Diaproiectoarele proiecteaza pe un ecran imaginile aflate pe un support transparent. Spre a obtine imagini cat mai luminoase, proiectoarele sunt prevazute cu becuri foarte puternice a caror supra-incalzire este eviatata printr-o instalatie de racire. Pentru o iluminare uniforma a diafilmului sau a foliei lumina retroemisa a lampii este focalizata cu ajutorul unei oglinzi concave, iar apoi este transformata in fascicul paralel utilizand o lentila condensor. Unele diaproiectoare permit asezarea orijontala a foliei : in fata lentilei obiectiv, razele sunt deviate cu 90º cu ajutorul unei oglinzi.
Rolul unui sistem de proiectie este acela de a da o imagine marita si reala a unui obiect. Un aparat de proiectie este format, in principal, din urmatoarele parti:
– sursa de lumina S , foarte intensa (bec electric de putere 500-1000 W sau arc electric, ca in cazul aparatului cinematografic);
– o oglinda sferica M, asezata in spatele sursei S, care reflecta lumina catre obiectul O ;
– condensorul C, care reprezinta un sistem de lentile de distanta focala mica. Ele se asaza foarte aproape de sursa de lumina, astfel incat intregul obiect de proiectat sa fie bine iluminat.
– obiectivul de proiectie Ob care formeaza imaginea obiectului pe ecran si care, de asemenea, trebuie sa fie corectat de aberatii. Un obiectiv de proiectie bun se apropie in ceea ce priveste caracteristicile sale de un obiect fotografic.
Daca aparatul realizeaza proiectia unui obiect transparent (diapozitive, diafilme) el se numeste diascop, iar daca proiecteaza obiecte opace (asezate pe o suprafata), el se numeste episcop. Aparatul care indeplineste ambele functii poarta numele de epidiascop.