Now Playing

Movie Calendar

March 1

Lorem Ipsum

12:15p | 2:30 | 4:40 

Dolor Amet

12:15p | 2:30 | 4:40 

Adipiscing

12:15p | 2:30 | 4:40 

Sit Accumsan

12:15p | 2:30 | 4:40 

Adipiscing

12:15p | 2:30 | 4:40 

Lorem Ipsum

12:15p | 2:30 | 4:40 

March 2

Lorem Ipsum

12:15p | 2:30 | 4:40 

Dolor Amet

12:15p | 2:30 | 4:40 

Adipiscing

12:15p | 2:30 | 4:40 

Sit Accumsan

12:15p | 2:30 | 4:40 

Adipiscing

12:15p | 2:30 | 4:40 

Lorem Ipsum

12:15p | 2:30 | 4:40 

March 3

Lorem Ipsum

12:15p | 2:30 | 4:40 

Dolor Amet

12:15p | 2:30 | 4:40 

Adipiscing

12:15p | 2:30 | 4:40 

Sit Accumsan

12:15p | 2:30 | 4:40 

Adipiscing

12:15p | 2:30 | 4:40 

Lorem Ipsum

12:15p | 2:30 | 4:40 

Divi Movies

Experience Movies

about Us

Nulla porttitor accumsan tincidunt. Donec sollicitudin molestie malesuada. Curabitur arcu erat, accumsan id imperdiet et, porttitor at sem. Curabitur non nulla sit amet nisl


– inceput si sfarsit –


În Dictionarul Explicativ al limbii române, cuvântul “foc” are mai multe întelesuri, printre care se numara, în primul rând, acela de “ardere violenta cu flacara si cu dezvoltare de caldura”, sau, mai concret, “materie în curs de ardere”. Termenul “foc” are si întelesuri secundare cum ar fi acela de “incendiu”, “împuscatura” sau “lumina, far sau flacara care reprezinta un anumit semnal în navigatia pe apa”. La modul figurat, cuvântul “foc” poate însemna “entuziasm, avânt, înflacarare”, “agilitate, vioiciune, neastâmpar” sau “durere, chin, jale, necaz”.

Cuvântul “foc” poate fi asimilat cu termeni precum “ardoare”, “avânt”, “elan”, “entuziasm”, “înflacarare”, “înfocare”, “însufletire”, “pasiune”, “patima”, “pornire” sau chiar, trecând în sfera medicala, “scarlatina”.

Lasînd la o parte sensul pur denotativ al acestui termen, se poate spune ca focul este unul dintre cele patru elemente primordiale, care, pe lânga aer, apa si pamânt, fac parte din constructia a ceea ce astazi fiecare dintre noi numeste “univers” sau “lume”.

Diversele ipostaze în care apare focul de-a lungul istoriei sunt legate de modul în care omul a “descoperit” si a învatat pentru prima data sa controleze focul, scapând poate întâmplator o bucata de carne în foc, si aducând, astfel, acestui element, o importanta gastronomica; modul în care omul a învatat sa îl întretina si sa îl înteteasca pentru a-si confectiona obiecte metalice; cum focul a devenit centrul “adunarilor tribale”, si, pentru o vreme, însusi centrul vietii omului primitiv.

Pazirea si mentinerea focului atingea în epoca preistorica semnificatii divine, el putând fi uneori socotit cel mai de pret dar al zeilor. Puterea sa parea sa nu aiba limite, oferind purtatorului un control neconditionat asupra naturii: animalele salbatice deveneau, prin apropierea de foc, din vânator, vânat, iar desisurile ostile ale padurilor puteau fi reduse la scrum fara prea mult efort.

Cu toate acestea, focul a reprezentat de-a lungul istoriei – si reprezinta si astazi – una dintre cele mai mari amenintari potentiale la adresa omului, el reusind, într-o clipa de neatentie, sa se elibereze din sclavie si sa supuna omul maretiei sale. Lupta dintre om si foc este una dintre cele mai vechi, si tinde, azi, sa fie confundata cu lupta dintre om si natura.

De aceea, o “civilizatie inteligenta” este vazuta, uneori, si ca o civilizatie care a reusit sa controleze focul, sau sa îl îmblânzeasca.

De fapt, focul, ca si alte elemente, este un concept ce se defineste, în legatura sa cu omul, prin antinomii: omul ar muri daca ar fi fortat sa renunte definitiv la acest element, dar, în acelasi timp, ar putea fi ucis de el, daca l-ar folosi în mod iresponsabil. Cu alte cuvinte, oricare din cele doua extreme – pirofobia (teama de foc) si piromania (forma de tulburare psihica în care bolnavul simte impulsul nestapânit de a da foc, de a distruge prin foc) – îi este omului fatala.

Focul poate capata astfel întelesuri antinomice: el poate însemna viata sau moarte, în functie de contextul în care este plasat.

Pentru un pirofob, focul are o cu totul alta semnificatie decât pentru un piroman, si chiar decât pentru un om normal, la fel cum si zaharul capata, pentru un diabetic, sensuri nebanuite de un om care nu sufera de aceasta boala.

Un alt conext în care focul apare ca element fundamental al existentei umane este filozofia chineza, care priveste organismul uman ca pe o versiune în miniatura a Universului, creat din cele cinci elemente de baza prin intermediul doctrinei principiului ying-yang. Cele cinci elemente sunt lemnul, focul, pamântul, metalul si apa. Lipseste, prin urmare, aerul, element ce este însa prezent în cultura europeana si este indispensabil pentru existenta focului.

În cultura chineza, fiecare element genereaza un alt element si de aceea, fiecare element este urmat de unul pe care nu îl poate stapâni. Lemnul este urmat de foc. Focul este urmat de pamânt. Pamântul este urmat de metal, si asa mai departe. Ciclul productiv se desfasoara deci în aceasta ordine: lemn, foc, pamânt, metal, apa. În interiorul acestui ciclu, fiecare element stapâneste un element care îl urmeaza, dar fiecare element este precedat de un un elemnet stapânitor. De exemplu, apa stinge focul, deci apa precede focul. Focul poate topi metalul, asa ca focul precede metalul. Metalul, sub forma de unelte, poate taia copacii, deci metalul precede lemnul. Radacinile copacilor pot patrunde adânc în pamânt, deci lemnul precede pamântul. Pamântul poate opri curgerea apei, asfel ca pamântul precede apa. si ciclul se repeta în aceasta forma la nesfârsit.

Astazi, cei mai multi oameni folosesc focul în sine în proportii mai mici decât în trecut: bricheta cu care se aprind tigarile, o lumânare menita sa întregeasca atmosfera unei cine romantice, sau – din ce în mai rar – un foc de tabara sau de semineu.

Focul în întrebuintarea sa moderna are diverse conotatii, este de exemplu legat de actul religios prin luminile care ard în biserici sau temple sau este prozaic, atunci cînd este folosit pentru a aprinde carbunii la un picnic la marginea drumului, în weekend.

Focul are dimensiunea unui cataclism atunci cînd este subiectul stirilor de pe CNN legate de padurile care ard în Australia sau America, are dimensiuni tragice atunci cînd este subiectul stirilor de la ora 17:00 de pe Pro TV sau are dimensiuni comice si serveste distractiei, atunci când saltimbancii scot foc pe gura, la spectacolele de circ.

Focul în ziua de azi este un simbol care însoteste protestul atunci cînd protestatarul ajunge la capatul puterilor si se stropeste cu benzina în piata publica, sau este purtat cu veneratie de bratul sportivilor în Jocurile Olimpice, printr-o traditie milenara.

Focul a sfîrsit prin a fi un hobby pentru amatorii de senzatii tari care au început cu parasutismul, au trecut prin bungee jumping si s-au declarat în culmea adrenalinei doar fiind pe buza unui vulcan în eruptie si privind cu ochi îngroziti la lava cu temperaturi de 1.500 de grade celsius.



Sorina Iordan