Romania se caracterizeaza astazi prin existenta unui numar foarte mare de partide. Aceasta se intampla datorita faptului ca la noi fenomenul partidelor politice este in curs de cristalizare. Suntem inca intr-o perioada de cautari de solutii, de definiri politice, de prospectare.

Partidele politice din Romania au o istorie a lor, inceputa inaintea primului razboi mondial si continuata apreciabil in perioada interbelica, pana cand ele au fost dizolvate printr-un Decret Lege, deoarece era nevoie de “o perioda de liniste, de pacificare a spiritelor” (in timpul dictaturii lui Carol al II-lea). A urmat apoi razboiul (1941-1945).

In 1944 s-a repus in vigoare Constitutia din 1923, dar partidele politice au fost lipsite de scop deoarece puterea legiuitoare s-a organizat abia in 1946.

La sfarsitul anului 1947 se desfiinteaza plurarismul si se infiinteaza Partidul Unic Muncitoresc, apoi Partidul Comunist care va domina viata politica a Romaniei pana in 1989.

In baza Decretului- Lege nr 8 / 1989, s-au organizat un numar foarte mare de partide. Multe dintre ele aveau platforme si programe politice asemanatoare, nici unele nu ofereau solutii eficiente si viabile pentru gravele probleme economice care se conturau inca de pe atunci.

Viata politica actuala in Romania are mai mult un aspect de razboi politic decat de competitie, existand intoleranta intre lideri (nu cooperare in vederea rezolvarii problemelor economice) si exprima prea putin vointa poporului (in prezent aproape de loc).

Constitutia Romaniei prevede in Articolul 8 ca “pluralismul in societatea romaneasca este o conditie si o garantie a democratiei constitutionale”, “partidele politice contribuie la exprimarea vointei politice a cetatenilor, respectand suveranitatea nationala, integritatea teritoriala, ordinea de drept si principiile democratiei”.

Putem aminti cateva dintre partidele mai importante de pe scena politica romaneasca, dupa 1989:

– PNTCD – Partidul National Crestin Democrat, PNL – Partidul National Liberal ( acestea doua le-am intalnit si in perioada interbelica, sunt partidele cu traditie).
PNTCD si PNL au format in 1996 o alianta (pentru a obtine un numar mai mare de voturi, alianta la care aderasera si alte partide, dar care ulterior au parasit-o), numita CDR – Conventia Democrata din Romania. Presedinte al aliantei fiind Ion Diaconescu 

– PDSR – Partidul Democratiei Sociale din Romania, presedinte Ion Iliescu.
– PD – Partidul Democrat, presedinte Petre Roman.
– UDMR – Uniunea Democrata a Maghiarilor din Romania, presedinte Bela Marko.
– ApR – Alianta pentru Romania, presedinte Teodor Melescanu.
– PUNR – Partidul Unitatii Nationale Romane.
– UFD – Uniunea Fortelor Democratice.
– PRM – Partidul Romania Mare, presedinte Corneliu Vadim Tudor.

Acestea sunt unele dintre partidele aparute dupa 1989. Initial au fost constituite sub alte denumiri, dar ulterior s-au scindat constiduindu-se in noi partide (exemplul PD-ului care s-a constituit din PDSR, ApR-ului constituit tot din PDSR, UFD-ului constituit din PD, alte variante ale partidului liberal si exemplele ar putea continua.

Aceasta este inca o dovada in plus a faptului ca scena politica romaneasca nu s-a maturizat inca, nu exista o diferentiere clara intre partide. Pur si simplu au aparut noi variante de partide datorita neintelegerii dintre membrii vechilor partide.

Lipsa de consecventa politica o mai putem observa si la numarul mare de prim-ministrii pe care i-a avut fiecare guvernare:

PDSR: – Petre Roman (1989 -1991)
– Theodor Stolojan (1991-1992)
– Nicolae Vacaroiu (1992 -1996) 
CD: – Victor Ciorbea (1996 -1998) 
– Radu Vasile (1998 – 1999)
– Mugur Isarescu (1999 – 2000) 

Aceste schimbari au fost consecinta luptelor stradale (greva minerilor din timpul guvernarii Roman), sau frictiunilor aparute intre partidele din cadrul CDR (inlaturarea guvernelor Ciorbea si Vasile).

Pentru ca guvernantii sa se preocupe exclusiv de problemele economice ale tarii (sa incerce sa faca ceva pentru ca promisiunile lor electorale sa nu ramana in van), ar trebui ca aceste framantari politice dintre partide (si in cadrul partidelor intre membrii acestora) sa dispara. 

Doar in momentul in care sa va ajunge la o maturitate politica vom putea spune ca, intr-adevar democratia este reprezentativa (puterea politica prin ceea ce intreprinde este reflectia vointei poporului). 

In final vom aminti faptul ca, Constitutia Romaniei reglementeaza rolul partidelor in cadrul proceselor electorale, reglementeaza organizarea parlamentului si desemnarea primului-ministru (spre deosebire de alte constitutii care nu cuprind reglementeri exprese – constitutia olandeza, belgiana sau cea a Statelor Unite ale Americii.