Simona Fasarea

Materialul de fata îsi propune sa prezinte, din perspectiva psihanalitica, câteva consideratii si moduri de operare ale proceselor psihice. Concepte ca dialogul activ, influenta personalitatii psihologului într-o consultatie sau alte propuneri de cercetare deschid cale de acces valoroasa spre studiul fenomenelor psihologice din interiorul relatiei psiholog – pacient. Preocuparea pentru problematica întelegerii naturii proceselor psihice ce au loc în cadrul unei consultatii sau unui interviu intermediaza indicii cu privire la constelatia si dinamica intrapsihica.
Cuvinte cheie: consultatie, procese psihice, realitate psihica interna si externa, dialog activ, repere metodologice, ipoteze.


Reprezentând un element constitutiv si functional al oricarei societati si acceptând ca, institutia militara nu exista decât în si prin societate, putem considera ca interesul unei cercetari este justificat. Pentru acest motiv lucrarea de fata îsi propune sa acorde o importanta mai mare identificarii unor aspecte specifice întâlnite într-o organizatie militara. Încercarea de rezolvare a diferitelor probleme privind adaptarea sau îndeplinirea cu succes a misiunilor poate fi dificila si greu de explicat. Mediul militar propunându-si crearea unui sistem normativ specific prin specialistii sai poate sa ofere mai multe informatii cu privire la aspecte precum: rezolvarea sau evitarea unor tensiuni emotionale între indivizi, identificarea unor reguli de conduita si comportament promovate de institutia militara etc.

I. Argumente si propuneri de cercetare

Studiul propus atentiei valorifica informatiile obtinute suplimentar în cadrul interviului, pentru a identifica din perspectiva psihanalitica natura afectelor si consecintele acestora asupra vietii emotionale a tinerilor, care au ales cariera de militar angajat pe baza contract, într-o unitate militara de geniu. Analizând secventele obtinute putem formula câteva propuneri de cercetare:
+ precizari privind scopul cercetarii rezultatelor obtinute;
+ modul de desfasurare a diferitelor procese de prelucrare a informatiilor în cadrul unui interviu;
+ întelegerea logica si psihologica a datelor furnizate de un interviu;
+ identificarea si cercetarea proceselor si functiilor psihice;
+ organizarea realitatii psihice interne si externe a individului;
+ influenta personalitatii terapeutului;
+ seriozitatea si siguranta unei consultatii;

II. Obiectivele lucrarii

Propunerea ca functionarea noastra ca specialisti în cadrul unei institutii militare sa fie cât mai adecvata aduce în discutie cercetarea cât mai atenta a personalului angajat în aceasta structura. Prin combinarea a doua criterii de cercetare, si anume, o proba psihologica de nivel mental si metoda interviului putem accepta mai usor ideea ca, personalitatea unui individ poate fi investigata într-o alta maniera decât cea promovata de majoritatea directiilor de cercetare.

III. Ipoteze

Daca presupunem ca un coeficient de inteligenta este expresia operarii cu judecati de valoare a caror corectitudine se stabileste utilizând analiza si sinteza în plan mental atunci aceasta se manifesta în diferite situatii astfel:
1. persoanele cu un coeficient de inteligenta ridicat dispun de anumite dificultati de adaptare la normele si criteriile impuse de organizatia militara datorita capacitatii lor crescute de analiza;
2. la persoanele cu un coeficient de inteligenta ridicat putem identifica un puternic disconfort emotional activat de un conflict intern între propriile valori si cele promovate de institutia militara;
3. persoanele care pot obtine rezultate bune utilizând rationamente abstracte si dispun de abilitati de a face inferente logice pot trai un sentiment de frustrare, dezamagire pentru ca aceste capacitati nu le sunt solicitate frecvent;
4. la persoanele cu un coeficient de inteligenta crescut este întâlnita preferinta de a utiliza strategii de coping si cautarea unui suport instrumental reprezentat de pragmatismul supravietuirii sau de pasivitatea mentala, comportamentala sau de negare.

IV. Repere metodologice

1. Descrierea probelor utilizate
În cadrul cercetarii propuse au fost utilizate ca probe psihologice proba P.A.C. (proba povestirilor absurde si corecte) si metoda interviului. Proba P.A.C. evalueaza dimensiuni ale eficientei intelectuale generale cu aplicabilitate la situatii concrete. Aceasta proba solicita gradul de corespondenta si diversitate a situatiilor de viata prezentate ca elemente importante ale probei, aptitudinea cognitiva generala, inteligenta de limbaj, gândirea logica, analogia deductiilor, fluiditatea si atentia concentrata. Proba îsi propune sa stabileasca si gradul de corectitudine a situatiilor prezentate care este întarit de cerinta de explica pe scurt raspunsul ales (în situatia în care se opteaza pentru raspunsul « A » absurd). Interesul specialistilor este ca dimensiunile eficientei intelectuale generale sa poata fi surprinse sub aspecte precum calitatea, mobilitatea si performanta intelectuala. Proba P.A.C. cuprinde 60 de povestiri scurte iar unitatea de timp în care se încadreaza subiectul se noteaza ca timp personal si se va lua în calcul la stabilirea performantei sale. Proba P.A.C. este prezentata si descrisa pe larg în « Instructiuni tehnice privind cunoasterea si asistenta psihologica a militarilor angajati pe baza de contract » elaborata de Sectia de Psihologie a Statului Major General.

2. Descrierea esantionului
În cercetarea efectuata a fost cuprins un lot de 110 subiecti, militari angajati pe baza de contract ce fac parte din personalul Batalionului 96 Geniu Bucuresti. Subiectii au vârste cuprinse între 23 – 41 ani si au gradul de soldat, fruntas, caporal.

V. Analiza rezultatelor

Trasaturile si caracteristicile moderne ale armei geniu o impun mai mult ca o arma luptatoare în conceptia specialistilor militari americani si germani, ca o arma combativa specialistilor militari francezi, ca o arma de sprijin specialistilor militari britanici, italieni si suedezi. Rolul armei geniu în razboiul modern este sa realizeze o asigurare tehnica de geniu a actiunilor trupelor luptatoare sau sa realizeze un sprijin genistic al acestora. În armatele moderne rolul armei geniu îl detine protectia genistica sau protectia trupelor. Având în vedere acestea amintim ca misiunile trupelor de geniu includ atât asigurarea mobilitatii trupelor proprii cât si misiuni de limitare a mobilitatii trupelor inamicului.

Statele membre ale diferitelor organisme internationale urmaresc realizarea si mentinerea unui nivel optim de interoperabilitate la nivelul aliantelor. Procesul de restructurare raspunzând unor cerinte impuse de obiectivele statului român de a adera la diferite organisme internationale îsi propune, prin arma geniu, sa se organizeze în functie de anumite aspecte:

– modul de participare la realizarea structurii (compartimentul de conducere, stat major, executie etc.);
– activitati specifice (programare, pregatire profesionala etc);
– modul de executare a autoritatii (ierarhic, functional etc.);
– natura misiunilor (cercetare, distrugere, consolidare, fortificare etc.);
Amintind acestea este necesar sa prezentam pe scurt activitatile specifice Batalionului 96 Geniu:
– misiuni de sprijin genistic în cadrul misiunilor de pace executate în diferite teatre de operatii (Irak, Afganistan, Bosnia etc);
– executarea unor operatiuni militare la diferite obiective militare si civile în vederea limitarii, înlaturarii unor dezastre;
– înlaturarea urmaririi unor dezastre si efecte ale catastrofelor naturale sau tehnologice;
– participarea la operatiuni militare altele decât razboiul;
Pentru realizarea conformitatii procesului de concepere si proiectare a structurii organizatorice din arma geniu este necesara:
– analiza obiectivelor structurale si a principalelor caracteristici – profil, dimensiune, tipul si complexitatea misiunilor, disponibilitatea cantitativa si calitativa a resurselor umane;
– analiza caracteristicilor mediului de actiune al viitoarei structuri organizatorice;
– determinarea volumului de munca specializat necesar pentru fiecare activitate;
– evaluarea în plan functional în vederea stabilirii variantei optime de structura organizatorica  I. Preda;
În continuare vor fi prezentati câtiva indicatori de evaluare ce exprima gradul de variatie a caracteristicilor esantionului propus cercetarii.

 

1. Precizari privind scopul cercetarii rezultatelor obtinute.
Cercetarea rezultatelor obtinute, ce putem investiga, cum si presupozitiile privind tehnica interviului formeaza un registru cognitiv-afectiv care este concordant scopurilor psihanalitice globale. Corespunzator acestor elemente putem:
– cerceta si identifica ce factori declansatori din prezent ar putea face trimitere la cauze inconstiente ale conflictelor si ce tip de metode de aparare au ca drept consecinta constituirea unei anumite personalitati;
– cerceta care este gradul de atingere a libertatii relative fata de tensiunile si inhibitiile ce pot paraliza capacitatile unui individ;
– stabili în ce masura un individ dispune de capacitatea de a-si putea închipui exact experientele emotionale ale persoanelor foarte importante în viata sa si capacitatea de identificare trecatoare si partiala fara a trebui sa se contopeasca total cu un “celalalt”;
– stabili în ce mod este prezenta toleranta fata de ambivalenta si capacitatea de a relativiza contrariile si îndoiala;
– afla daca este sau nu prezenta capacitatea de autoreflectare etc.;
– cunoaste nivelul si calitatea relatiilor obiectale; disponibilitate, toleranta, complexitate si modulare afectiva asociata dimensiunii verificarii realitatii -Kantrowitz, 1987-;

Concluziile logice, gândirea în contextul cauzelor si efectelor îl poate ajuta mult pe un psiholog. Daca acesta dispune de o capacitate de perceptie înalt educata dar în permanenta actualizata rational el poate sa identifice mai usor -Kachele, 1981-:
– ce se comunica la nivelul continutului;
– ce sentimente se comunica în acelasi timp;
– cum se prezinta un pacient în autoîntelegerea sa;
– ce elemente de conflictualitate se exprima;
– ce corelatii prezinta diferite teme cu simptomatica actuala a pacientului -Argelander, 1968-;

2. Modul de desfasurare a diferitelor procese de prelucrare a informatiilor în cadrul unui interviu
Dovada ca unii autori si-au exprimat disconfortul cu privire la exagerarea accentului pus pe rezultatul obtinut la probele de nivel mental este furnizata în detaliu în diferite lucrari de specialitate. De aici putem avea un indiciu ca, în aceasta privinta indicata ar fi reflectia moderata si absolut necesar utila atât în primul interviu cât si pe mai departe în consultatiile ce vor urma, daca este cazul – W. Mertens, vol. 1-.
Poate ca noi aflam multe dar stim destul de putine despre “destinul si caile de utilizare a continuturilor fantasmelor si dorintelor pulsionale refulate în construirea personalitatii” -A. Freud, 1936, W. Mertens, vol. 1, pg. 102-.

Si astfel sarcina unui demers de cunoastere ce îsi fixeaza ca obiectiv sondarea si investigarea personalitatii devine si mai dificila pentru ca psihologul, terapeutul este necesar sa-si orienteze atentia în mod uniform si obiectiv asupra tuturor instantelor psihice stiut fiind ca toate aceste instante contin si parti inconstiente.
Sub forma provizorie daca încercam sa întelegem ce ar putea presupune ca gândeste un pacient aflat într-o consultatie putem identifica maniera personala în care are loc o activare a unor reprezentari ce se refera la asteptarile partenerului cu care interactioneaza, respectiv terapeutul. În teorie si nu numai se stie ca un comportamentul real al terapeutului si contextul situational determina în mare parte comportamentul de interactiune al pacientului.

3. Întelegerea logica si psihologica a datelor furnizate de interviu
Cu scopul de a cerceta dificultatile, privind adaptarea militarilor angajati pe baza ce contract la mediul militar, vor fi prezentate câteva trasaturi de personalitate des întâlnite la acestia, în cadrul interviului.
Am putut observa ca unii militari angajati pe baza de contract prefera strategia de tipul “sa creada ca nu pot fi întelesi”, sa se conformeze psihologului sau sa se plaseze în spatele unui ecran protector fata de o dezbatere emotionala reala. Mai mult decât atât, presupozitia ca experienta de viata se pare ca i-a determinat sa opteze catre un pragmatism al supravietuirii si al copingului pune în evidenta sentimentul de a nu avea sens în viata datorita realizarilor minime, fapt care poate indica:
– un dezechilibru intern inerent ce apare datorita diferentelor dintre mediul militar si diferite idealuri ale Eului ce i-au însotit pe o perioada de timp;
– sentimentul de a fi incomplet sau incompetent si de a nu avea nici un sens asociat unor stari de proasta dispozitie;

Asemenea influente se pot exercita si la nivelul abilitatilor de a dezvolta o atitudinea cognitiv-etica autonoma care este deficitara în cazul multor militari angajati pe baza de contract. Este evaluata astfel:
– capacitate redusa de a dispune de o “libertate interna” care sa îi determine sa aiba un punct de vedere pe care sa îl poata exprima deschis fara consecinte grave si directe asupra lor, de tipul mustrari, avertismente si ” a te pune rau cu ceilalti pentru ca îndraznesti sa ai un alt punct de vedere”;
– identificarea relativ imediata a psihologului cu o persoana autoritara, intoleranta si severa conform principiului “fac tot ceea ce îmi spui ca sa ma lasi în pace cât mai curând”;
– se realizeaza foarte des înscenari de tipul situatiei profesor – elev, fapt ce poate determina aparitia unor tipuri de reactii afective;

Pentru a rezuma putem spune ca exista o convergenta de opinii asupra urmatoarelor fapte. Este o certitudine ca, experienta de interactiune din diferite faze de dezvoltare, a tinerilor intervievati, este expresia dezvoltarii relationale a fiecaruia, cu persoane importante de legatura. Mediul înconjurator joaca si el un rol decisiv în constituirea sentimentelor propriei valori, a reglarii valorii de sine. De aceea se impune ca evaluarea sau realizarea unui interviu sa permita o buna întelegere din parte psihologului, dublata de constientizarea faptului ca, diferite experiente de viata anterioare ale pacientului sunt putin investigate si au o pondere foarte importanta în modul în care subiectul negociaza în termenii speciali interviul.

În aceasta forma pretentia explicativa este confirmata de faptul ca unele situatii de viata timpurii traumatizante pot oglindi diferite defecte ale Sinelui. Ceea ce un terapeut poate alege ca modalitate de interventie trebuie sa aiba în vedere disponibilitatea sa terapeutica astfel încât sa poata fi oglindit si chiar idealizat încercându-se astfel o echilibrare a situatiei defectuoase si asigurându – se o reluare a procesului întrerupt, cel de dezvoltare emotionala.

Nu este usor dar se poate cerceta si posibilitatea ca tot ceea ce este primit într-un interviu sa fie investigat cu maxima atentie pentru a întelege cât mai bine dinamica psihismului:
– conditiile de tipul consimtire empatica la exteriorizarile infantile ale afectelor, recunoasterea empatica a realizarilor unui copil, validarea afectelor infantile sunt foarte importante ca un copil sa se simta înteles si sa devina mai târziu un adult cu cât mai multe sentimente de bine si de valorizare de sine;
– se pare ca este nevoie de ceva experienta ca sa poti recunoaste o trebuinta specifica a termenilor în care poate decurge un interviu sau o consultatie -Balint-;
Relatia pacient – terapeut dupa cum se stie este produsul unei interactiuni dintre un anumit pacient si un anumit psiholog. Astfel ia nastere ceea ce este cunoscut si sub numele de influente asupra tehnicii de lucru privind consultatia terapeutica sau interviul.
Importanta devine astfel personalitatea psihologului (terapeutului) si nivelul dezvoltarii sale emotionale, achizitiile privind tehnica si metoda de lucru utilizata, dinamica constienta si mai ales inconstienta a propriilor conflicte ce pot fi activate oricând de un pacient.

4. Identificarea si cercetarea proceselor si functiilor psihice
Este cunoscut faptul ca potentialul de toleranta al unui individ este considerat de multi cercetatori ca fiind în strânsa legatura cu achizitiile autoanalitice. Acest potential poate fi crescut sau diminuat si poate domina partial sau total natura dezamagirilor si angoaselor unui individ. Deschiderea pentru cunoasterea propriilor procese inconstiente si dezvoltarea unei mari tolerante în fata experientelor starilor de dezechilibru emotional pasager este un real câstig în viata.
Admitem ca experienta unui dialog activ (interviul) presupune o combinatie complexa între o puternica implicare si momente de neparticipare din partea unui terapeut, astfel încât ceea ce poate fi asimilat conceptului de experienta emotionala complexa sa vizeze urmatoarele aspecte:
– un prim aspect reaminteste ca psihologul (terapeutul, asistentul social) este si el resimtit ca fiind un om obisnuit dar receptiv la anumite influente din partea pacientului sau;
– un al doilea aspect face referire la faptul ca un terapeut nu este doar expus unor sentimente având totusi sensibilitatea constituita într-atât cât sa aprecieze în maniera pozitiv – moderata tensiunea psihica si emotionala prezenta la un moment dat în viata pacientului sau;
Succesul functionarii proceselor de integrare este conferit de competentele Eului unui psiholog, terapeut sau chiar asistent social ce ar trebui sa-si asigure pacientul de posibilitatea întelegerii sale, altfel spus ca poate stapâni, integra si modula afectele si introiectele arhaice într-o atitudine de autonomie intrapsihica. Cum este deja cunoscut, capacitatea terapeutului de a regresa depinde de un sentiment foarte fin pentru dimensiunile profunde ale trairii corporale si psihice -Gambaroff, 1987-. Daca acest fapt nu se realizeaza întelegerea poate ramâne de un anumit tip – intelectuala. Ea poate fi facuta însa si cu multa participare profunda daca terapeutul nu resimte teama în a regresa cu si în serviciul Eului pacientul sau -Olinick, 1969-.

5. Organizarea realitatii psihice interne si externe a individului
Putem explica astfel ca într-un mod foarte subtil dar foarte sigur cei doi, pacientul si terapeutul, îsi vor atribui reciproc diferite asteptari si se vor distanta de ele sau nu în functie de modul în care se vor pune de acord cu privire la aceste asteptari reciproce. Toate acestea se realizeaza fireste într-un mod interpretativ. De aceea o astfel de relatie se poate caracteriza prin existenta multor sentimente, gânduri, asteptari care se afla la baza interactiunii celor doi -Sandler, 1978-.
– în ceea ce priveste psihanaliza, dupa cum deja am exemplificat, aceasta reuseste sa explice faptul ca pornind de la propria noastra imagine de sine si de la propria întelegere (reprezentanta de sine) putem intra într-o relatie de interactiune imaginara cu un partener de interactiune (reprezentanta a obiectului). Este de remarcat faptul ca putem presupune ca relatiile de obiect au si foarte multe grade de libertate. Mai ales în ceea ce priveste aspectul relatiei care împlineste dorintele.
– de aceea este necesar ca relatiile imaginate cu oameni foarte importanti în viata noastra afectiva si reala sa cuprinda si elemente precum capacitatea de a anticipa un sentiment de împlinire al unei dorinte de interactiune si de a avea un sentiment de bine. “Fara aceasta confirmare constanta si asiguratoare retroactiva un individ reuseste foarte greu sa îsi construiasca un sentiment de sine” – Sandler, 1977-.
Din procesele psihice puse în functiune puterea de a asculta, clarificarile, rabdarea, toleranta fata de ceva ce e strain sau socotit inacceptabil, ridicol, pervers sunt destul de des neglijate. Empatia face ca întelegerea sa fie mai profunda si asociata functiilor de sprijin în dobândirea unor semnificatii suplimentare faptelor biografice importante dezvaluite la un anumit moment dat.
Putem presupune ce elemente pot asigura legitimitate întelegerii si pot fi validate clinic cu multa rabdare, seriozitate si devotament în cadrul unei experiente terapeutice. Mi se pare posibil sa avem certitudinea ca un câmp relational foarte complex cum este interviul, poate asigura, dar nu atât de temeinic ca un proces terapeutic “principul interpretarii din situatia psihanalitica” -Werthman, 1983-.

6. Influenta personalitatii terapeutului
In continuare trebuie sa amintim ca unele experiente de viata îi determina pe unii indivizi sa prezinte pentru mai mult timp forme de anxietati care se manifesta mai puternic decât la altii.

Daca diferite functii sintetice si integratoare ale Eului pot duce la dobândirea întelegerii si utilizarii experientei autoreflexive a terapeutului, atunci capacitatea acestuia de a reflecta se poate realiza mai repede sau mai încet, transferul poate fi mai putin intens decât la pacientul sau nu în functie de: formarea analitica; capacitatile autoanalitice; propria experienta de sine; supervizari.

Este imposibil sa nu recunoastem ca unele aprecieri, banuieli exprimate într-o forma prea confruntanta pot trezi în pacient diferite stari care pentru terapeut sunt mult mai accesibile datorita experientei sale. Aceasta ar putea sa se constituie si în primele masuri de formare a încrederii pacientului în terapeut. Nu poate fi decât îmbucurator pentru noi daca admitem ca o concluzie clinica este potrivita si în acord cu o cercetare amanuntita a tuturor aspectelor specifice ce vizeaza relatia terapeut – pacient.

Vom mai adauga ca diferite recomandari vizeaza si influentele terapeutului si îsi propun sa asigure minimizarea interferentei personalitatii unui terapeut în procesul de autocunoastere a pacientului.
Aceste valori cuprind informatii ample despre: personalitatea terapeutului; maturitatea sa; capacitatea sa empatica; competenta general umana; efectele partilor inconstiente din structura personalitatii sale; motivele structurate care trebuie sa fie constientizate de fiecare data alaturi de reactiile contratransferentiale ce difera de la un pacient la altul -W. Mertens, vol. 3, pg. 139-; atribuirile inconstiente si constiente de semnificatie privind apartenenta la sex a terapeutului.

Este unanim acceptat ca diverse elemente si mai ales evenimente relationale inconstiente nu sunt accesibile pacientilor prin amintirea constienta si se exprima în înscenarea activitatii relationale prezente. Astfel interesele si starile mai mult sau mai putin conflictuale prezente se vor modifica împreuna cu diferite evenimente trecute.
– este deci interesant ca diferentierile pretioase sunt confirmate de capacitatea psihologului, terapeutului de a sesiza în permanenta intensitatea si calitatea relatiei sale cu pacientul care se moduleaza afectiv permanent si în functie de participarea sa ca persoana. Presupozitia unor cercetatori cum ca nu ar avea prea mare importanta personalitatea psihologului devine mai mult decât îndoielnica.
– eforturi zadarnice pot fi puse pe seama multor semne de întrebare. Pare însa mai corect a mai aminti ca, în unele consultatii, diferite secvente pot indica si o restituire a simbolisticii unui eveniment important.
Sa procedam cu maxima raspundere profesionala este sa amintim ca importanta unei trairi poate depasi cu mult un eveniment real. Într-o situatie ideala, a modifica substantial felul în care curentul vital alterneaza prin exemplificari ale situatiilor de viata, în care un pacient simte ca esueaza sau nu, este recomandarea ce poate avantaja semnificativ calitatea relatiilor cu ceilalti.

7. Seriozitatea si siguranta unei consultatii
Punerea în discutie a sinelui si nazuinta spre cunoastere care sunt teme stravechi de filozofie este întarita de rolul si semnificatia întelegerii pentru transformari.
Cu cât un element psihic este mai vizibil evitarea poate capata un caracter rational, amintindu-ne cât de greu este uneori pentru un terapeut (psiholog) a se hotarî daca este sau nu momentul cel mai potrivit pentru a face recomandari, precizari sau chiar interpretari. Estimând acestea este clar ca, uneori un pacient poate fi retinut în a vorbi despre sine chiar si în cele mai simple situatii, de tipul interviurilor.
– si de data aceasta semnificatia corectitudinii atitudinii psihologului, terapeutului reflecta îngrijorarea fata de unele surse de referinta conceptuala ce culeg date ce nu provin dintr-o cunoastere temeinica. Îmbogatindu-ne capacitatea de întelegere observam ca, putem efectua propuneri de a modifica permanent procedeele de investigare.
– situatia poate deveni usor ironica daca nu putem aprecia cât de expus se poate simti un pacient prin trezirea la viata a unor parti din Eul sau, foarte prezente si directionate catre psiholog (terapeut). Nu este greu sa justificam ca si cel mai simplu aspect de tipul a lasa pe un pacient sa îsi exprime în mod simplu impresiile, a nu i le reteza imediat pentru ca ar fi socotite false sau extrem de ridicole si a i le lua în serios poate avea un efect terapeutic uimitor. Aceasta presupune adaptarea reciproca a terapeutului si a pacientului.

Pe mai departe, trebuie amintit ca uneori suspiciunea unei neîntelegeri poate favoriza aparitia unui blocaj afectiv si de comunicare al pacientului în cadrul interviului, fapt care poate indica psihologului, terapeutului un deficit de functii a Eului. Acestea comunicate preferabil într-o forma care sa corespunda reactiei emotionale a terapeutului dar si a pacientului vor exercita o influenta foarte mare asupra relatiei. În mod onest comunicarea trebuie sa fie autentica si sa faca referire la masura în care terapeutul percepe disproportionalitatea cu privire la realitatea trairilor pe care le observa la pacient. Este în deplin acord cu cunostintele noastre ca un pacient trebuie sa perceapa ca terapeutul sau se identifica cu trebuinta sa arzatoare din acel moment semnificativ al vietii sale. Daca preferam aceasta ipoteza de lucru, terapeutul ofera astfel pacientului sau o noua relatie obiectala care ajuta la dezvoltarea ulterioara a functiilor deficitare ale Eului, deci ni se permite concluzia ca aceasta interventie este hotarâtoare si constituie momentul în care se pot trezi la viata nazuinte si sentimente de încredere pentru viitor Heigl – Evers, 1983. Prin aceasta se poate observa si cunoaste cât mai bine modul în care functioneaza un individ într-un interviu, întelegând totalitatea reactiilor sale emotionale în fata evenimentelor trecute si prezente. Cel mai important argument al lucrarii, care ne ofera o imensa cunoastere, este certitudinea ca o experienta relationala de acest fel poate încuraja competente de acest tip si în viata de zi cu zi a unui individ.



Bibliografie

1. W. MERTENS, Introducere în terapia psihanalitica, vol. 1, 2, 3, Ed. Trei, 2004, Bucuresti;
2. NOVAK, Sondarea opiniei publice, Ed. Studenteasca, 1996, Bucuresti;
3. PREDA, Opinii privind modernizarea armei geniu, Ed. Acad. Înalte Studii Militare, 2000, Bucuresti.
 

---

* Psiholog, U.M. 01766 Bucuresti