Natura îşi are legile ei care trebuie respectate cu sfinţenie. A i le încălca, înseamnă profana puritatea constituirii acestora încă de la începutul începuturilor. Dacă ne punem câteva întrebări ca de exemplu: câte mari şi câte oceane mai sunt pure ca odinioară, sau câtă vegetaţie mai încântă simţurile noastre, nu putem să dam un răspuns, aceasta pentru că în ultimii ani au apărut semnale alarmante.

Existenta planetei noastre este ameninţată de tot felul de fenomene specifice civilizaţiei moderne care în înaintarea ei către progres, rămâne conştient sau inconştient indiferent la urmările cuceririlor ştiinţei şi tehnicii moderne, deşi aceste urmări sunt destul de vătămătoare şi chiar fatale Pământului.
Problema poluării este astăzi extrem de gravă. Trebuie să facem deosebire între poluarea atmosferei, care ameninţă viitorul planetei noastre, şi cea a solului şi a apei, care creează mari dificultăţi fiecărei naţiuni şi mai ales ţărilor industrializate din America de N, Europa, Rusia şi Extremul Orient, alterând calitatea vieţii.
Problema poluării atmosferice este incontestabil cea mai gravă. Formele de poluare ale aerului sunt multiple, în egală măsură fiind afectată şi structura planetei din punct de vedere geologic, hidrologic şi biotic. S-a ajuns la smog, la problema reziduurilor, la eutrofizarea apelor, la ploile acide, la efectul de seră, la topirea gheţarilor şi la perioada de secetă din dorinţa omului de a acumula cât mai multe bunuri materiale în dauna propriei sale existente.
In faţa acestor primejdii cu urmări care pot deveni catastrofale oamenii de ştiinţa au făcut front comun, ei fiind totuşi neputincioşi în a rezolva aceste probleme, rolul primordial pentru crearea unei noi dimensiuni viitoarei societăţi viabile revenind tuturor comunităţilor umane.
Societăţile moderne încep să realizeze că sunt pe cale nu numai de a-şi distruge mediul înconjurător dar chiar de a-şi submina propriul viitor. Foarte puţine guverne şi agenţii pentru dezvoltare din întreaga lume au încercat să schimbe sensul acestor tendinţe ameninţătoare. Construirea unui viitor stabil, adaptat necesităţilor ecologice, trebuie să aibă în vedere o viziune clară referitoare la un mediu propice vieţii.
O societate viabilă este aceea care îşi satisface nevoile fără a pune în pericol perspectivele generaţiilor viitoare. Această definiţie presupune responsabilitatea fiecărei generaţii faţă de asigurarea posibilităţii ca următoarea generaţie să beneficieze de o zestre naturală şi economică nediminuată. In ultimile decenii, cea mai mare parte a naţiunilor în curs de dezvoltare au aspirat către economii bazate pe combustibili fosili şi centrate în jurul “zeului automobil”, de tipul celor din vest.
Dar plecând de la problemele locale privind poluarea ireversibilă a aerului şi ajungând la ameninţarea globală pe care o reprezintă schimbarea climei, reiese că aceste societăţi sunt departe de a fi durabile, ele pregătindu-şi cu rapiditate propria lor pieire. In mod evident, o economie ce provoacă schimbarea rapidă a climei – de care depinde capacitatea sa de producere a hranei nu poate fi viabilă, ca şi aceea care conduce la tăierea masivă a pădurilor ce asigură combustibilul, materia primă şi nu în ultimul rând oxigenul necesar vieţii.
Schimbările fundamentale din domeniul energetic, silvicultură, agricultură şi din alte domenii nu pot avea loc fără modificări esenţiale din punct de vedere social, economic şi moral al societăţilor umane. Deci, este necesară o perioadă de tranziţie spre o societate viabilă atât pentru ţările dezvoltate cât şi pentru cele slab dezvoltate, pentru liderii politici şi populaţie care vor trebui să-şi adapteze munca şi timpul liber la un nou set de principii, având ca obiectiv prosperitatea şi protecţia generaţiilor viitoare.
In prezent nu există modele pentru o societate viabilă, dar trebuie elaborat un nou “set de valori” pentru a realiza o astfel de societate. Printre cele mai evidente mutaţii spre o astfel de societate vor fi cele legate de întrebuinţarea forţei de muncă. Trecerea de la combustibili fosili la diverse surse regenerabile de energie, extragerea unor cantităţi mai mici de minereuri şi reciclarea deşeurilor, restructurarea practicilor legate de agricultură şi silvicultură vor crea un număr mare de locuri de muncă din unele ramuri tradiţionale. Pierderile înregistrate în minele de cărbune, producţia de automobile, construcţii de drumuri şi prospectarea metalelor vor fi compensate de creşterea numărului celor ce se vor ocupa cu fabricarea şi vânzarea celulelor solare fotovoltaice, a turbinelor eoliene, a bicicletelor, a echipamentelor pentru transporturi în comun; distilările de alcool vor înlocui rafinăriile de petrol, vor fi create numeroase tehnologii pentru reciclarea deşeurilor.
Mutaţii importante vor avea loc şi în domeniul profesiilor. Printre profesiile foarte căutate se vor număra cele de prospector eolian, revizor al eficienţei energetice si al arhitecturii “solare”, determinate de tranziţia către o economie a energiei regenerabile.
Numărând astăzi numai câteva sute locurile de muncă din aceste domenii pot ajunge pe plan mondial de ordinul milioanelor în câteva decenii. In agricultură, pe măsură ce se vor răspândi noile modele agricole şi se va elimina folosirea pesticidelor, va exista o cerere tot mai mare de agronomi şi de specialişti în metode biologice de combatere a dăunătorilor. Mulţi oameni cu studii superioare îşi vor valorifica cunoştinţele profesionale în alte domenii de muncă, în scopul creării unei economii ecologice şi a protecţiei mediului.
Intr-o societate viabilă, bugetele militare naţionale vor reprezenta numai o mică parte din ceea ce sunt ele astăzi. Va avea loc o trecere masivă a resurselor din domeniul militar în cel al eficienţei energetice, a conservării solului, a plantării arborilor, a planificării familiale, a eradicării unor boli. Pentru realizarea acestor deziderate, naţiunile vor trebui să coopereze într-o măsură mult mai mare, faţă de tot ce a cunoscut lumea până acum.
Tranziţia spre o societate viabilă nu poate avea loc fără o transformare a priorităţilor şi valorilor individuale. Întrucât acumularea avuţiei personale şi/sau naţionale nu mai constituie ţelul principal, distanţa care îi separă pe cei bogaţi de cei săraci se va diminua eliminându-se astfel tensiunile sociale. Naţiunile care vor înţelege că atingerea acestor ţeluri necesită un larg set de valori, incluzând principiile democratice, libertatea de a inova, respectul faţă de drepturile omului şi acceptarea diversităţii.
In faţa acestor sarcini comune atât de dificile şi numeroase pe care le implică acţiunea de “reparare” şi protejare a planetei, ideea purtării unui război ar putea deveni un anacronism. Viitorul umanităţii este incert iar dacă nu se iau măsuri încă de pe acum planeta noastră şi locuitorii ei se află în faţă unei profunde schimbări negative şi catastrofale. Pentru a câştiga bătălia va trebui să se facă sacrificii; trebuie să îndepărtam pericolul unui nou război mondial, să cream o viaţă cu adevărat umană pentru generaţiile actuale dar mai ales pentru cele viitoare.
Noi suntem încrezători în viitor.