Tratamentul modern al tatuajelor se bazeaza pe utilizarea laserilor. Dintre numeroasele lasere existente, laserul cu CO2 ramine unul dintre cele mai folosite pentru acest scop. Radiatia sa este complet absorbita de apa, ceea ce limiteaza penetrarea fasciculului la o profunzime de 0,01-0,2 mm. Transferul caldurii emise de laser catre celule determina vaporizarea lor imediata. Incercarile de a limita vaporizarea tisulara la nivelul precis al pigmentului care variaza ca profunzime de la o portiune la alta a tatuajului, dau nastere unei plagi cu adancimi variabile, care se poate vindeca cu cicatrici inestetice. Din acest motiv au fost studiate metode complementare care sa prelungeasca faza de exudatie care urmeaza unei vaporizari superficiale. S-au folosit: violet de gentiana 2%, pasta cu uree 40% (dupa indepartarea cu ajutorul laserului a 30-40% din pigment). Tatuajele recente raspund mai bine decat cele vechi la tratamentul cu laser cu CO2, probabil pentru ca pigmentul este situat mai superficial si este distribuit mai uniform in dermul papilar. In plus, o proportie importanta de pigment este libera in derm, nefiind inca inglobata in fibroblastele dermice. In concluzie, laserul cu CO2 trebuie utilizat cu prudenta la tratarea tatuajelor pentru a limita injuria termica si riscul formarii de cicatrici inestetice.

Informatiile aflate in aceasta prezentare sunt culese din cartea “Prelucrari cu fascicule dirijate” scrise de Niculae-Ion Marinescu si din revista”Arborele Lumii”.

Referat virtual realizat de Muntean Alexandru.