Aplicarea administrativa a dreptului comunitar releva tot de o impartire a competentelor între Comunitate si statele membre. Ea poate sa se efectueze fie sub forma administrarii directe, fie indirecte. Prima ipoteza este relativ limitata si priveste în principal aplicarea tratatului CECA si a regulilor de concurenta CEE precum si intr-o anumita masura acordarea concursului fondurilor structurale.
Solutia dominanta corespunde atribuirii administratiilor nationale a responsabilitatii de a aplica reglemantarile comunitare la cazuri individuale. Astfel, de exemplu serviciile vamale si fiscale nationale sunt insarcinate cu perceperea în contul Comunitatii a drepturilor de vama, prelevarilor agricole, procentelor TVA care constituie în esenta venituri ale bugetului comunitar.
Acelasi lucru este valabil pentru gestionarea politicii agricole comune, care este conferita serviciilor administrative si organismelor de interventie nationale. Competenta statelor membre se analizeaza ca o competenta limitata strict la executarea administrativ, conform logicii repartizarii sarcinilor si obligatiilor între statele membre si Comisie care caracterizeaza un mod de gestionare descentralizata implicand autoritatile statelor membre. 1
1 Louis Cartou – op. cit., pagina 29
Material elaborat de Oana