Statele Unite ale Americii au creat regimul prezidential. Modelul acestuia, asa cum a fost consfintit de Constitutia de la Philadelphia din 17 septembrie 1787 l-a facut pe Emile Giraud sa se întrebe daca, fata de regimurile parlamentare europene care lasa mult de dorit, mijlocul de a salva democratia nu ar fi înlocuirea acestora cu un regim prezidential. Este însa de observat ca în lipsa unei experiente democratice, realitatea a aratat ca adoptarea regimului prezidential a degenerat în dictatura. si aceasta pentru ca eficacitatea sa nu consta în modelul teoretic pe care se bazeaza, ci în modul cum a fot pus în practica de creatorii sai.Este de observat ca, în domeniul politic, nici un presedinte american nu a manifestat veleitati de despot.
Americanii au facut din separatia puterilor principiul fundamental al organizarii constitutionale, iar puterii judiciare, instituita garant al Constitutiei, i s-a dat sarcina de a controla celelalte doua puteri.Conceptia americana a separarii puterilor implica egalitatea juridica a executivului si legislativului, ceea ce în Europa nu este de conceput.Dupa ce au divizat puterea în scopul de a o slabi, dupa ce au separat puterile asa încât nici una sa nu o reduca pe cealalta, americanii i-au dat fiecareia posibilitatea de a frâna actiunea celeilalte.
Specific regimului american este lipsa unui organ colectiv de natura guvernelor europene, si aceasta datorita faptului ca sarcinile acestora sunt de competenta presedintelui în sistemul american, care le realizeaza prin ministri, sefi ai departamentelor ministeriale, denumiti secretari, si cu consilieri prezidentiali, reuniti într-un puternic Birou Executiv al Presedintelui, aflat la Casa Alba.
Minsitrii sunt numiti intuitu personae de Presedinte cu acordul Senatului. Trebuie mentionat ca acest acord, care are un fundament traditional, practic nu este niciodata refuzat Presedintelui.
Ministrii, care nu sunt colegii Presedintelui ci subordonatii sai, ramân în functiune atâta timp cât Presedintele e multumit de activitatea lor. Ei sunt plasati sub dependenta imediata a Presedintelui si revocabili ad nutum. Când un ministru pleaca, ceilalti ramân, ceea ce face ca regimul prezidential american sa nu lase nimic de dorit sub aspectul instabilitatii ministeriale. Prin urmare, ministrii sunt raspunzatori, individual, numai în fata sefului statului.
Ministrii, în opozitie cu omologii lor din regimul parlamentar nu formeaza un organ distinct si autonom în raport cu Presedintele. Expresia Cabinet e utilizata în S.U.A. în sens tehnic si nu politic. “În alti termeni, doar personalitatea si vointa Presedintelui conteaza: puterea decizionala ramânând apanajul sau”. 98
“În regimul american de separare stricta a puterilor nu exista responsabilitate politica a Executivului în fata Legislativului”99, nici individuala, nici colectiva.
98 I. Giguel, op. cit., p. 336
99 Michel Lascombe, Droit contitutionnel de la Veme Republique, Ed. L’Harmattan, Paris
Material elaborat de Bodor Claudia