Partidele politice isi au originea in antichitate dar ele nu au avut aceeasi pondere si semnificatie in toate oranduirile sociale. In acest punct de plecare, partidele reprezentau grupuri, factiuni, camarile etc.

Daca ne referim la Grecia Antica, nu putem sa nu luam aminte la ceea ce spunea Tucidide referitor la partide: ” partidele nu se alcatuiesc in armonie cu legile, pentru binele general, ci pentru foloase personale “. In acest sens ne este adus ca exemplu razboiul peloponeziac, in care partidele erau impartite in functie de interese astfel:
– partidul democrat – care chema la lupta pe atenieni
– partidul aristocratiei – care chema la lupta pe spartani

Totusi chiar daca partidele in acea vreme reprezentau anumite interese de grup, ele au asigurat in Grecia Antica, trecerea de la barbarie la civilizatie. Totodata ele au favorizat scindarea oamenilor in: liberi si sclavi, bogati si saraci, exploatatori si exploatati.
La inceput au existat doua alternative de regim politic: oligarhia (reprezentata in Grecia de eupatrizi – mari propietari funciari) si democratia (guvernarea poporului – formata din agricultori, pastori, navigatori, negustori etc). In baza aceastei impartiri apar trei partide politice:
– pedeenii (oamenii de la campie – proprietarii funciari)
– paralienii (oamenii de la tarmul marii – negustorii)
– diacrienii (oamenii de la munte – agricultori, pastori)
fiecare optand pentru un anumit tip de regim si anume: oligarhic, moderat si democratic.

Am amintit tipurile de partide si regimuri existente in Grecia Antica deoarece se poate observa inca din acea vreme ca, democratia insemna guvernarea poporului (guvernarea dupa vointa poporului, asa cum semnifica si astazi), din raportul celor trei tipuri de partide nascandu-se democratia ateniana. Mai este interesat de observat ca cei care sustineau democratia erau majoritari si oameni obisnuiti, nu mari proprietari de pamanturi).

Asemanator au existat partide si in Roma Antica. Aici au existat doua caste: patricienii (majoritetea persoanelor instarite, cu acces la viata publica) si plebeii (oamenii obisnuiti, taranii, care cu greu si prin lupte si-au obtinut anumite drepturi). In urma acestor lupte, pentru ultimii s-a elaborat ” Legea celor XII Table ” – care reprezinta actul fundamental al dreptului public civil roman.

Nici in Perioada Medievala caracterul partidelor politice nu se modifica prea mult, ele find partide personale sau de clan. Daca ar fi sa exemplificam pentru Romania din acea vreme (Tara Romaneasca si Moldova), am aminti de clanul Draculestilor, Basarabestilor, Cantacuzinilor etc.

Trebuie neaparat sa facem remaraca, ca in aceasta perioada religia isi pune o amprenta serioasa in viata si evolutia partidelor politice, dar si asupra oamenilor – a societatii in general. Dogmele religioase devin norme juridice, biserica fiind forta puternica, suverana a guvernarii (biserica va conduce de fapt statul, un exemplu in acest sens fiind Biserica Catolica). Paturile sociale ale societatii vor fi impartite in: cler, nobilime si tarani, ultimii find din nou defavorizati, netinandu-se cont si de vointa lor.

Etapa Medievala va fi incheiata de partidele “filosofice” al caror nucleu va fi reprezenatat de: Voltaire, Montesquieu, Rousseau, Diderot etc. Acesti mari ganditori si filosofi ai vremii vor incerca sa reformeze idea de stat (daca nu prin fapte macar prin scrierile si cugetarile lor), pornind tocmai de la ceea ce aminteam mai sus, si anume de la faptul ca majoritatea populatiei reprezenta o clasa defavorizata.

Astfel apar Revolutiile Burgheze care-si propuneau tocmai abolirea monarhiei absolutiste, eliminarea privilegiilor clasei dominante, a asupritorilor si obtinerea unor drepturi pentru poporul majoritar. Acum apare principiul separatiei puterilor in stat, care insemna tocmai limitarea puterilor monarhului, acesta conducand impreuna cu un parlament, fiind totodata controlat de catre acesta.

De fapt Revolutiile Burgheze vor reprezenta noua etapa istorica de formare si afirmare a partidelor politice. Partidul politic va fi factorul de inlaturare al absolutismului, forma de instaurare a societatii moderne cu conducere democratica.

Maurice Duverger face distinctia in privinta originii partidelor, considerandu-le ca fiind de doua feluri: (2)
– parlamentare
– extraparlamentare
Odata cu cresterea rolului parlamentului, membrii lui sunt nevoiti sa se reuneasca pentru a actiona impreuna, rezultand astfel grupurile parlamentare. Asigurarea realegerilor parlamentarilor, in conditiile in care drept de vot aveau un numar sporit de cetateni, determina organizarea unor comitete electorale care sa sustina campaniile candidatilor. Cu timpul legatura dintre aceste comitete si candidatii cu aceeasi tendinta va da nastere la structuri relativ stabile ale primelor partide politice. Un exemplu concludent este acela al Angliei, unde sistemul de partide moderne s-a cristalizat pe masura extinderii dreptului de vot. Deci partidele parlamentare apar ca efect al jocului parlamentar.

Partidele extraparlamentare apar mai tarziu. Ele au la origine o institutie sau organizatie a carei activitati se desfasoara in afara parlamentului si a alegerilor (diferite asociatii, sindicate, francmasoneria, grupari religioase, asociatii taranesti, grupari industriale, financiare etc.) Acestea au stat la baza crearii urmatoarelor partide:
– Partide Socialiste, Radicale (ex. in Franta)
– Partide Agrare (ex. in Scandinavia, Europa Centrala si de Est)
– Partide Democrate, Social Crestine (ex. in Belgia, Olanda, Germania, Italia )
– Partide Fasciste (ex. in Italia si Germania interbelica)
– Partide Comuniste (Estul Europei etc)

Aceste partide au origini diferite, dar au in comun detasarea fata de jocul electoral, parlamentar, pentru suprimarea caruia s-au pronuntat in numele unei viziuni proprii despre o noua societate si organizare politica. Ele erau antiliberale si antiparlamentare. Unele au sfarsit prin a se integra in mecanismul democratiilor reprezentative (mai putin cele comuniste, fasciste), utilizand lupta parlamentara pentru afirmarea ideilor si a telurilor lor.

(1) Articolul 8, alineatul 2 din Constitutia Romaniei
(2) ” Les Partis Politiques ” , Maurice Duverger