Luminita Mihaela Rosu*
“Astazi, ca si în secolul trecut ideologia statului român rataceste pe culmile unor idealuri straine. Sunt oameni politici în România care n-au înca simtul realitatii românesti. Crescuti în atmosfera spirituala a altor tari, ei cred ca, imitând ceea ce a avut succes aiurea, fericesc si tara lor.”
C. Radulescu Motru
Structura militara – rolul si importanta acesteia. Scurt istoric
Structura militara româneasca are radacini adânci. As vrea sa trec în revista câteva date legate de trecutul armatei române.
La 24 ianuarie 1859 Colonelul Alexandru Ioan Cuza a fost ales la Bucuresti, de Adunarea Electiva, domn al tarii Românesti. În 1861 este lansata la Giurgiu prima nava fluviala de razboi cu abur, numita ‘România’, echipata cu doua tunuri. În acelasi an încep sa functioneze la Bucuresti mici ateliere pentru fabricarea munitiilor si materialelor de artilerie. În 1868 apare prima Lege pentru organizare puterii armate. Între 18 si 30 octombrie prin semnarea Tratatului secret de alianta româno – austro – ungar, România adera la Blocul militar al Puterilor Centrale.
În august 1889, în conformitate cu prevederile Înaltului Decret 2073/1889 este înfiintata scoala Superioara de Razboi, având rolul de a forma ofiterii de stat major. În 1898 se aproba Legea pentru organizarea Marinei Militare. În 1908 se aproba o alta Lege privind organizare armatei, care abroga Legea din 1868. Între 23 iunie si 6 iulie 1913 Armata este mobilizata în vederea participarii la al Doilea Razboi Balcanic; este creat Marele Cartier General, care a functionat pâna la 22 august/4 septembrie 1913, succesiv în localitatile Bucuresti, Corabia, Turnu Magurele, Samovit, Cervenibeg, Plevna, Zimnicea. În martie 1915 sunt mobilizate mai multe contingente ale armatei române. În august 1916 Consiliul de Coroana de la Cotroceni decide intrarea României în razboi alaturi de Antanta. Armata româna va trece Carpatii în Transilvania. În Decembrie 1917, se încheie la Focsani armistitiul, dintre România si Puterile Centrale. În 1918 are loc unirea Bucovinei cu România, dupa care, Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia decide unirea Transilvaniei cu România, fiind proclamata ziua de 1 decembrie, Ziua nationala a României. La 23 iunie 1924 Se voteaza Legea cu privire la organizarea armatei, care sta la baza sistemului militar românesc în perioada interbelica.
Pe 6 august 1929 greva muncitorilor de la Lupeni este reprimata prin interventia armatei.
În 1931 se da primul Decret de înfiintare a Comandamentului Apararii Antiaeriene a Teritoriului.
La 15 octombrie 1938 se înfiinteaza Ministerul Înzestrarii Armatei.
La 1 septembrie 1939 izbucneste cel de-al doilea razboi mondial. Dupa doua luni de lupte grele, trupele Armatei 4 române cuceresc Odessa. Pierderile Armatei Române s-au cifrat la 92.545 de oameni, morti, raniti, sau disparuti. În 1943 ia sfârsit batalia Stalingradului, la care au luat parte si trupe române. Armata româna a înregistrat 155.010 morti si disparuti.
La 25 octombrie 1944 are loc eliberarea teritoriului României de sub ocupatie straina.
La 12 mai 1945 armata româna îsi încheie, dupa 260 de zile de lupta, participarea, alaturi de Natiunile Unite, la obtinerea victoriei finale asupra Germaniei naziste. În cele noua luni, efectivele militare angajate în lupte s-au ridicat la aproape 540.000 de combatanti. În 1959 are loc reînfiintarea corpului subofiterilor , desfiintat în 1950.
Din octombrie 1959 este Ziua Armatei României. Între anii 1951-1959, Ziua Armatei României a fost 2 octombrie , data care marca aprobarea primita de la Stalin de prizonierii români de pe teritoriul URSS pentru a întemeia Divizia de voluntari “Tudor Vladimirescu”.
Lumea contemporana postbelica a fost bântuita de flagelul confruntarilor militare, în aceasta perioada a avut loc un rol impresionant de conflicte armate, si ele au implicat în mod succesiv, în totalul lor, cea mai mare parte din populatia si suprafata globului.
Din 1945, dupa terminarea celei de-a doua conflagratii mondiale si pâna în anul 1975 au avut loc 133 de confruntari armate care s-au dus pe teritoriul a 77 de tari si la care au participat 91 de tari. Regiuni întregi ale lumii, ca de exemplu, Asia de sud-est si Orientul Mijlociu, nu au cunoscut pacea timp de trei decenii. Cele 133 de confruntari armate au înglobat peste 60% din suprafata si peste 80% din populatia planetei noastre. Numarul de tari afectate de conflictele armate este aproximativ egal cu al celor implicate în primul si în al doilea razboi mondial luate la un loc.
Potrivit unor cercetari efectuate în cadrul Institutului de Cercetare a Pacii din Oslo, 97 de razboaie desfasurate între 1945 si 1969 au totalizat 262 de ani, 4 luni si 5 zile.
În 1989 regimul comunist este înlaturat prin revolta populara la care se asociaza si armata.
Armata a ocupat din totdeauna un loc strategic într-un stat. Exista o strânsa interdependenta între armata si presedintele unei tari, între armata si structurile de conducere ale unei tari. Daca, mai sus, am oferit niste date furnizate de Institutul de Cercetare a Pacii, a fost, tocmai pentru a pune în evidenta importanta si rolul primordial al acesteia în solutionarea unor situatii de criza. Bineînteles ca, telul oricarui stat este sa-si solutioneze problemele pe cale pasnica, printr-o abordare amiabila a situatiilor tensionate. Razboiul, este o solutie radicala, care, pe lânga pierderea de vieti omenesti, determina si o cadere economica. Deci, noi, statul nostru, nu îsi doreste aceste solutii extreme, radicale, însa este o vorba din strabuni care spune ca “paza buna pazeste primejdia rea”. La asa zisa revolutie, revolta a masei de oameni din 1989 au fost implicate forte ale armatei. Erau necesare implicarile armatei în acele rabufniri pline de revolta ale populatiei care efectiv s-a dezlantuit? Era necesara moartea acelor tineri militari în termen? Nu, nu era necesara moartea militarilor în termen, însa un fenomen social trait cu o intensitate maxima, greu de stapânit, greu de controlat, când comenzile devenisera controversate, cerea interventia fortelor armate. S-au pierdut vieti de-a lungul celor doua razboaie si, observam ca istoria unei tari este scrisa cu sângele ostenilor români. Am vrut sa ofer câteva date legate de armata româna.
Restructurarea
În rândurile de mai jos, nu vreau sa abordez restructurarea ca forma economica de reorganizare a activitatii, de eficientizare a acesteia. Nu vreau sa ating importanta rolului restructurarii în actiunea de reorganizare si înnoire a economiei ce este ghidata de criteriile performantei si eficientei, nu vreau sa abordez restructurarea din punct de vedere economic, ci din punct de vedere al implicatiilor pe care aceasta le are asupra persoanei amenintata de, as putea sa îl denumesc, acest “cutremur”, în viata sa. Perioada de tranzitie presupune restructurare, reorganizare dupa noi criterii, presupune schimbari profunde caracterizate în: procesul de privatizare, mentinerea numai a institutiilor rentabile si lichidarea acelor unitati economice care înregistreaza pierderi si nu au perspective de redresare; existenta unei structuri eterogene de piata care cuprinde întreprinderi mici, mijlocii si mari; stimularea jocului concurential si a ambitiei de libertate economica care sa duca la competitivitate si eficienta.
În linii mari, fiecare dintre noi, stim de ce unitatile sunt supuse acestui proces de restructurare, si întelegem pe deplin rolul imperativ al acesteia. Însa, când vorbim de restructurare, vorbim implicit de doua aspecte: eficientizarea activitatii si reducerea personalului. Voi încerca sa abordez implicatiile restructurarii în viata militarului de cariera, în viata ofiterului, subofiterului, care 20 de ani a fost prezent la orice ora si în permanenta pregatit pentru orice fel de situatii.
Pasii parcursi pâna la stadiul de militar profesionist
Pentru a aduce în prim plan intensitatea trairilor unei persoane a carei unitate va urma un proces de restructurare, nu as putea neglija începutul carierei de militar al acestuia. Acest început al carierei de militar, poate fi la 14 ani, când a fost mai mult sau mai putin motivat sa se orienteze spre o scoala militara, ce poate avea sau nu sorti de izbânda, pentru ca nu trebuie ignorat rolul parintilor în dorinta de a-si vedea copilul realizat. Însa, pe parcursul scolii, acest tânar se loveste de primul triaj mai puternic din viata sa! Daca face fata rigorilor si exigentelor ce se impun într-o scoala militara si ajunge sa aiba ca principal tel în viata, ordinea si disciplina, acesta va urma si mai departe institutii de profil militar. Daca, nu se poate adapta vietii cazone, atunci va renunta de la acest prim pas, sau si mai rau, va fi nevoit sa renunte, întrucât criteriile de mentinere într-o scoala militara nu au fost atinse.
Un alt început al vietii de militar profesionist este prin efectuarea stagiului militar. Din rândul tinerilor rezervisti, o buna parte au devenit militari angajati pe baza de contract. Acestia au trait de la bun început realitatile vietii de cazarma în calitate de militar în termen, “bucurându-se” de un mediu relational si fizic cu multe presiuni asupra persoanei. Dintre acestia, o parte au acceptat si poate chiar au integrat în personalitatea lor regulile conduitei militare. Cu certitudine, militarii angajati pe baza de contract, au facut o alegere în cunostinta de cauza, atunci când s-au hotarât asupra carierei militare, spre deosebire de ofiteri care au aflat datele problemei, la început în institutiile militare de învatamânt, iar apoi ofiteri fiind, în unitatile în care au fost repartizati. Motivele pentru care este abandonata o scoala militara, sau neadaptarii la viata de militar în termen sunt destule.
În rândurile ce vor urma, vreau sa ma axez asupra evolutiei vietii profesionale a acelora care fac pasiune pentru viata cazona si, mai mult de atât, fac o scoala de subofiteri, sau chiar cursurile unei Academii Militare, tocmai pentru a fi cât mai bine fixati în structurile militare. Nu trebuie neglijat în orientarea ulterioara a tânarului spre o cariera de militar profesionist, aspectele ce tin de propria persoana, si anume, o buna relationare cu colegii; relatiile cu sefii, superiorii, pe care, nu le considera o corvoada, ci dimpotriva, întelege rolul atributiilor ce îi revin si, îndeplinirea acestora le realizeaza cu succes. Îndeplinind o activitate la un nivel de maxima calitate, probitate profesionala si în timpul oportun, prestabilit, îi aduce persoanei în cauza sentimentul de satisfactie atât personala, cât si profesionala. Sunt situatii când ajungi într-o activitate cu mai multa sau mai putina tragere de inima, când stii mai mult sau mai putin despre continutul activitatii pe care urmeaza sa o desfasori. Câte persoane nu s-au vazut pe un scaun, pe o functie, fara a fi visat cu câteva luni sau ani înainte ca va ajunge sa aiba o astfel de responsabilitate, sa îndeplineasca astfel de atributii? Însa, din oricare motiv ajungi la un moment dat, sa ai o anumita functie, o prima calificare în domeniu, mai important peste orice, este implicarea persoanei în activitatea pe care o desfasoara. Orice activitate pe care o executam, facuta fara pasiune este grea, si cele mai mici piedici, discutii în contradictoriu, problemele ivite în rezolvarea unor situatii, de obicei, în regim de urgenta, ne fac sa renuntam, sa abandonam activitatea. În acest caz, persoanele care cedeaza în fata greutatilor, nu fac obiectul restructurarii, pentru ca vor renunta ei, fara a li se impune acest lucru, mai mult de atât, fara a le fi amenintata functia, de procesul restructurarii.
Satisfactia fata de munca
În raport cu activitatea pe care o desfasoara în unitate cunoaste o diferenta de 12 procente între ofiteri si militari angajati pe baza de contract. Era de asteptat o satisfactie profesionala mai mare la ofiteri decât la militarii angajati pe baza de contract. Ofiterii sunt cotati cu un prestigiu social mai mare decât militarii angajati pe baza de contract, pentru ca si munca lor este diferita.
O cota mai mare a aspiratiilor în raport cu posibilitatile duce la conflicte interne. si responsabilitatile sunt diferite.
Studiu de caz
Pentru a întelege mai bine prin ce poate trece un ofiter când i se restructureaza functia sau când gradul pe care îl are nu mai corespunde gradului cu care este prevazuta functia respectiva în statul de organizare al unitatii respective voi prezenta un caz.
Voi prezenta mai jos, cazul unui tânar nascut într-o familie de muncitori. Tatal sau era miner la vârsta când acesta a luat calea institutiei militare, iar mama casnica. S-a nascut într-o comuna al unui judet din Moldova. A dat dovada de sârguinta si multa perseverenta, depasind statutul profesional al parintilor sai si încercând sa atinga obiective mult prea înalte, la perioada aceea, atât pentru el cât si pentru parintii sai. A înteles de la o vârsta frageda ca, în viata este important sa-ti urmaresti scopul si sa nu te abati de la obiectivele fixate, a înteles ca realizarea profesionala este un pas important. La 14 ani, vârsta când s-a orientat spre o scoala militara, a ales disciplina, si-a ales o cariera dând dovada de maturitate prin: consecventa alegerii profesiei, realism al alegerii carierei, competenta în cariera aleasa si maturitate a atitudinilor alegerii.
Acesta, este al unui locotenent colonel disponibilizat la vârsta de 43 de ani, când cei doi copii pe care îi are, în anul 2002, anul trecerii în rezerva, conform articolului 85 alineatul 1, litera e din Legea 80/95, îndeplinind si conditiile prevazute la articolul 6 litera b din Ordinul Guvernului nr. 7/1998 aprobat prin Legea 37/2002, aveau 20 de ani, respectiv, 11 ani. si-a început cariera militara la vârsta de 22 de ani ca locotenent. Prima oara a îmbracat haina militara la Liceul Militar “Dimitrie Cantemir”, Breaza. Am extras câteva date din notarea de serviciu a acestuia, din primul an de liceu. “În anul de învatamânt 1977 – 1978, a obtinut rezultate bune la disciplina si la învatatura. Este un foarte bun sportiv, fiind înzestrat cu o mare rezistenta fizica. Este un elev calm si nu se enerveaza usor indiferent de conditiile si mediul în care se afla. Este omul pentru care nu exista imposibilul când el spune “vreau”.” Câti tineri sunt apreciati ca fiind atât de ambitiosi, sa-si urmareasca telul indiferent de conditiile si mediul în care se afla? “Este îndragostit de poezie, îi place muzica si proza. Este un bun electronist si un admirator al tuturor stiintelor. Îi place muntele, fapt pentru care ar dori sa mearga la vânatori de munte. Este sensibil, dar niciodata nu face publice necazurile sale si nici nu arata ca ar fi suparat. Este omul cel mai iubit din toata clasa datorita faptului ca nu a jignit pe nimeni si nici nu a râs de nimeni. Nu se da înapoi de la munca si pe sector îsi face datoria constiincios. S-a facut remarcat si la economie politica în concursul pe Batalion unde a obtinut locul I. În acest an de învatatura a obtinut media generala 8,50. Apreciez activitatea elevului cu calificativul BINE.”
Se remarca din primul an de “boboc” militar ca fiind un pasionat atât din punct de vedere al învataturii cât si din punct de vedere al disciplinei militare. Foarte important, chiar din aceasta prima notare de serviciu din viata sa, este faptul ca are o deschidere si spre arta, muzica, poezie, proza. Acest aspect denota un nivel intelectual foarte bun si, mai presus de atât, întelegerea vietii asa cum este ea; prin rezultatele bune la învatatura, si, prin înclinatia sa spre romantism. Deci, avem de-a face cu un tânar optimist, plin de viata, care priveste viata cu toate aspectele acesteia. Din toata aceasta prima notare reiese implicarea tânarului în activitate. Lucrurile nu se opresc aici. Din concluziile , aprecierile si recomandarile dupa examenul de absolvire reiese ca “ Elevul a obtinut rezultate bune si foarte bune la învatatura. Cu toate ca elevul are media de absolvire 8,96, îl apreciez cu calificativul FOARTE BINE pentru faptul ca, lipsind foarte mult de la cursuri din cauza unor boli a reusit sa recupereze material si sa obtina aceasta medie. A avut o comportare foarte buna. Poate deveni un foarte bun comandant de pluton.”
Dupa absolvirea liceului, acesta a intrat la scoala militara de ofiteri activi “Nicolae Balcescu” unde a învatat 3 ani absolvind-o în 1980 cu media 8,98.
În anul 1983 avea gradul de locotenent si functia de Comandant de Pluton la Regimentul 90 Mecanizat. Observam ca aprecierea facuta la absolvirea Liceului Militar nu a fost facuta doar pentru a suna bine, ci cu simt de raspundere. Cu trecerea anilor acest tânar a dovedit ca este capabil sa ajunga ce i s-a recomandat în ultima sa notare de licean. si, un aspect foarte important, mai este acela, ca acest tânar, desi a avut niste probleme de sanatate, destul de grave, ceea ce a dus la un numar foarte mare de absente motivate medical, nu s-a lasat doborât de aceasta ironie a sortii, boala. Nu este importanta boala aici, ci telul tânarului, care este foarte bine stabilit, si revin la un amanunt din prima lui notare “Este omul pentru care nu exista imposibilul când el spune “vreau””. Aceasta a dovedit-o si la absolvirea liceului, si la absolvirea scolii Militare, si în prezentul anului 1983, când seful nemijlocit îl apreciaza din punct de vedere al modului de îndeplinire a atributiilor si sarcinilor, rezultatelor obtinute în munca si al calitatilor personale, ca fiind “Ofiterul permanent preocupat de îndeplinirea atributiilor si sarcinilor functionale la un nivel calitativ superior. În functia pe care este încadrat, a obtinut rezultate foarte bune cu subunitatea pe care o comanda, mentinându-si titlul de “Subunitate de frunte”. La aplicatia tactica care a avut loc în zona localitatii B, subunitatea pe care o comanda a obtinut calificativul de FOARTE BINE la tragerile executate atât personal, cât si subunitatea. Este preocupat pentru îndeplinirea la un nivel calitativ al tuturor sarcinilor. Îsi aduce contributia la îndeplinirea prevederilor…, este permanent preocupat de perfectionarea stilului si metodelor de munca. Da dovada de initiativa, constiinciozitate si perseverenta în instruirea si educarea militarilor.”
În anul 1986 acest tânar exceptional primeste medalia “Meritul Militar” clasa a II -a. Da, aduc în discutie o medalie primita în perioada când la conducerea tarii era Nicolae Ceausescu, când eram un stat comunist. Am putea renega meritele acestui tânar, daca acestea au fost constatate si evaluate în perioada comunista? Eu voi arata din datele scrise în memoriul sau, în cele ce urmeaza, ca acesta, si în anii ce au urmat perioadei postcomuniste, va primi ordine onorifice.
În anul 1996 a fost avansat la gradul de maior, iar în anul 1997 avea deja functia de Ofiter II în Compartimentul Pregatirii pentru Lupta si este apreciat, de retinut, dupa 20 de ani de la îmbracarea hainei militare, ca fiind un ofiter “cu gândire flexibila, în masura sa se adapteze si sa învete probleme noi, necesare îndeplinirii unei noi atributii.”
În anul 2002 este trecut în rezerva, întrucât a atins limita de vârsta în grad.
Concluzii
Din anul 1998 pâna în prezent numai în judetul Tulcea au fost trecuti în rezerva prin aplicarea prevederilor articolului 6 litera b din Ordonanta Guvernului nr. 7/1998, nu mai putin de 440 de cadre militare, din care 163 ofiteri, 87, subofiteri si 190 maistri militari. La nivel de tara numarul acestora este de pe putin de 43 de ori mai mari. Au fost pensionati cu Ordonanta cadre calificate profesional, cadre care au avut un ideal, acela de a sluji patriei, cadre carora le-au ramas scrise numele în documentele unitatilor la care au lucrat.
Într-adevar, aceasta Ordonanta, a oferit iluzia “fetei morgana”. Cine nu este încântat când stie ca, iesind la pensie, îti va fi rasplatita activitatea depusa cu o suma considerabila de bani. Însa, cea mai spinoasa problema este cea a vârstei. Din cele 440 de cadre militare care au iesit la pensie cu ordonanta, 55% aveau vârste cuprinse între 37 si 45 de ani, restul de 45% având vârste între 46 si 55 ani la data pensionarii. Dupa doua saptamâni de tânar pensionar, sau adult tânar, majoritatea simt nevoia ceasului desteptator de dimineata si a locului de munca în care se simteau utili.
S-au facut studii asupra diferitelor cicluri ale vietii si s-a demonstrat cât de plina de semnificatie este vârsta celor care, conform articolului 85 litera b, au fost pensionati cu Ordonanta. Este vârsta la care de-abia au fost realizate anumite idealuri, obiective.
Dupa D. Super si colaboratorii, tineretea este între 24 si 44 de ani, si este considerata perioada de maturitate în care se petrece integrarea în profesie. Între 44 si 65 de ani, stadiul mentinerii este dominat de integrarea profesionala. Ciclul de stabilizare al vietii se realizeaza de la 25 la 44 de ani, eforturile centrându-se pe stabilizarea rolului profesional. Perioada de la 45 la 65 de ani este dominata de antrenarea complexa în munca specifica postului ocupat. Acesta este un ciclu de viata productiv. Nu poate fi neglijat nici aspectul relatiilor ce au luat nastere la locul de munca.
Dupa M. Zlate, perioada între 35 si 45 de ani, este prima perioada adulta, când se poate considera ca se consuma vârsta adulta de stabilitate în care implantatia profesionala este intensa, activitatea pe acest plan este cumulativa, activa si creatoare. Adeseori si la aceasta vârsta se mai parcurge o scoala de perfectionare. Statutele si rolurile sociale încep sa fie mai încarcate de responsabilitati, accesul în ierarhia profesionala este activ.
Cealalta parte a celor pensionati cu ordonanta, cei care au între 46 si 55 de ani, sunt chiar în perioada ce se caracterizeaza prin trecerea pe planuri de mai mare responsabilitate profesionala si social-culturala, când aceste doua subidentitati ar fi urmat sa se dezvolte.
La vârsta acestor pensionari cu vârste cuprinse între 35 si 40 de ani pe lânga aceasta integrare si realizare profesionala, care este elementul cheie în personalitatea fiecaruia, apar probleme ce se resimt mai dificile si mai complexe. Pot apare probleme noi si în viata de familie, referitor la aspectele de educatie si instruire mai complicate ale copiilor, mai ales ca uneori, primul copil poate intra în perioada pubertatii si poate crea tensiuni de opozabilitate si nemultumiri. Statistic, aceasta este perioada celor mai numeroase desfaceri de casatorie – mai ales daca sotii lucreaza în locuri diferite. Totusi, angajarea mai profunda în munca creeaza un echilibru al personalitatii. Se vorbeste de criza de la 40 de ani ca o criza de bilant (ce s-a sperat, visat… si unde s-a ajuns).
Între 40 si 45 de ani experienta profesionala devine bogata la multe persoane. Omul se simte în mijlocul vietii. Capacitatea de munca si randamentul se afla în prim plan. Este o perioada de expansiune sociala si profesionala. În familie se reinstaleaza echilibrul si un stil adecvat de interrelatii. Opozabilitatea copiilor este tratata cu mai mult calm si cu mai putina neliniste. Dar, pensionarea aceasta timpurie poate rasturna tot acest echilibru.
În perioada cuprinsa între 45 si 50 de ani pozitia profesionala este înalta în majoritatea situatiilor, iar contributia poate fi înalt creatoare.
Relatiile ca forme de comunicare permit ca sa se încorporeze o experienta uriasa în constiinta omului, care devine expresia totalitatii relatiilor sociale în contextul careia se creeaza discernamântul conduitelor responsabile, reglementate prin reguli sociale acceptate si utilizate ca atare. Cu cât relatiile sunt mai complexe si mai tensionale, cu atât permit o mai complexa structurare a constiintei de sine si a unor rezonante complexe ale vietii psihice interioare fata de realitate.
Dupa 40 de ani, pe plan profesional se ating expectatii mai înalte sau devine mai clara imposibilitatea la un anumit post în ierarhia profesionala, post vizat de multa vreme. Acest fapt va determina dupa caz, o reajustare a expectativelor si a obiectivelor de lunga si scurta durata.
Vârsta acestor pensionari, este o vârsta critica, este vârsta când omul se simte în mijlocul vietii, este vârsta când puterea de munca si capacitatile volitive ale acestuia sunt la un nivel de maxima acuitate.
Ar fi avut alternativa trecerii într-o alta unitate, însa, aceasta presupunea mutarea într-o alta garnizoana. Sunt destui care si-au sacrificat viata de familie pentru a-si urmari telul. Sunt de admirat cei care au luate decizia mutarii într-o alta garnizoana, însa, sa nu uitam ca acesti oameni au facut mari sacrificii, printre care, ruptura de familie, schimbarea colectivului, asumarea, în multe situatii, a altor sarcini de serviciu. Satisfactiile pe linie profesionala nu se vor lasa asteptate la acestia din urma, însa în viata de familie pot apare probleme. Dar, cum zicea si C. Radulescu Motru “este o politica de selectionare a valorilor, dreapta pâna la cruzime.”
Orientarea spre Ordonanta în conditiile restructurarii functiei este varianta pe care au ales-o foarte multi. La vârsta la care au iesit la pensie erau realizati si profesional si familial. Probabil ca au pus în balanta importanta realizarii pe plan profesional cu cea a pastrarii echilibrului pe plan familial.
Bibliografie
1. Coordonator colonel Niculescu Gheorghe, Sociologie militara, Bucuresti, Editura Militara, 1977.
2. Coordonatori general-maior Gâdiuta Ion, locotenent-colonel Sava, Dumitru, Pregatire psihica pentru lupta (manual), Bucuresti, Editura Militara, 1993.
3. Caiet documentar nr. 3/2005, “Organizatia militara – coordonate psihosociale”, Bucuresti, 2005.
4. schiopu Ursula, Verza Emil Psihologia vârstelor. Ciclurile vietii, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1995
5. Super, Donald and Bohn, J.M., jr., Ocupational Psychology, Belmont, California, Wodsworth, 1970.
6. Coordonator profesor universitar doctor Angelescu Coralia, Dictionar de economie (editia a doua), Bucuresti, Editura Economica, 2001.
7. Radulescu-Motru Constantin, Românismul, Bucuresti, Editura stiintifica, 1992.
* Psiholog principal, C.M.J.Tulcea