Psiholog Irina Talpa

Prin particularitatile sale, serviciul de paza presupune solicitari psihofiziologice specifice, induce schimbari multiple în viata si activitatea militarilor în termen si determina modificari esentiale în ritmul biologic si în plan psihocomportamental. Ca urmare, vulnerabilitatea la stres este extrem de ridicata, iar capacitatea de adaptare este solicitata la maximum. tinând cont de importanta acestei misiuni de lupta, unul dintre obiectivele principale pentru specialisti este aprofundarea cunostintelor despre psihologia santinelei, în vederea asigurarii unei resurse umane capabila sa raspunda cât mai bine acestor cerinte.

Prevederi regulamentare

În Armata României, serviciul de paza este reglementat prin “Regulamentul serviciului interior” R.G.-2, intrat în vigoare la 08.01.2002, elaborat si aprobat de catre Statul Major General, “care stabileste principiile, regulile generale si cele specifice care stau la baza organizarii si executarii serviciului interior în obiectivele militare, pentru coordonarea activitatilor, mentinerea ordinii interioare si asigurarea securitatii/pazei acestora”. Fiind singura misiune de lupta pe timp de pace, paza obiectivelor militare cât si siguranta bunurilor si valorilor, reprezinta unul dintre aspectele de importanta majora ale activitatii militare.
Am considerat esentiala ca punct de pornire, întelegerea cadrului specific în care se deruleaza paza obiectivelor militare, motiv pentru care punctam câteva dintre aspectele principale prevazute de regulamentul serviciului interior:
– Serviciul de paza se executa de catre subunitati/formatiuni înarmate, organizate pe posturi si schimburi.
– Subunitatea de paza are în componenta: comandantul pazei, ajutorul comandantului pazei, caporalii de schimb, militarii din posturile de paza, plantonul din corpul de paza.
– Procedeele prin care militarii executa misiunile sunt: supravegherea, ascultarea, observarea, patrularea, controlul accesului în obiectiv sau anumite incinte ale acestuia, lupta cu sau fara arme de foc.
– Paza obiectivului încredintat se executa prin observare din foisor, ghereta sau prin patrulare.
– Postul de paza cu personal înarmat destinat serviciului pe timp de zi si de noapte este organizat pe 3-4 schimburi, iar cel de noapte, pe 2-3 schimburi.
– Durata serviciului în post se stabileste în limita a cel mult 4 ore pentru postul de paza si a 6 ore pentru cel de control.
– Paza la obiectivul militar este organizata si executata pe baza unui document specific si anume, planul de paza si interventie întocmit de statul major si aprobat de comandantul obiectivului militar.
– Documentul care atesta executarea serviciului de paza este fisa pazei, care se completeaza zilnic de catre comandantul subunitatii care executa paza sau ofiterul desemnat cu pregatirea personalului de paza pentru urmatoarele 24 de ore.
– Misiunile se însusesc obligatoriu de catre întreg personalul pazei, iar consemnul particular al fiecarui post se va însusi de catre comandantul pazei, ajutorul sau, caporalul de schimb si de catre militarii din postul respectiv.
– Personalul pazei este obligat sa cunoasca si sa respecte îndatoririle ce-i revin, fiind direct raspunzator pentru paza si integritatea obiectivului militar, a bunurilor si valorilor încredintate.
– De asemenea, se organizeaza si patrule pe schimburi, carora li se stabilesc modalitati de actiune, itinerare de deplasare, mijloace de legatura si semnalizare, durata serviciului si modul de transmitere a rapoartelor.
– Militarul din postul de paza, numit santinela, este “persoana inviolabila care îsi desfasoara serviciul în baza consemnelor general si particular”. În post, santinela este înarmata, are arma încarcata, asigurata, fara cartus pe teava si având baioneta prinsa la centura. Când sta pe loc, tine arma în pozitia “la picior” sau “la umar”, iar când se deplaseaza, în pozitia “la umar”.
– Plantonul din corpul de paza se numeste din rândul militarilor schimbului aflat în repaus, executa serviciul fara armament, poarta raspunderea integritatii dulapurilor-rastel pentru armament si munitie si se asigura ca armamentul militarilor sositi din posturi sa fie asezat în ordine la locurile stabilite. Are si obligatii legate de pregatirea militarilor care urmeaza sa între în serviciul de paza, curatenia încaperilor, receptionarea semnalelor de la militarii din paza si supravegherea militarilor din arest.
– Consemnul general cuprinde îndatoririle pe care le are militarul aflat în misiune si are în vedere printre altele, obligatii semnificative din punctul de vedere al influentei pe care o au asupra psihicului: “pazirea postului încredintat, supravegherea spatiului aerian si terestru din aria lor vizuala; nu manânca, nu beau decât apa potabila din bidonul aflat asupra lor, nu stau asezati, nu fumeaza, nu scriu, nu citesc, nu cânta, nu se preocupa de alte activitati care sa-i sustraga de la îndeplinirea misiunii, nu vorbesc cu nici o persoana decât în prezenta comandantului pazei, ajutorului sau sau caporalului de schimb si nu parasesc postul chiar daca viata le este în pericol, pâna nu sunt schimbati de catre una din persoanele carora li se subordoneaza, nu dau nimanui armamentul din dotare, nici chiar celor carora le sunt subordonati si nu fac uz de arma decât cu respectarea prevederilor legale”.
– Consemnul particular cuprinde îndatoririle specifice pe care le are santinela, cu multiple prevederi: denumirea si locul de dispunere al postului, ce anume are în paza si dreptul de control al identitatii persoanelor, armamentul si munitia cu care executa serviciul de paza, limitele de patrulare, accesul în raza postului, modul de actiune în caz de atac, semnalele si mijloacele de legatura cu corpul de paza si posturile vecine.
– Identificarea persoanelor cu atributii pe linia controlului serviciului de paza se face pe baza secretului, care se stabileste pentru fiecare zi si se schimba dupa fiecare 24 de ore.
– Corpul de paza trebuie sa asigure: conditii igienice si spatii de odihna, conditii pentru pastrarea hranei si servitul mesei personalului, pastrarea si întretinerea armamentului si munitiei.
– Pentru adapostirea militarilor pe timp nefavorabil sunt prevazute foisoare de observare, umbrele-ciuperca sau gherete, dotate cu mijloace de legatura independente între ele.
Sunt prevazute printre altele, reguli de conduita si ordine interioara, de pastrare si manipulare a armamentului si munitiei, moduri de actiune a subunitatii în diferite situatii.

Categorii de factori

Se observa deci, ca militarii în termen care executa serviciul de paza traiesc si actioneaza într-un mediu specific, aflat sub influenta unui ansamblu de factori si ca urmare, se instituie o serie de solicitari carora trebuie sa le raspunda în mod adecvat, indiferent de natura acestora si de efectele cu caracter fizic sau psihic. Factorii care îsi pun amprenta asupra adaptarii militarilor pot fi grupati în doua categorii: factori naturali de mediu si factori profesional-militari si psihosociali. Din prima categorie, a celor naturali de mediu, mentionam:
1. mediul geografic – cuprinde zone diferite ca aspect, în functie de locul dispunerii subunitatii de paza (ses, munte, padure) ;
2. anotimpul – serviciul de paza se executa fara întrerupere, la aceiasi parametri si indiferent de perioadele anului;
3. starea vremii – misiunea trebuie îndeplinita în orice conditii meteorologice, de canicula sau ger, ploi intense, viscol sau descarcari electrice;
4. timpul astronomic – serviciul de paza se executa 24 de ore, continuu, zi si noapte.
Categoria factorilor profesional-militari si psihosociali cuprinde elemente definitorii pentru adaptarea si integrarea militarilor la specificul activitatii de paza, la care acestia reactioneaza în mod diferentiat, în functie de particularitatile fizice si psihice ale fiecaruia, dar si în functie de experienta de viata acumulata anterior. Din aceasta categorie fac parte:
1. executarea serviciului de paza în locuri izolate – de aici decurg o serie de efecte specifice la care unii militari se adapteaza relativ usor, în timp ce altii nu reusesc sa le faca fata si apar manifestari de neliniste, teama, tristete sau irascibilitate, cu efecte negative în serviciu;
2. convietuirea la distanta de localitati (în special în cazul depozitelor de armament si munitie) diminueaza contactul social cu persoanele din afara subunitatii. Din acest motiv, unii militari suporta cu greu izolarea de rude sau prieteni, manifestând nemultumire, apatie, sporindu-si în acelasi timp cererile de permisie sau învoire;
3. disconfortul fiziologic si psihic provocate de stres si tensiunile nervoase. Tot aici se cuvine amintita influenta negativa asupra unor tineri mai impresionabili, a povestilor pline de exagerari legate de întâmplari reale sau diferite legende care se perpetueaza de la un ciclu de instructie la altul;
4. nivelul de coeziune si starea moralului subunitatii – relatiile interpersonale bazate pe comunicare, întelegere si colaborare contribuie indiscutabil la mentinerea tonusului psihic pozitiv si favorizeaza adaptarea la situatii, indiferent de dificultatea lor;
5. corectitudinea aplicarii sistemului de recompense si pedepse – în conditiile în care motivatia militarilor în termen pentru efectuarea stagiului militar este în declin, aprecierea justa si valorizarea a tot ceea ce este pozitiv în conduita lor, reprezinta o cale eficienta de a-i mobiliza si de a-i determina sa se implice cu raspundere în activitate.

Cerintele si efectele psihofiziologice ale serviciului de paza

Aflat la confluenta tuturor acestor factori, serviciul de paza impune multiple solicitari psihofiziologice, care îl diferentiaza de alte tipuri de activitate, si anume:
– la nivel senzorial-perceptiv: presupune acuitate senzoriala si faptul ca apar, mai des decât în cazul altor activitati, situatii în care semnalele fie ca lipsesc aproape total, fie ca au un grad de ambiguitate sporit, generând dificultati de prelucrare, stari de teama si anxietate;
– atentie si vigilenta sporite: se poate întâmpla uneori, ca pe timpul executarii serviciului de paza sa scada atentia, sa se produca o stare în care functiile psihice sa încetineasca, asemanatoare trecerii de la veghe la somn, îngreunând perceptia si orientarea, stare care dureaza câteva minute si nu este constientizata de cel în cauza;
– adaptarea si rezistenta la modificarile meteo, respectiv la caldura, frig, umezeala, etc. Schimbarile climatice frecvente si foarte rapide declanseaza stari de nesiguranta, dificultati de orientare, precum si eforturi fizice semnificative pentru a fi suportate. Lupta împotriva caldurii sau frigului este o sursa de oboseala atât din cauza constrictiei/dilatarii vaselor periferice, cât si a faptului ca organismul este nevoit sa cheltuiasca multa energie pentru producerea caldurii sau înlaturarea ei. De aceea, adaptarea la frig sau caldura reprezinta un factor foarte important pentru a întârzia aparitia disconfortului psihic si a oboselii.
– tulburarea ritmului biologic obisnuit prin alternarea timp îndelungat a celor trei schimburi (post, veghe, somn). Tulburarea ritmului nocturn expune indivizii la stres accentuat în ziua urmatoare. În conditiile perturbarii profunde a functiilor de veghe/somn, care implica disfunctii în aproximativ 40 de bioritmuri circadiene, se produce o fiziologizare a sistemului psihic, cu efect traumatizant. Somnul insuficient (din cele trei ore prevazute, de regula ramân doar doua) determina aparitia starilor de oboseala, apatie, iritabilitate, lipsa de concentrare, capacitate redusa de retinere a unor stimuli recent perceputi, erori de omisiune sau de executie. Privarea de somn timp mai îndelungat actioneaza ca un depresiv al sistemului cerebral activant. Aceasta are ca efect scaderea vigilentei cerebrale, motiv pentru care, capacitatile militarilor vor fi mult diminuate. În acest context, se produce (dupa opinia unor psihologi) o “disociere neschizofrenica” a persoanei, care este un fenomen relativ frecvent la militarii în termen în perioada de adaptare la conditiile institutiei totale care este armata, fiind implicata si în comportamentele deviante ale unor soldati din serviciul de paza.
– nu trebuie neglijat efectul produs de întuneric atunci când paza se face pe timpul noptii. Instalarea linistii si odata cu ea, lipsa culorilor, a miscarilor, îl confrunta pe militar cu propriile angoase, cu senzatia instinctiva de teama, de însingurare si chiar neputinta. A nu distinge cu claritate mediul înconjurator înseamna a nu putea preveni si actiona, de aceea se instaleaza nelinistea, sentimentul de siguranta dispare, iar instinctul de conservare se manifesta acut. Pe fundalul nocturn, temerile inconstiente produc imagini cu caracter sumbru, proiectate si în exterior sub forma iluziilor perceptive sau a senzatiilor organice subiective.
– izolarea sociala poate genera stari psihologice negative de neliniste, teama, frica, intensitatea si efectele lor variind de la un individ la altul. Militarul izolat este întotdeauna supus unui pericol sporit si constient de aceasta, el este solicitat suplimentar.
– raspunderea crescuta (datorita executarii serviciului cu armament si munitie, importanta asigurarii securitatii obiectivului militar si a integritatii acestuia) implica perceperea constienta a necesitatii si ratiunii misiunilor si sarcinilor la care participa;
– acumularea oboselii – ca urmare a unor solicitari psihice intense, fiecare om este predispus sa se manifeste prin anumite stari de disfunctionalitate care pot fi definite prin notiunea de “soc nervos”, lucru posibil mai ales atunci când starile de slabiciune fizica apar pe fondul surmenajului, subalimentarii sau bolilor. Extenuarea nervoasa este cauzata si de solicitarea fizica, dar mai mult de cea psihica, ori serviciul de paza se înscrie pe deplin în acest tipar. Ca urmare, tabloul clinic al acestei stari este asemanator de multe ori cu cel al neurasteniei acute: excitabilitate ridicata, oboseala acuta, extenuare, consecutive unei solicitari intense a structurilor intelectuale si emotionale si a capacitatii de adaptare la aceste solicitari. Oboseala nervoasa se datoreaza, de regula, unui complex de cauze, iar lista cuprinde: atentia sustinuta, oboseala organelor de simt, variatiile temperaturii mediului (frigul, caldura excesiva), orarul de lucru si perturbarea ciclurilor normale ale vietii. Printre altele, vederea joaca un rol foarte important în multe activitati cu caracter militar, iar cu timpul oboseala vizuala produce tulburari ale somnului, inimii, ameteli. În plus, omul obisnuit cu linistea percepe un sunet mai puternic, decât unul obisnuit sa lucreze în zgomot, iar oboseala auditiva este semnul ca urechea a fost suprasolicitata. Efectele datorate zgomotului nu întârzie sa apara, afectând întâi organul auditiv si extinzându-se în tot sistemul nervos, consecinta fiind o stare de epuizare generala si scaderea randamentului.
– solicitarile de ordin psihic duc la aparitia fricii, la teama, chiar si panica, determina stari intense de stres individual si colectiv. În afara reactiilor psihice pot aparea si reactii psihosomatice vizibile prin apatie, tremuraturi, batai exagerate ale inimii, transpiratie excesiva, paliditate, slabirea fortei musculare, senzatie de voma, deranjamente gastrice, insomnie, etc. Atât reactiile psihice cât si cele psihosomatice pot induce efecte negative asupra derularii în bune conditii a serviciului de paza. De aceea, aceste fenomene trebuie cunoscute de catre toti cei raspunzatori de procesul instructiv, de pregatire si control al serviciului de paza, si mai ales de catre psihologii care monitorizeaza comportamentul tuturor celor implicati în desfasurarea sa.

Conduitele deviante în serviciul de paza

Asa cum demonstreaza unii specialisti, datorita regimului activitatii, militarii din serviciul de paza se afla într-o conditie psihofiziologica problematica, deoarece calitatea veghii este profund modificata si reactivitatea acestora este diferita de cea din starea normala. Conform opiniei psihologului Mihai Turcu (1997), aceste modificari afecteaza nu doar starea de constienta, ci si cea de constiinta. De exemplu, la persoanele vulnerabile sub aspect neurologic (cu o boala neurologica comemorativ sau clinic dovedita) serviciul de paza va decompensa fragilitatea în cauza, iar la cei fara astfel de afectiuni se vor dezvolta formule de functionare cerebrala de tip spasmofilic. Ca urmare, explicatiile de tip psihologic/psihiatric asupra perturbarilor comportamentale care apar în cazul militarilor ce executa serviciul de paza, nu sunt totdeauna suficiente si nu trebuie ignorat rolul decompensarile produse la nivel fiziologic (corticale si hormonale) pâna la nivel celular, cu efecte asupra vigilentei si pragurilor de reactie. Totodata, echilibrul electrolitic, fundamental pentru buna functionare nervoasa se perturba grav prin lipsa de somn si stres accentuat.
Din studiul sau mai reiese faptul ca, serviciul de paza executat permanent afecteaza inevitabil, din punct de vedere neurofiziologic si psihic, participantii la misiune, inducând si modificari comportamentale. Pe fondul acestora, unii dintre militarii implicati se manifesta impulsiv, chiar violent, comportament care este de regula, frecvent la persoanele cu ritmul somn-veghe si al somnului în sine, perturbat, în conditii de constiinta modificata. Ipotezele privind comportamentele impulsive în serviciul de paza atribuie cauzele producerii lor fie unei personalitati psihotice, fie unui proces psihotic mascat, declansat în conditiile specifice. Trebuie avut în vedere si faptul ca în cauza se afla adolescenti, care prin natura vârstei au probleme de stabilizare si echilibrare a personalitatii. În opinia aceluiasi autor, observatia atenta si avizata poate surprinde modificarea personalitatii facând posibila recomandarea subiectului în cauza pentru examinarea medicala. Problemele ridicate de acesta, arata necesitatea organizarii unor studii stiintifice care sa permita întelegerea cauzelor producerii evenimentelor deosebite. Se ajunge astfel la problema selectiei personalului pentru serviciul de paza, suspectându-se o degradare a calitatii umane a militarilor în termen. Prevenirea incidentelor se poate realiza, asa cum afirma si autorul prin selectie negativa, eliminând din start subiectii cu antecedente penale, cei cu afectiuni euro-psihiatrice si intelect de limita. De asemenea, selectia pozitiva, aptitudinala, care sa aiba capacitate de predictie asupra performantelor, s-ar putea face pe baza psihoprofesiogramelor, care pot conferi demersurilor de cercetare o anumita precizie.
Asadar, studiile aprofundate în acest domeniu arata incontestabil faptul ca serviciul de paza dezechilibreaza psihic si fiziologic individul uman, ceea ce pune problema securitatii obiectivelor, securitatea colectiva si personala, iar pe acest fond, suicidul apare ca un comportament cu implicatii extrem de grave.
Totusi, unele cercetari privind mult disputatul fenomen suicidal în armata, arata ca determinantele sociale primeaza în explicatie, complexul cauzal ce sta la baza conduitei suicidare tinînd în proportie covârsitoare de dificultatile sociale ale militarilor si nu de mediul strict militar. Astfel, investigatia sociologului George Spiridonescu (1998) arata ca alegerea mijloacelor de sinucidere este într-adevar furnizata de mediul în care se afla individul, dar nu are o actiune determinativa asupra actului ca atare. De aceea, contrar asteptarilor, s-ar parea ca “în armata cele mai multe sinucideri s-au realizat nu prin împuscare, ci prin spânzurare”. Scaderea numarului cazurilor prin împuscare explicându-se printr-o crestere calitativa a selectiei militarilor din serviciul de paza. Desi armata favorizeaza accesul la armament si presupune izolare în conditiile serviciului de paza, acestea nu sunt cauze ale fenomenului suicidar. Cauzele sunt reprezentate de un complex de factori favorizanti, cu ponderi si actiuni diferite, de la caz la caz. În opinia aceluiasi autor, el este foarte greu de eradicat din cel putin doua motive: unele boli psihice conduc la adoptarea unei conduite suicidare si debutul unei boli psihice se poate face prin suicid. Pe de alta parte, s-a constatat statistic ca exista o corelatie semnificativa între actul suicidar si nivelul de instruire, cei cu un nivel de instruire mai scazut se sinucid în proportie mai mare decât cei cu un nivel de instruire mai ridicat.
De asemenea, fenomenul suicidar la militarii în termen prezinta aceleasi caracteristici ca în întreaga societate, prin comparatie cu datele la nivel national pentru aceeasi grupa de vârsta. De fapt, prevenirea acestui fenomen are drept scop diminuarea amplorii si nu eradicarea, iar actiunile preventive trebuie sa vizeze domeniul determinarilor sociale ce afecteaza echilibrul individului, acei factori care duc la patologizarea normalului.

Consecintele negative ale oboselii

Observatiile personale efectuate în decursul a circa trei ani si monitorizarea a circa 400 de militari în termen selectati, care au executat sau efectueaza în prezent serviciul de paza în cadrul unitatilor arondate, converg spre concluzia ca oboseala nervoasa si posibilitatile reduse de compensare/recuperare pe care acesta le ofera, reprezinta “inamicul numarul 1” al mentinerii unei stari psihice echilibrate, favorizând aparitia manifestarilor dezadaptative. Din observatiile facute asupra militarilor în timpul si dupa îndeplinirea misiunilor, din informatiile furnizate chiar de catre acestia, precum si prin colaborarea neîntrerupta cu comandantii pazei, cu vechime si experienta în domeniu, s-a conturat ideea ca acumularea oboselii, ca important factor de risc, se poate evidentia printr-o serie de reactii comportamentale, printre care:
a) labilitatea emotionala (trecerea rapida de la o stare afectiva la alta, fara motiv) ;
b) nerabdarea si tendinta spre superficialitate combinate cu alterari ale coordonarii motrice;
c) dificultati de concentrare a atentiei, urmate de omisiuni în sesizarea detaliilor, în receptionarea stimulilor si interpretarea lor;
d) acuze repetate privind existenta unor suferinte fiziologice (deranjamente digestive, cardiace, dureri lombare, etc.) ;
e) sensibilitate exagerata fata de zgomote, lumina sau la remarci critice;
f) solicitarea insistenta a repaosului si odihnei;
g) nemultumire fata de sine, fata de ceilalti si fata de activitatea desfasurata;
h) tulburari ale somnului (dificultati la adormire sau trezire, senzatie de oboseala dupa somn, stari de confuzie, etc.) ;
i) apatia, lipsa tonusului muscular si psihic, deprimarea, tendinta de autoizolare, reactii motorii mecanice sau dimpotriva, furie si revolta, cu diminuarea autocontrolului si savârsirea unor acte neregulamentare.

Directii de actiune

Evident ca acest demers a dobândit sens doar în momentul în care am urmarit ameliorarea practica a conditiilor de efectuare a serviciului de paza din unitati. Din acest motiv, am stabilit mai multe obiective care au necesitat si mai necesita înca resurse de timp, materiale, eforturi corelate împreuna cu toti cei raspunzatori de serviciul de paza, dat fiind cadrul extrem de precis, bine delimitat în care se desfasoara si care nu permite schimbari semnificative.
În linii mari, programul de pregatire pentru paza trebuie sa urmareasca constientizarea militarilor asupra importantei misiunii, întelegerea sub toate aspectele a raspunderii ce le revine pe timpul misiunii din punct de vedere militar, juridic, moral, întarirea motivatiei, care va constitui suportul moral pe timpul misiunii, informarea asupra riscurilor previzibile ce pot aparea si a modului de comportament în astfel de situatii, însusirea unor tehnici si procedee de autocontrol psihic, refacere si recuperare, realizarea si mentinerea unui climat de grup caracterizat prin coeziune si moral ridicat. Cum pot fi realizate aceste deziderate?
În primul rând, prin stabilirea unui circuit informational permanent între toti factorii de decizie, raspundere si control, comandantul unitatii, personalul din componenta subunitatii de paza, psihologul, medicul si chiar preotul unitatii. Comandantii pazei trebuie sa fie (si nu exageram când afirmam acest lucru) “ochii si urechile” psihologului/medicului, în sensul ca sunt la curent si surprind în cea mai mare parte, schimbarile din conduita militarilor care asigura paza (fara a-si asuma responsabilitatea ignorarii anumitor semnale sau interpretarii/minimizarii importantei acestora). De aceea, trebuie sa îi solicite fara retinere pentru a interveni si în afara examinarilor periodice pe care acestia le efectueaza.
În al doilea rând, acesti militari fac obiectul unei supravegheri psihologice permanente, cu rolul de a preîntâmpina disfunctiile severe provocate de serviciul de paza. Se dispune scoaterea imediata din serviciu acolo unde situatia o impune si se aplica solutiile adecvate, variabile de la caz la caz. Acest lucru nu este tocmai foarte usor de realizat, în conditiile unui numar relativ redus de militari în termen apti pentru paza, orice schimbare atragând numeroase alte probleme organizatorice.
Cunoasterea obligatorie a militarilor este conditia de baza pentru a relationa cu acestia, fisele psihologice, de cunoastere, documentele personale, discutiile cu acestia, antecedentele personale reprezinta tot atâtea surse de informatii.
În al treilea rând, asigurarea la parametri optimi a conditiilor si satisfacerea minima a nevoilor de baza (hrana, cazare, echipament, odihna, asistenta psihologica, medicala si religioasa, dotarea cu mijloacele necesare activitatii) diminueaza semnificativ riscul aparitiei tulburarilor de adaptare. În acelasi context se înscrie si informarea la timp si în masura necesara asupra tuturor evenimentelor si schimbarilor care privesc subunitatea de paza, pornind de la principiul comunicarii reciproce. De asemenea, formarea si mentinerea coeziunii de grup le-am considerat a fi unul dintre obiectivele principale, data fiind influenta relatiilor intragrupale asupra moralului militarilor.
Toate aceste masuri s-au pus în practica la un nivel multumitor numai odata cu informarea si constientizarea personalului implicat în aceasta activitate, asupra particularitatilor serviciului de paza si a efectelor care se rasfrâng asupra tinerilor militari. Cunoasterea aspectelor managementului stresului în serviciul de paza a cuprins informatii sistematizate despre sursele si categoriile de stres, simptomele de ordin fizic, cognitiv si emotional si nu în ultimul rând, s-au referit la tehnicile de prevenire si diminuare a reactiilor negative.
Credem ca, din cele expuse, rezulta înca o data necesitatea ca pregatirea psihologica în armata (realizata deopotriva cu toate categoriile de personal) sa fie parte integranta si obligatorie a procesului de instructie, fiind esentiala în formarea deprinderilor de lupta, dar mai ales, în folosirea echilibrata a resurselor psihofizice umane, pentru un maximum de eficienta si siguranta.
 

***

Bibliografie

1. Aradavoaicei Gh., 1993, Stresul psihic în lupta armata, Ed. Academiei de Înalte Studii Militare, Bucuresti
2. Gaitan Gh. (coord.) 1972, Solicitari psihofiziologice în domeniul militar, Ed. Militara, Bucuresti
3. Niculescu J. (coord.) 1976, Pregatirea psihologica a militarilor pentru lupta, Ed. Militara, Bucuresti
4. Popescu-Neveanu P., 1970, Introducere în psihologia militara, Ed. Militara, Bucuresti
5. Popescu-Neveanu P. (coord.), 1973, Curs de psihologie militara, Ed. Academiei Militare, Bucuresti
6. Spiridonescu G., “Fenomenul suicidar în mediul militar” în revista Spirit Militar Modern nr.1/1998
7. Turcu M., “Sinuciderea militarilor în termen. Un fals suicid” în revista Spirit Militar Modern nr.1/1997
8. Turcu M., “Serviciul de garda este o misiune de lupta si nu una de rutina” în revista Spirit Militar Modern nr.5/1998
9. Revistele INFOCOM nr.1/1993, 3, 4, 5/1997 si Spirit Militar Modern nr.1/2003, 4, 5, 6/1994
10. 2002, R.G.-2 Regulamentul serviciului interior, Tipografia Militara, Bucuresti
11. 1992, Efecte stresante ale câmpului de lupta, Ed. Militara, Bucuresti
12. 1989, Lupta în conditii de izolare, Ed. Militara, Bucuresti

---

* U.M. 01189 Botosani