiv sectorul clă- dirilor. Restul economiilor de energie au fost realizate datorită măsurilor destinate gospodăriilor (12 %) şi transporturilor (9 %), urmate de industrie (6 %) şi de sectorul serviciilor (2 %). Pentru 3 % din economiile raportate, nu a fost clar despre ce sector este vorba.
5.2. Progresele prevăzute la articolul 5 (rolul exemplar al clădirilor utilizate de organismele publice)
La prezentarea rapoartelor lor anuale pe anul 2018, şapte state membre nu au furnizat actualizarea solicitată privind articolul 5, în timp ce treisprezece state membre nu au respectat această obligație de raportare în anul prece- dent. Printre acestea, Suedia, Finlanda, Belgia, Grecia, România şi Malta nu au noti cat Comisia cu privire la realizările lor din ultimii doi ani.
Dintre statele membre care au ales abordarea implicită,36 şase şi-au atins obiectivele anuale în ceea ce priveşte suprafața renovată. Acestea sunt: Esto- nia, Spania, Italia, Lituania, Letonia, Luxemburg şi Slovenia. Dintre statele membre care au pus în aplicare abordarea alternativă, şase state membre şi-au atins obiectivele anuale privind economiile de energie. Acestea sunt Republica Cehă, Franța, Croația, Irlanda, Țările de Jos şi Polonia. În acelaşi timp, şapte țări au furnizat date relevante care indică faptul că şi-au înde- plinit obiectivele cumulate în conformitate cu articolul 5 pentru perioada 2014-2017. Acestea sunt Cipru, Germania, Irlanda, Croația, Finlanda, Polo- nia şi Regatul Unit.
Concluzie
Datele din 2017 arată o creştere continuă a consumului de energie față de 2014. Creşterile înregistrate în ultimii trei ani până în 2017 au plasat consumul de energie puțin deasupra traiectoriei liniare pentru obiectivele pentru 2020. Deşi iernile din 2015 şi 2016 au prezentat temperaturi mai scăzute decât cele din 2014, ceea ce a dus la o creştere a cererii de încălzire a
spațiilor, este clar că efectele meteorologice nu sunt unicul factor determi- nant al recentelor creşteri. Creşterea economică, creşterea nivelului de bu- năstare şi modul de viață au determinat, de asemenea, creşterea cererii de energie.
Deşi măsurile în materie de e ciență energetică au compensat în mare mă- sură aceste efecte în trecut, din cauza întârzierilor în punerea în aplicare a unor politici şi a nivelului mai scăzut de eforturi noi, economiile realizate nu au fost su ciente pentru a reduce consumul de energie.
Cele două metode diferite de analiză de descompunere prezentate în pre- zentul raport con rmă faptul că e ciența energetică a reprezentat un factor determinant al îmbunătățirii intensităților energetice în toate sectoarele. Până de curând, acestea erau su ciente pentru a neutraliza creşterile bruşte ale cererii de energie determinate de activitatea economică, de standardele de încălzire şi de răcire mai înalte, precum şi de modi cările comportamen- tului şi stilului de viață. Cu toate acestea, mai recent, volumul economiilor realizate pare să se diminuat, în timp ce efectele pozitive ale activității au crescut.
În acest context, a devenit clar că este necesar să se intensi ce eforturile nu numai pentru atingerea obiectivelor pentru 2020, ci şi pentru a pune bazele adecvate pentru deceniul următor, când va necesar un nivel de ambiție şi mai ridicat. Eforturile suplimentare de îmbunătățire a e cienței energetice ar avea, de asemenea, avantaje complementare, cum ar facturi mai mici la energie, o stare de sănătate mai bună (prin îmbunătățirea calită- ții aerului), un confort sporit şi reducerea sărăciei energetice.
Grupul operativ creat de Comisia Europeană a convenit că este nece- sar să se abordeze de citul privind atingerea obiectivelor UE pentru 2020. În acest context, a fost identi cat un set de soluții care trebuie aplicate. În primul rând, este necesar să se asigure punerea în aplicare integrală a le- gislației existente, întrucât au existat întârzieri în transpunerea şi punerea în aplicare a Directivei privind e ciența energetică şi a Directivei privind performanța energetică a clădirilor (DPEC). Aceasta include îndeplinirea in- tegrală a obligației privind economiile de energie în conformitate cu artico- lul 7 şi îndeplinirea cerinței de a efectua inspecții regulate în conformitate cu articolele 14 şi 15 din DPEC. În plus, este important să se valori ce pe deplin oportunitățile de nanțare rămase în cadrul fondurilor structurale şi de investiții europene şi să se pună în aplicare măsuri suplimentare la nivel național.
Comisia Europeană a intensi cat schimbul de informații şi de cele mai bune practici şi a inițiat procesul de consolidare a supravegherii pieței state- lor membre în ceea ce priveşte cerințele privind e ciența produselor. Scopul acestei acțiuni este, de asemenea, de a ajuta statele membre să îşi consoli- deze capacitățile de promovare a renovării clădirilor în sectorul public, in- clusiv prin contractarea serviciilor energetice. Mai multe măsuri adoptate recent sau în curs de adoptare ar trebui să genereze economii suplimentare de energie într-o perspectivă pe termen puțin mai lung după 2020. Acestea includ obiectivele climatice naționale cu caracter juridic obligatoriu pentru perioada 2021-2030 pentru sectoare precum transporturile şi clădirile care nu sunt acoperite de sistemul UE de comercializare a certi catelor de emi- sii, standardele mai stricte privind emisiile de CO2 convenite recent pentru autovehiculele utilitare uşoare după 2020, împreună cu un sistem de moni- torizare îmbunătățit, standardele privind emisiile de CO2 pentru noile cami- oane, pachetul legislativ privind noile standarde de performanță energetică şi de etichetare a produselor, precum şi articolul 7 consolidat din DEE revi- zuită. Faptul că DPEC revizuită încorporează mai bine dimensiunea digitală va facilita utilizarea tehnologiei informației şi comunicațiilor (TIC), precum şi a tehnologiilor inteligente, care ar trebui să joace un rol important în creş- terea performanței energetice a clădirilor şi reducerea consumului de ener- gie în clădiri în următorii ani. Îmbunătățirea mecanismelor de coordonare şi corecție în temeiul Regulamentului privind guvernanța uniunii energetice 37 ar trebui, de asemenea, să contribuie la repunerea UE pe drumul cel bun în cazul unor ambiții şi al unor progrese insu ciente în perioada post-2020.
Comisia va continua să monitorizeze progresele înregistrate de statele membre în direcția atingerii obiectivelor lor naționale indicative în materie de e ciență energetică pentru 2020, precum şi în direcția punerii în aplicare a DEE. Apoi, în vara anului 2019, moment în care datele preliminare pentru anul 2018 vor disponibile pentru evaluare, va prezenta grupului operativ un raport privind progresele înregistrate.
De asemenea, Comisia invită Parlamentul European şi Consiliul să îşi exprime opiniile cu privire la prezenta evaluare.
* Simbolul „+” se utilizează în cazul în care statele membre şi-au redus consumul de energie primară şi consumul nal de energie în perioada 2005-2017 într-un ritm mai rapid decât ritmul de scădere care ar necesar, în perioada 2005-2020, pentru a atinge obiec- tivele pentru 2020 privind consumul de energie primară şi consumul nal de energie. În celelalte cazuri, se utilizează simbolul „-”. CEF reprezintă consumul nal de energie, PEC reprezintă consumul de energie primară.
1 Raport al Comisiei Europene către Parlamentul European şi Consiliu, COM(2019) 224 nal, Bruxelles, 9.4.2019.
2 Directiva 2018/2002/UE.
3 Obiectivul de 32,5 % pentru 2030 se traduce într-un consum nal de energie de 956 Mtep şi un consum de energie primară de 1 273 Mtep în UE-28.
4 COM(2018) 773 nal
5 Obiectivul pentru 2020 constă în reducerea consumului nal de energie al UE-28 la cel mult 1 086 Mtep şi a consumului său de energie primară la cel mult 1 483 Mtep.
6 COM(2017) 687 nal.
7 Economidou, M. şi Romàn Collado, R. (2019), Assessing the progress towards the EU e ciency targets using index decomposition analysis 2015-2016 [Evaluarea progreselor înre- gistrate în direcția atingerii obiectivelor de e ciență ale UE pe baza analizei de descompune- re a indicilor („Index Decomposition Analysis”)], Raport al Centrului Comun de Cercetare (JRC) în cadrul ştiinței în serviciul politicilor.
8 http://www.indicators.odyssee-mure.eu/decomposition.html.
9 Iarna cu temperaturi deosebit de ridicate din anul 2014 a avut drept rezultat nece- sități de încălzire mult mai reduse în acel an. Temperaturile de iarnă înregistrate în 2015, 2016 şi 2017 au corespuns într-o măsură mai mare mediei climatice (deşi s-au a at tot sub media pe termen lung), determinând creşterea necesităților de încălzire şi, odată cu aceas- ta, a consumului de energie în sectorul rezidențial şi în sectorul serviciilor.
10 Comisia Europeană (2019), Raport privind activitatea Grupului operativ privind mobili- zarea eforturilor pentru atingerea obiectivelor UE în materie de e ciență energetică pentru 2020� 11 Factorul de corecție în funcție de variațiile climatice a fost calculat ca raport dintre numărul de grade-zile pentru încălzire („Heating Degree Days” – HDD) înregistrate într-un an dat peste media HDD înregistrată în perioada 1980 – 2004. Acest factor de corecție a fost aplicat consumului de energie pentru încălzirea spațiilor din sectorul rezidențial.
12 Indicatorii din noile bilanțuri energetice furnizate de Eurostat sunt utilizați pentru a monitoriza progresele realizate în direcția îndeplinirii obiectivului european în materie de e ciență energetică pentru 2020-2030.
13 Exceptând Belgia, Bulgaria, Germania, Estonia, Franța, Lituania, Ungaria, Austria, Polonia, Slovacia şi Suedia.
14 Exceptând Belgia, Bulgaria, Germania, Estonia, Irlanda, Franța, Cipru, Ungaria, Ță- rile de Jos, Austria, Polonia, Portugalia şi Suedia.
15 Exceptând Belgia, Bulgaria, Germania, Estonia, Franța, Lituania, Ungaria, Austria, Slovacia, Suedia şi Regatul Unit.
16 Exceptând Belgia, Bulgaria, Cipru, Germania, Franța, Austria, Țările de Jos, Suedia şi Regatul Unit.
17 Diferența poate şi mai mare având în vedere că nivelurile consumului de energie primară şi ale consumului nal de energie pentru unele obiective naționale nu respectă metodologia potrivită.
18 Trebuie luat în considerare faptul că iarna anului 2014 a avut temperaturi deosebit de ridicate, astfel încât o parte din creşterea consumului de energie se datorează unei corec- ții în funcție de temperaturile medii mai ridicate din iarnă.
19 Consumul de energie primară în raport cu PIB
20 Samuel omas (2018), Drivers of recent energy consumption trends across sectors in EU28 (Factorii determinanți ai tendințelor recente privind consumul de energie în sectoarele din UE-28)� Raportul seminarului privind tendințele consumului de energie.
21 Comisia Europeană (2019), Raport de lucru ��� op� cit�
22 Economidou, M. şi Romàn Collado, R. op� cit�
23 http://www.indicators.odyssee-mure.eu/decomposition.html.
24 Date din 2016.
25 Consumul de energie în raport cu valoarea adăugată brută (VAB).
26 Tsemekidi Tzeiranaki S., Bertoldi P et al. (2018), Energy consumption and energy e – ciency trends in the EU-28 for the period 2000-2016 (Consumul de energie şi tendințele în materie de e ciență energetică în UE-28 pentru perioada 2000-2016), Raport al Centrului Comun de Cercetare (JRC) în cadrul ştiinței în serviciul politicilor
27 Samuel omas (2018), cp. cit.
28 Acest lucru este valabil şi pentru transportul prin conducte, spre deosebire de abor- darea adoptată în COM(2015) 574 nal, întrucât obiectivele de e ciență energetică pentru 2020 nu exclud transportul prin conducte.
29 Orice comparație între statele membre ar trebui efectuată cu precauție, întrucât con- sumul nal de energie se bazează pe combustibilii vânduți, nu pe combustibilii utilizați pe teritoriul unei țări.
30 Belgia, Italia şi Slovenia.
31 Munoz, F., (2018), e global domination of SUVs continues in 2017 (Dominația globală a SUV-urilor continuă în 2017)�
32 LMC (2018), Automotive sales, production, powertrain forecasting (Prognoză privind vânzările de automobile, producția și grupurile motopropulsoare)�
33 Economidou, M., Labanca, N. (et al.) (2019), Assessment of the Second National Energy E ciency Action Plans under the Energy E ciency Directive (Evaluarea celui de al doilea plan național de acțiune pentru e ciență energetică în temeiul Directivei privind e ciența energe- tică), Raport al Centrului Comun de Cercetare (JRC) privind ştiința în bene ciul politicilor.
34 Tsemekidi-Tzeiranaki, S., Labanca, N. (et al.) (2019), Analysis of the annual reports 2018 under the Energy E ciency Directive (Analiza rapoartelor anuale pe 2018 în temeiul Direc- tivei privind e ciența energetică), Rapoartele tehnice ale JRC.
35 Bulgaria, Cipru, Estonia, Grecia, Ungaria, Italia, Letonia, Portugalia şi Spania.
36 Articolul 5 prevede obligația statelor membre de a renova în ecare an 3 % din supra- fața totală a clădirilor încălzite şi/sau răcite cu o suprafață mai mare de 250 m2, deținute şi ocupate de administrația centrală, care nu îndeplinesc cerințele energetice minime pentru performanța energetică minimă necesară (abordarea implicită) sau de a lua alte măsuri e – ciente din punctul de vedere al costurilor pentru a obține economii echivalente de energie (abordare alternativă).
37 COM(2016) 759 nal.
