Cuprinsa între valea fluviului Mississipi la est si Muntii Stincosi la vest, Podisul Ozark la nord si tarmul Golfului Mexic la sud, regiunea ocupa 13% din suprafata S.U.A si detine peste 9% din populatie.
Conditiile naturale sînt destul de variate. Astfel, în extremitatea de sud – sud-est, în lungul tarmului Golfului Mexic, se întinde o cîmpie litorala joasa, lagunara, cu domuri de sare. O unitate aparte o formeaza delta fluviului Mississippi, cuprinsa în limitele statului Louisiana. Cfmpia fluviului Mississippi, destul de joasa si mlastinoasa, a fost în buna masura asanata, devenind o importanta zona agricola.
În restul teritoriului se întinde Podisul Preriilor, care, spre vest, devine accidentat, altitudinile oscilînd între 1000 si 1 500 m.
Depresiunile adînci ale vailor Arkansas, Pecos si Red River sînt renumite prin importantele zacaminte de petrol si gaze naturale. Regiunea este o mare producatoare de petrol, revenindu-i peste 1/3 din cantitatea de petrol extrasa din S.U.A. Industria de prelucrare si chimizare a petrolului este bine dezvoltata în special în centrele de la tarmul Golfului Mexic.
Pe baza importului de bauxita s-a dezvoltat aici productia de alumina si aluminiu. În ultimul timp s-au construit si întreprinderi ale industriei constructiilor de masini (santiere navale, utilaje petroliere, electrotehnica). Traditionale sînt industria lemnului, cea textila, de pielarie si alimentara.
Petrolul si gazele naturale au transformat profund, în ultimele decenii, economia regiunii, care tinde sa depaseasca nivelul general al statelor sudice prin : volumul productiei industriale, venitul anual pe locuitor, concentrarea capitalului, extinderea functiilor comerciale si financiare, concentrarea acestor functiuni în cîteva orase mari care joaca rolul de centre polarizatoare etc. Principalele orase sînt : Houston, Dallas si New Orleans.
Houston, situat în sudul statului Texas, pe rîul San Jacinto, în apropiere de Golful Galveston si de tarmul Golfului Mexic, de care este legat printr-un canal maritim cu o adîncime de 11 m, a fost întemeiat în anul 1836. Împreuna cu o serie de suburbii si orase-satelit (Pasadena, Baytown, Texas City etc.) formeaza o conurbatie de 2,1 milioane locuitori, cea mai mare din sudul S.U.A.
Orasul îsi datoreaza dezvoltarea marelui “boom” petrolier din perioada 19201940, devenind apoi cel mai important centru de prelucrare a petrolului din S.U.A. Capacitatea rafinariilor sale atinge 79,8 milioane tone, cele mai multe dintre ele fiind amplasate în lungul canalului maritim sau în portul Texas City, unde s-au dezvoltat si mari complexe petrochimice. Prin folosirea unor resurse variate (petrol, gaze naturale, sare etc.), industria chimica a devenit ramura principala a industriei din acest mare oras. Bine reprezentate sînt si industria constructiilor de masini, a aluminiului, alimentara (zahar, ulei), textila, a materialelor de constructie. Functia de transport este strîns legata de cea industriala. Portul, cu un trafic de aproape 77 milioane tone anual (fara Texas City), este cel mai activ de pe litoralul american al Golfului Mexic. La Houston se intîlnesc numeroase cai ferate, sosele, conducte, linii aeriene (Intercontinental Airport are un trafic anual de 5,9 milioane pasageri). În functie de dezvoltarea sa industriala, Houston a devenit si un puternic centru financiar si comercial al sudului tarii, avînd si o bogata activitate culturala: opt colegii superioare si universitati, teatre (Municipal Hall, Coliseum), renumita sala a Astrodomului. La Houston se afla si centrul de cercetari spatiale, de unde au fost conduse expeditiile navelor “Appolo” spre si pe Luna.
New Orleans este cel mai caracteristic oras al sudului, mare port si centru industrial, care a jucat un rol activ în legaturile comerciale ale regiunilor agricole din aceasta parte a tarii. Orasul este-situat pe ambele maluri ale fluviului Mississippi, la începutul marei sale delte si la 145 km de varsarea acestuia în Golful Mexic. Prin asezarea sa într-o zona mlastinoasa, între Mississippi si Lacul Pontchartrain, a fost amenintat întotdeauna de inundatii si de malarie, calamitati care , nu i-au ocolit defel.
Industria este legata atît de valorificarea materiilor prime locale (petrol, gaze, trestie de zahar, orez, lemn etc.), cît si a celor importate (metale neferoase, cafea, banane, zahar semirafinat etc.). Orasul a devenit un mare centru de prelucrare si chimizare a petrolului (în suburbiile Norco si Chalmette) ; bine reprezentate sînt si industriile: aluminiului (Chalmette), materialelor de constructie, îngrasamintelor chimice, de constructii navale, textila, cherestea, mobila, hîrtie, zahar, conserve de fructe etc.
Bibliografie:
·”Geografia Americii de Nord si Centrale” (Ion Letea, Ioan Popovici. Ed. Stiintifica Si Enciclopedica)
·”Statele lumii”
·Internet
NOTA IMPORTANTA: ARTICOLELE PUBLICATE IN PAGINA DE REFERATE AU SCOP DIDACTIC SI SUNT ELABORATE IN URMA UNEI DOCUMENTARI SUSTINUTE. ESTE STRICT INTERZISA PRELUAREA ARTICOLELOR DE PE SITE SI PREZENTAREA LOR LA ORELE DE CURS. Referatele din aceasta sectiune sunt trimise de diferiti colaboratori ai proiectului nostru. Referatele va sunt prezentate pentru COMPLETAREA STUDIULUI INDIVIDUAL, si va incurajam si sustinem sa faceti si voi altele noi bazate pe cercetari proprii.