Esecul proiectelor globale (prea ambitioase pentru a reusi) de constructie a unei Europe unite, l-au condus pe Jean Monnet la imaginarea unei metode noi de integrare care va fi la originea crearii C.E.C.A.si apoi C.E.E. si Euratom pe o baza geografica foarte restrânsa din moment ce viza doar 6 state¹.

C.E.C.A. a servit pentru început rezolvarii unei probleme de prima importanta: necesitatea de a permite reintegrarea Germaniei în Europa si reconstruirea capacitatii sale economice. Se admitea astfel disparitia barierelor si a controlului ce limitau aceasta reconstructie (precum Autoritatea internationala a Rhur-ului, creata în aprilie 1949, care controla activitatea siderurgica si carboniera în aceasta regiune). Aceasta reintegrare era dorita de S.U.A. care estimau ca era indispensabila pentru a compensa extinderea considerabila a sferei de influenta a U.R.S.S.în Europa.

Era, de asemenea dorita de Germania însasi, fiind relevant în acest sens ca Robert Schuman a pronuntat celebra sa declaratie în ajunul unei reuniuni a “celor trei” la Londra – în cursul careia trebuia sa fie examinata problema Germaniei – dupa ce s-a asigurat de acordul cancelarului Adenauer.

Era, astfel, reluata o sugestie formulata de Churchill în discursul sau de la Zürich din 19 septembrie 1946 în care chema la crearea “Statelor unite ale Europei” si estima ca trebuie creata de urgenta o apropiere între Franta si Germania. Winston Churchill, cu toate acestea îsi luase precautia de a preciza ca Marea Britanie nu are vocatia de a deveni un membru activ al acestor State Unite ale Europei.

Filozofia care a tins la crearea C.E.C.A. este perfect rezumata prin celebra declaratie Schuman din 9 mai 1950 de la “Salonul Orologiului” din Quai d‘Orsai”, redactata de Jean Monet si de colaboratorii sai: ” Europa nu se va face dintr-o data si nici printr-o constructie de ansamblu: ea se va face prin realizari concrete, creând la început o solidaritate de fapt. Unirea natiunilor europene cere ca opozitia seculara dintre Franta si Germania sa fie eliminata. Actiunile întreprinse trebuie sa fie rodul colaborarii dintre seful statului francez si seful statului german.²“

Trebuie subliniat rolul lui Jean Monnet datorita caruia s-au facut primele demersuri în scopul realizarii unei noi unitati europene, la vremea respectiva acesta îndeplinind functia de sef al Organizatiei Nationale a Planificarii din Franta³.

Fraza cheie a declaratiei a constat în propunerea guvernului francez de a plasa ansamblul productei de carbune si otel sub o înalta autoritate comuna, într-o organizatie deschisa participarii celorlalte tari ale Europei.Solidaritatea productiei care va fi astfel legata va conduce la ideea ca orice razboi între Franta si Germania devine de neimaginat, dar si material imposibil.

Crearea acestei unitati puternice de productie, deschisa tuturor tarilor care vor dori sa participe, terminând prin a furniza tuturor tarilor pe care le va aduna, elementele fundamentale ale productiei industriale în aceleasi conditii, va pune bazele reale ale unificarii economice.

Prin punerea în comun a productiilor de baza si instaurarea unei Înalte Autoritati ale carei decizii vor lega Franta, Germania si tarile care vor adera, aceasta propunere realiza primele temeiuri concrete ale unei “federatii europene”, indispensabila prezervarii pacii.

Aceasta declaratie defineste caracterul foarte specializat al C.E.C.A. si demonstreaza ca statele membre vor delega organului principal al noii organizatii (Înalta Autoritate) o capacitate autonoma de decizie si gestiune.

Declaratia Schuman pune în evidenta, de asemenea, noua metoda retinuta pentru favorizarea constructiei unei Europe unite: se renunta la proiectele globale si se favorizeaza realizarile concrete care creaza solidaritati de fapt. C.E.C.A. este prezentata ca prima etapa a federatiei europene. Astfel, de la început, parintii fondatori ai Europei aveau ca ambitie sa faca sa prevaleze o conceptie federala a Europei.

Propunerea lui Robert Schuman a fost întâmpinata favorabil de americani. Britanicii au fost mai rezervati si au decis pe 2 iunie sa nu participe. Pe 3 iunie 6 tari (Franta, Republica Federala Germania, Italia si Benelux) au declarat ca aderau la obiectivele declaratiei Schuman. Conferinta interguvernamentala de redactare a tratatului s-a desfasurat de pe 20 iunie 1950 pâna pe 18 aprilie 1951, data la care a fost semnata la Paris. Dupa ratificare a intrat în vigoare la 25 iulie 1951. Luxemburg a fost fixat dupa îndelungi negocieri sediul provizoriu al C.E.C.A.

C.E.C.A. are o structura institutionala inedita:
– un organ independent, Înalta Autoritate – Jean Monnet a fost primul presedinte – dotata cu principalele puteri de decizie; a intrat în functiune pe 18 august 1952
– un organ interguvernamental, Consiliul special al ministrilor
– o adunare comuna al carei prim presedinte a fost Paul Henri Spaak
– o curte de justitie

Deciziile Înaltei Autoritati se impun tuturor si sunt direct aplicabile pe teritoriul statelor membre. Comunitatea este finantata printr-o “prelevare” varsata direct de întreprinderi. Tratatul prevede realizarea unei piete comune a produselor în limitele impuse. De asemenea, obliga întreprinderile sa respecte regulile concurentei.

C.E.C.A. a suferit foarte repede din cauza caracterului sau foarte specializat si declinului puterii economice a carbunelui si otelului în profitul petrolului. În plus, tratatul C.E.C.A. a fost semnat pentru o durata de 50 ani. C.E.C.A. va disparea, deci în 2001⁴.

C.E.C.A a reprezentat o forma noua de structura interstatala si a jucat un rol important din punct de vedere economic – pentru dezvoltarea siderurgiilor si a comertului intracomunitar – politic pentru ca marcheaza debutul reconcilierii franco-germane si al constructiei comunitare si în acelasi timp un rol social întrucât conditiile de munca s-au ameliorat.

Dar ea trebuie considerata de asemenea ca fiind “laboratorul” în sânul caruia au fost experimentate anumite principii si mecanisme ale uniunii.

---

¹ Ion P. Filipescu, Augustin Fuerea – op.cit., pagina 11
² Charles Zorgbibe, op.cit., pagina 29
³ Ion P. Filipescu, Augustin Fuerea – op.cit., pagina 11

⁴ Jean Marc Favret – op.cit., pagina 12

Material elaborat de Oana