Now Playing

Movie Calendar

March 1

Lorem Ipsum

12:15p | 2:30 | 4:40 

Dolor Amet

12:15p | 2:30 | 4:40 

Adipiscing

12:15p | 2:30 | 4:40 

Sit Accumsan

12:15p | 2:30 | 4:40 

Adipiscing

12:15p | 2:30 | 4:40 

Lorem Ipsum

12:15p | 2:30 | 4:40 

March 2

Lorem Ipsum

12:15p | 2:30 | 4:40 

Dolor Amet

12:15p | 2:30 | 4:40 

Adipiscing

12:15p | 2:30 | 4:40 

Sit Accumsan

12:15p | 2:30 | 4:40 

Adipiscing

12:15p | 2:30 | 4:40 

Lorem Ipsum

12:15p | 2:30 | 4:40 

March 3

Lorem Ipsum

12:15p | 2:30 | 4:40 

Dolor Amet

12:15p | 2:30 | 4:40 

Adipiscing

12:15p | 2:30 | 4:40 

Sit Accumsan

12:15p | 2:30 | 4:40 

Adipiscing

12:15p | 2:30 | 4:40 

Lorem Ipsum

12:15p | 2:30 | 4:40 

Divi Movies

Experience Movies

about Us

Nulla porttitor accumsan tincidunt. Donec sollicitudin molestie malesuada. Curabitur arcu erat, accumsan id imperdiet et, porttitor at sem. Curabitur non nulla sit amet nisl

Drept comparat. In evolutia dreptului, s-a pus problema posibilitaţii acordării de despagubiri patrimoniale pentru repararea prejudiciilor nepatrimoniale. Aceasta problema a primit solutionari diferite de-a lungul timpului si in diferite tari.


Nota dominanta a fost intotdeauna cea a admiterii repararii banesti a daunelor morale, dar legislatiile au variat de la lipsa unui regulament in materie(fiind lasata la aprecierea judecatorilor) pina la reglementarea detaliata a unor cazuri in care o asemenea reparare poate fi acordata. Jurisprudenta variaza si ea, de la acordarea restrictiva pina la acordarea cu titlu general, in toate cazurile, de prejudicii morale, de despagubiri banesti.


In dreptul european au fost intotdeauna dispute in acest domeniu, uneori numai de nuanta, alteori chiar in privinta posibilitatii acordarii de despagubiri materiale pentru prejudiciile morale. Ideea dominanta este, totusi cea privind admiterea.


In dreptul civil austriac se porneste de la codul civil conform caruia nu se face distinctie intre felurile de daune, prin “prejudiciu” intelegindu-se atit cel material cit si cel moral. Sunt luate in considerare durerile cauzate de vatamari corporale(art 1225 din cod civil) precum si durerile morale cauzate prin lezarea dreptului la libertate, la onoare si la nume, daunele morale cauzate prin distrugerea unor valori materiale deosebite pentru proprietar, in toate aceste cazuri acordindu-se despagubiri banesti.


Dreptul civil elvetian reglementeaza doar anumite situatii in care persoana vatamata poate primi despagubiri banesti pentru repararea daunelor morale si anume: in cazul atingerii aduse unor interese personale; in cazul leziunilor corporale; in situatia cauzarii mortii unei persoane.


In dreptul civil englez, institutia este in intregime jurisprudentiala si, cu privire la prejudiciile corporale, se admite repararea baneasca atit a prejudiciului patrimonial cit si a celor nepatrimoniale. Stabilirea cuantumului este lasata la aprecierea judecatorului,dar trebuie sa se tina seama de prejudiciul de agrement si de pretium doloris.


Dreptul civil francez admite intr-o masura foarte larga repararea baneasca a prejudiciului moral, principalul temei legal constituindu-l articolul 1382 din Codul civil francez(art 998 din Codul nostru) care nu face distinctie in privirea prejudiciului, acesta putind fi material,dar si moral.

Istoric al prejudiciului nepatrimonial in dreptul românesc. După apariţia codului civil din 1865, s-a adoptat un sistem mixt pentru repararea daunelor morale, adica prin mijloace nepatrimoniale (ca afisarea sau publicarea hotaririi judecatoresti de condamnare a autorului daunei, publicarea declaratiei prin care autorul daunei recunoaste ca cele afirmate despre cinstea sau reputatia unei persoane nu sunt adevarate etc) cit si prin mijloace patrimoniale (condamnarea autorului la plata unei sume de bani in folosul persoanei lezate).


Din 1865 pina in 1944, repararea baneasca a daunelor morale a fost regula generala pe principiul “ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus” aplicat prin art 998, 999. Aceasta interpretare a dus si la consacrarea legislativa in Codul penal din 1936, unde, in art 92 alin 2 se facea referire atit la daunele materiale cit si la cele morale. 1


In etapa urmatoare(1944-1952) doctrina romana sustinea atit teza traditionala a admiterii reparatiei banesti a daunelor morale cit si teza, cu totul noua, a inadmisibilitatii unei asemenea reparatii patrimoniale a daunelor morale. Aceasta noua teza a fost motivata prin ideea ca reparatia baneasca ar fi o institutie specifica dreptului civil burghez, incompatibil cu principiul eticii socialiste si ale dreptului socialist si in general cu relatiile sociale ale societatii socialiste.


In 1952 si 1965 se situeaza o etapa in care principiul era cel al neadmiterii reparatiei banesti a daunelor morale, in decembrie 1952, Tribunalul Suprem dând o decizie de indrumare. Aceasta decizie priveste imposibilitatea de a se acorda despagubiri pentru prejudicii de ordin moral, referindu-se la faptul ca hotarârea prin care au fost platite despagubiri pentru prejudiciile morale suferite de victima nu sunt compabile cu principiile fundamentale ale legislatiei socialiste:


“Din totalitatea principiilor constitutionale si indeosebi din acela inscris in art 15 din Constitutie reiese ca izvorul principal de venit este mnca. Nu se poate deci concepe plata unor sume de bani ca echivalent pentru suferinta morala provocata omului […]. In lumina acestor principii, instanta judecatoreasca trebuie sa faca aplicarea art 92C.pen. numai pentru repararea prejudiciului material, iar nu pentru repararea prejudiciului moral, care urmeaza a se face in mod corespunzator naturii prejudiciului”.


Repararea urma sa fie facuta prin sanctionarea celor vinovati, prin publicarea hotaririi de condamnare si prin alte mijloace adecvate.


Ca urmare a radicalităţii acestei decizii de indrumare, instanta judecatoreasca de toate gradele au incetat sa mai acorde despagubiri banesti pentru prejudiciul nepatrimonial. Astfel, Colegiu Civil al TS prin Decretul 29 din 13 ianuarie 1953 a hotarit printre altele:

 
“Atunci cind este vorba despre un prejudiciu moral, repararea nu se poate face decit in natura, prin mijloacele cele mai potrivite, condamnarea penala in cazul unei infractiuni, publicarea hotaririi de condamnare etc.”


Tot in aceasta perioada apare Decretul 31/1954, care instituie un sistem de reparare a prejudiciilor nepatrimoniale prin mijloace nepatrimoniale. Acest decret cuprinde un capitol, al III-lea, numit “Ocrotirea drepturilor personale nepatrimoniale” care contine trei articole: 54, 55, 56. Conform acestor articole, persoana care a suferit o atingere in dreptul sau nepatrimonial “va putea cere instantei judecatoresti incetarea savirsirii faptei” si “sa oblige pe autorul faptei savirsite fara drept sa indeplineasca orice masura socotite necesare de instanta, spre a ajunge la restabilirea dreptului atins”(art 54). Daca aceste hotariri nu sunt respectate de autor, instanta judecatoreasca va putea sa-l oblige pe acesta la “plata, in folosul statului, a unei amenzi pe fiecare si de intirziere” (art 55)


In practica, insa, s-a apelat prea putin la masurile de ocrotire a dreptului nepatrimonial prevazut de Decretul 31/1954 si in literatura juridica au fost opinii care au condamnat decizia de indrumare mentionata anterior a TS, sustinind in continuare teza admisibilitatii repararii banesti a prejudiciului nepatrimonial.


Dupa Constitutia din 1965 apare o reorientare a dreptului civil român, punându-se printre altele si problema reparării banesti a daunelor morale. Codurile civile cehoslovac si polonez intrate in vigoare in aceasta perioada au reglementat si ele aceasta institutie. Si la noi au aparut tendinte favorabile tezei mai sus-amintite, iar la sesiunea Stiintifica de la Cluj din anul 1966, toti participantii la discutarea referatului “Repararea daunelor morale in dreptul socialist roman” au exprimat direct sau indirect rezerve fata de teza inadmisibilitatii repararii banesti a daunelor morale.


Chiar autori care erau partizani ai teoriei inadmisibilitatii au avut pareri apreciate drept favorabile posibilitatii repararii:
“Subliniem ca in aprecierea caracterului patrimonial sau nepatrimonial al prejudiciului trebuie manifestata o grija deosebita intrucit de multe ori se invesc probleme delicate si complicate. Astfel, de exemplu, o persoana grav desfigurata poate pretinde despagubiri, chiar daca n-a pierdut capacitatea de munca, in ipoteza in care, in urma atingerii suferite, ii este penibil sa se duca la teatru sau in alte locuri publice si acest fapt determina necesitatea procurarii unui televizor pentru a nu fi nevoita sa apara prea des in public”.2


Intr-un domeniu limitat, cel al vatamarilor corporale care sunt si surse generatoare de prejudicii nepatrimniale, apare din ce in ce mai categorica ideea admisibilitatii repararii banesti a daunelor morale:
“Capacitatea de munca nu poate reprezenta toata paguba sau, in orice caz, nu se poate reduce numai la aceasta si trebuie avut in vedere si asa-zisul prejudiciu de agrement rezultind din atingerea adusa satisfacerii si placerilor vietii constind in pierderea posibilitatii de imbogatire spirituale, divertisment si destindere” (V. Patulea, “Contributia la starea raspunderii civile delictuale in cazul prejudiciului rezultat din vatamarea integritatii corporale” in RRD 1970, nr 11 p 56)


De asemenea, pentru situatia in care victima a ramas paralizata si condamnata la o relativa izolare, s-a considerat just ca prejudiciul moral ar trebui reparat prin resurse ca radio, televiziune, mjloace mecanice de transport. Pentru tinerii desfigurati sau schiloditi si pentru parintii care prin uciderea copilului ramin singuri la batrinete, simpla reparare baneasca a pagubelor materiale nu constituie o reparare integrală.


“Nu este vorba de a transforma durerea sufleteasca in izvorul de cistig in aceste cazuri, ci de a alina, prin mijlocirea reparatiunii banesti, conditia de viata alterate ale victimei”(M. Eliescu, “Raspunderea civila delictuala”, Editura Academica, Bucuresti 1972, p 108)


In perioada de dinainte de 1990, doctrina si practica judecatoreasca au avut o tendinta clara spre admiterea despagubirilor banesti pentru prejudiciile morale, mai ales in cazul vatamarii corporale sau a sanatatii, imprejurare care are drept efect restringerea posibilitatilor de viata familiala si sociala.


Astazi problema repararii banesti a daunelor morale nu mai poate constitui obiect de controversa .


Ratiunile ideologice care au stat la baza pronuntarii Deciziei de indrumare nr.VII /1952 au disparut o data cu sistemul politic care le-a promovat.Un argument la fel de important este faptul ca legislatia recenta consacra expressis verbis posibilitatea de a obtine repararea acestui fel de prejudiciu. 3


Una dintre aceste reglementari este Legea nr.29/1990 a contenciosului administrativ, care in articolul 11 alin.2 dispune ca in cazul admiterii cererii de anulare a actului administrativ sau de recunoastere a dreptului incalcat ,instanta va hotari si asupra daunelor materiale si morale cerute.


Si Legea nr. 11 /1991 privind combaterea concurentei neloiale prevede in art. 9 ca daca faptele de concurenta neloiala cauzeaza daune materiale sau morale ,cel prejudiciat este in drept sa se adreseze instantei cu actiune in raspundere civila.


O a treia lege de dupa 1990 ,Legea nr.48/1992 a audio-vizualului prevede in art.2 alin. 5 ca poate fi atrasa si raspunderea pentru daunele morale in urma savirsirii unor fapte ilicite.
Alaturi de argumentul clasic al caracterului atotcuprinzator al notiunii de prejudiciu din art.998 si 999 C.civ., exista asadar prevederi exprese care dau dreptul persoanelor vatamate sa ceara ,iar instantele sa admita repararea baneasca a prejudiciilor nepatrimoniale.

Criteriile de stabilire a prejudiciului moral si a despagubirilor. In cazul in care se admite repararea daunelor morale prin despagubiri banesti se ridica problema dificila a modului si a criteriilor de apreciere a prejudiciilor morale cit si a criteriilor de stabilire a indemnizatiilor destinate repararii acestora.


Identificarea unor criterii stiintifice, exacte, pentru evaluarea cuantumului indemnizatiilor destinate repararii prejudiciilor morale nu este posibila intrucat este o incompatibilitate intre caracterul moral(nepatrimonial) all daunelor si caracterul banesc(patrimonial) al despagubirii(indemnizatiei). De aceea, nici legiuitorul, nici hotarirea judecatoreasca nu stabileste vreun criteriu dupa care trebuie stabilita indemnizatia.


Indemnizatia, fiind de natura patrimoniala, criteriul de stabilire trebuie sa fie tot de natrua patrimoniala pentru a fi exacte. Indemnizaţia acordata pentru repararea prejudiciului moral trebuie sa reprezinte, in realitate, o reparare a acestuia, in sensul unei compensatii sau satisfactii compensatorii. Stabilirea cuantumului despagubirii pentru repararea daunelor morale include, fireste, o doza mai mica sau mai mare de arbitrar. Totusi, despagubirea trebuie raportata la prejudiciul moral suferit, la gravitate, importanta si consecintele acesteia pentru persoana vatamata. Aprecierea prejudiciului se realizeaza sub aspectul efectelor negative suferite de persoana vatamata pe plan fizic si psihic. 4


Aprecierea prejudiciului moral nu se rezuma la determinarea “pretului” suferintei fizice si psihice care sunt inestimabile, ci inseamna aprecierea multilaterala a tuturor consecintelor negative ale prejudiciului si a implicatiei acestuia pe toate planurile vietii sociale ale persoanei vatamate. Trebuie să se aprecieze ce a pierdut persoana vatamata pe plan fizic, psihic, social, profesional si familial din ceea ce ar insemna o viata normala, linistita si fericita pentru aceasta in momentul respectiv, dar si in viitor in societatea respectiva. Se face, deci, o apreciere a prejudiciului moral si apoi, in raport cu acesta, se stabileste indemnizatia.


Astfel, intr-o speta, persoana vatamata, raminind cu o infirmitate permanenta, a solicitat instantei obligarea inculpatului la 7.500.000 lei daune morale. Instanta retine ca “este incontestabil ca persoana civila, in urma violentelor exercitate de inculpat, a suferit certe prejudicii fizice si psihice. Urmarile permanente ale agresiunii ii limiteaza considerabil accesul la clipele de agrement incercate anterior, raminind marcata pe intreaga durata a vietii prin restringerea libertatii de miscare, infirmitatea si imposibilitatea atingerii momentului de destindere firesti in viata. Considera instanta justificata suma de 4.000.000 lei, cu titlu de daune morale, care vor permite persoanei civile atenuarea urmarilor agresiunii si momentul de ambient in circuitul vietii particulare”.


Mai intai se apreciaza prejudiciul moral, asa cum rezulta si din solutia instantei , iar in functie de acest rezultat urmeaza, logic, stabilirea despagubirii, adica a sumei de bani destinate asigurarii efective a satisfactiei, alinarii sau usurarii suferintei persoanei vatamate moral.


Prejudiciul moral va fi apreciat dupa criterii nepatrimoniale: importanta prejudiciului moral; durata si intensitatea durerilor fizice si psihice; tulburarile si neajunsurile suferite de victima prejudiciata moral. Aprecierea trebuie facuta in concreto, de la caz la caz, in functie de toate circumstantele si imprejurarile cazului dat.


A) Criteriul importantei prejudiciului moral sub aspectul importantei valorii morale lezate.
In cazul suportarii unor prejudicii morale, fiecare persoana vatamata acorda o pretuire diferita valorilor lezate. Persoana vatamata acorda pretuire acelor valori, actiuni sau creatii care, prin insusirile lor, ii satisfac anumite nevoi si aspiratii. De exemplu, un prejudiciu estetic este mai important in cazul in care persoana vatamata este o actrita, stewardesa, manechin decit in cazul unor persoana obisnuite.


In dreptul elvetian se subliniaza ca exigenta unei leziuni importante este realizata atunci cint integritatea fizica sau mentala sufera, independent de micsorarea capacitatii de cistig, o alterare evidenta sau grava.


Importanta prejudiciului moral depinde de valoarea nepatrimoniala careia i s-a adus atingere, de masura in care a fost lezata aceasta valoare si de intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vatamarii de catre persoana vatamata.


B) Criteriul constind in durata mentinerii consecintelor vatamarii. Din acest punct de vedere pot exista doua sitautii: urmarile vatamarii sa fie temporare, trecatoare sau sa fie permanente. Chiar daca urmarile sint trecatoare, in functie de durata leziunilor suferite si de importanta acestora pentru persoana vatamata, aceasta poate pretinde daune morale. Leziunile sau vatamarile permanente sunt resimtite de victima toata viata. In literatura juridica elvetiana s-a apreciat ca o lezare a integritatii corporale este permanenta daca se prevede ca ea va subzista cu cel putin aceeasi gravitate in timpul intregii vieţi.


C) Criteriul intensitatii durerii fizice si psihice. La aprecierea acestei intensitati trebuie sa se tina seama si de virsta, sexul, profesia, nivelul de pregatire si de cultura generala a persoanei vatamate. Intensitatea suferintelor fizice sau psihice este un criteriu deosebit de criteriul importantei. De exemplu, daca in urma unei vatamari lipsite de o mare importanta, persoana lezata trebuie totusi sa suporte un tratament indelungat si deosebit de dureros, prejudiciul moral al acesteia consta in aceasta suferinta fizica si psihica intensa, consecutive tratamentului. Cu privire la durerea fizica s-a aratat ca aceasta este posibil de masurat. In practica medico-legala din unele tari se foloseste, in acest scop, un aparat care ii determina gradul de intensitate, atunci cind este prezenta.


D) Alte criterii. Alte criterii de apreciere a prejudiciului moral ar mai putea fi urmatoarele:
– repercusiunile prejudiciului moral asupra starii generale a sanatatii si chiar asupra sperantei de viata a victimei;
– consecintele prejudiciului pe plan social, profesional si familial;
– tulburarile si neajunsurile suferite de persoana vatamata.

Criteriile orientative de stabilire a cuantumului indemnizatiei destinate reparatiei daunelor morale. Prejudiciile morale fiind nemateriale, nu pot avea un echivalent valoric deci nu pot fi evaluate in bani. In legislatia noastra nu exista nici un text care sa prevada dupa ce criteriu trebuie evaluat cuantumul despagubirii pentru repararea daunelor morale.


In legislatia elvetiana a asigurarilor sociale exista texte care reglementeaza modul de determinare a indemnizatiei, stabilindu-se un maxim care nu poate fi depasit. In dreptul civil elvetian, art 49 alineatul 1 din Codul obligatiilor prevede ca, in cazul atingerilor aduse intereselor personale, reclamantul are dreptul la o indemnizate, atunci cind aceasta este justificata de gravitatea prejudiciului si de gravitatea deosebita a greselii.


Atunci cind prejudiciul a fost considerat drept grav, instantele elvetiene au acordat daune morale: 440.000 de franci elvetieni pentru prejudiciul estetic al unei adolescente de 16 ani, atit de grav arsa incit se mentin cicatrice intinse care diminueaza mai ales sansele de casatorie. 5


Revenind la sistemul nostru de drept, din solutiile de spete rezulta trimiterile instantei la gravitatea prejudiciului moral. Astfel, s-a retinut acordarea daunelor morale, subliniindu-se: “prin omorarea sotului in prezenta ei, a fost lezat in mod grav sentimentul fata de cel mai apropiat om si care ii asigura linistea si existenta” (T. Cluj, s.pen, sentinta nr. 98/14 mai 1996).


Avind in vedere argumentele literaturii juridice si ale practicii judiciare romane si straine, gravitatea prejudiciului constituie un criteriu de stabilire a cuantumului despagubirii destinate repararii prejudiciilor morale.


Pe linga gravitatea prejudiciului moral, pentru stabilirea indemnizatiei destinate repararii daunelor morale, trebuie sa apelam la un al doilea criteriu orientativ si anume la criteriul echitatii. De aceea este in afara de discutie ca daca gravitatea prejudiciului moral este mare si indemnizatia ce trebuie acordata trebuie sa fie substantiala. Indemnizatia trebuie sa fie justa, rationala, echitabila, adica in asa fel stabilita incit sa asigure efectiv o compensatie suficienta, dar nu exagerata, a prejudiciului moral suferit.

Dreptul victimei inconstiente total si definitiv de a obtine o indemnizatie pentru daunele morale. Unele aspecte particulare ale raspunderii civile delictuale pentru daune morale au fost recent abordate, iar unele litigii referitoare la prejudiciul nepatrimonial, cu care au fost confruntate institutiile noastre si-au gasit, de asemenea, ecou in literatura juridica. 6


S-a ridicat si problema referitoare la dreptul victimei inconstiente total si definitiv de a obtine o indemnizatie cu titlu de despagubire pentru daune morale si chestiunea daca rudele apropiate ale acestiea, suferind ele insele prejudicii morale ca urmare a acestei situatii au sau nu dreptul la indemnizatie pentru repararea propriului prejudiciu.


Studiul are in vedere o stare de fapt retinuta dintr-o speta a instantei române in care victima unui accident de circulatie, de care inculpatul era vinovat in exclusivitate, se afla in stare vegetativa, dupa contuzie cerebrala gravă, fiind asimilat gradul I de invaliditate si necesitind ingrijire si supraveghere permanenta din partea altei persoane. Actiunea civila din cadrul procesului penal a avut ca obiect despagubirea materiala constind in diferite cheltuieli necesitate de asistenta medicala, daune morale constind intr-o suma globala si o prestatie periodica lunara a caror natura si justificare nu au fost precizate .


In astfel de situatii este posibila constituirea ca parte civila in procesul penal a victimei directe si a apropiatilor acesteia, atit in ceea ce priveste prejudiciul patrimonial, cit si cel moral constind in lezarea sentimentelor de afectiune, pe care ei le nutresc fata de victima, si acest prejudiciu fiind tot direct si personal, asemenea prejudiciului material. Deci, in speta, parti civile urmau sa fie atit victima cit si parintii acesteia.


Se pune, insa si problema posibilitatii acordarii victimei care se afla in stare vegetativa cronica de indemnizatii, atit pentru prejudiciul material cit si pentru cel moral.

Prejudiciul corporal. O alta preocupare a doctrinei aduce ca subiect de analiza notiunea de prejudiciu corporal.In literatura franceza a fost pusa aceasta problema, concluzionandu-se ca dreptul la reparatii pentru prejudiciul corporal este o sanctiune a principiului inviolabilitatii corpului uman dar consecintele sunt diferite in functie de caracterul mortal sau nu al faptei ilicite. 7


In prejudiciul constind intr-o atingere adusa sanatatii sau integritatii psihice intra mai multe elemente. Acestea sunt tratamentele medicale, chirurgicale, farmaceutice pe care victima trebuie sa le suporte(damnum emergens) si prin lipsa cistigului corespunzind diminuarii sau suprimarii capacitatii sale de a munci(lucrum cessans). Alaturi de aceasta, trebuie reparate si prejudiciile morale a caror evaluare are in mod necesar ceva arbitrar: durerea psihica, suferinta pur psihologica in cazuri de mutilare, privarea de o parte din placerile pe care le putea resimti intr-o viata normala.


Prejudiciul rezultind din moarte. Cind se produce un accident mortal, in conditia angajarii raspunderii faptuitorului, persoanele din anturajul celui mort pot obtine despagubiri fie bazindu-se pe dreptul victimei, fie pe dreptul lor.


Drepturile culese din mostenirea victimei-Mostenitorul si legatarii universali ai victimei pot cere celui responsabil repararea prejudiciului material incercat de catre defunct in intervalul dintre accident si deces(tratament medical, incapacitate de munca etc). Ei pot chiar sa evalueze prejudiciul moral suferit de defunct provocat din suferintele indurate inainte de a muri. Deci, ei au dreptul, pe aceasta cale, la tot ceea ce victima ar fi putut are si nu a avut timp s-o faca.


Drepturile proprii tertilor in urma unui accident mortal. Pentru a actiona, ei nu trebuie sa culeaga mostenirea victimei, dar trebuie sa stabileasca existenta, in propria persoana, a unui prejudiciu raspunzator unor exigente generale de certitudine si de legitimitate. Daca ei au suferit un prejudiciu in persoana lor, chiar daca acesta este un prejudiciu prin ricoseu, vor putea intenta o actiune in despagubiri. Acesta poate fi un prejudiciu material, daca defunctul le asigura resursele pe care moartea sa le-a facut sa inceteze sau un prejudiciu moral, provenit din atingerea adusa sentimentului de afectiune pe care le purtau victimei.


Prejudiciul moral este, in general, prezumat de instanta in prezenta unei legaturi de familie suficient de apropiata: cei care vor profita sunt ascendentii, descendentii si sotul. De asemenea, cercul familial poate fi largit, in functie de circumstante, la frati, surori etc cind exista intre victima si reclamant o adevarata comuniune afectiva.
 


Ioan Albu, V. Ursa, op. cit., p.53
Francisc Deak – “Raspunderea civila “, Ed. Stiintfica, 1970, Bucuresti, p.83
Constantin Statescu, Corneliu Barsan, op.cit., p153
Ilie Urs, ”Criterii de apreciere a prejudiciilor morale si a despagubirilor banesti pentru repararea daunelor morale”, in Dreptul, nr.4/1998, p.29
R.Des Gouttes, “Tort moral, Repertoire des arrets”, 1980, p.213
Mircea Boar – “Repararea daunelor morale in cazul unor persoane aflate in stare vegetativa cronica”, p.25
Jean Carbonnier, op.cit., p.254
 

Material elaborat de Ilie Filofteia Claudia