Psiholog Ana Raluca Avramescu, psiholog Delican Teodora Elena
Aspecte teoretice
Stresul a capatat în ultimii ani o amploare nemaipomenita datorita noilor conditii de viata si de munca ale oamenilor. El afecteaza înca de la vârste fragede viata individului prin inducerea unor stari de boala cu grave consecinte fizice, psihice si sociale.
Introducerea conceptului de stres în limbajul medical apartine lui Hans Selye, care desemna prin el actiunea de suprasolicitare a organismului de catre un evantai de factori fizici, chimici, biologici, capabili sa produca un ansamblu de modificari morfofunctionale, modificari ce îmbraca forma « sindromului general de adaptare ». Aceasta cuprinde totalitatea mecanismelor nespecifice, considerate astfel tocmai pentru ca ele apar la actiunea oricaror agenti declansatori care asigura resursele adaptative ale organismului în fata agresiunii care îi ameninta homeostazia.
Teoria despre stres îsi are radacinile în constatarile fiziologice de la începutul secolului cu privire la implicarea glandelor endocrine în realizarea mecanismului de adaptare al organismului. În aceste teorii se face distinctia între reactiile adaptative specifice (de exemplu hipertofia musculara indusa de efort, transpiratie indusa de caldura) si reactii adaptative nespecifice date (paloarea pielii, cresterea ritmului respirator, cresterea ritmului cardiac, cresterea presiunii sangvine, greata, voma, diaree) la stimuli externi.
Toate raspunsurile nespecifice evolueaza în trei stadii distincte:
– de alarma;
– de rezistenta;
– de epuizare.
În fiecare dintre aceste stadii se înregistreaza modificari fiziologice, biochimice si comportamentale. Trebuie însa facuta distinctie între « stimulul de alarma », care este capabil sa declanseze reactia de alarma a organismului si agentul stresant capabil sa dezlantuie si sa sustina sindromul general de adaptare. De asemenea, stresul ca reactie a organismului la actiunea agentului stresor nu se confunda cu acesta din urma.
Organismul poate sa nu reactioneze totdeauna prin stres la acelasi agent stresor, dupa, cum, în cazul stresului psihic, acelasi agent stresor poate avea semnificatii diferite pentru indivizi diferiti.
Orice situatie de viata care solicita mecanismul adaptativ genereaza stres. Nimeni nu poate si nu trebuie sa evite stresul, el reprezinta viata însasi. De aici apare si ipoteza existentei a doua forme de stres: stres negativ sau distress si stres pozitiv sau eustres [Iamandescu I. B.]. Distresul este cel care genereaza « maladia de adaptare » sau boala de stres, desi cercetarile au aratat ca ambele tipuri de stres pot fi daunatoare în anumite conditii, mai ales ca este o chestiune de conditionare daca percepem o experienta ca fiind placuta sau neplacuta. Evenimentul în sine este mereu un stresor, fie ca este vorba de caldura sau frig, de vesti bune sau rele, de pierderea banilor sau de câstig banesc. Orice emotie sau experienta de viata solicita mecanismele adaptative ale organismului.
Agentii stresori pot fi: fizici, psihologici si sociali, fiecare generând un tip de stres specific (fizic, psihic si social), existând si forme combinate.
Dupa durata de actiune a agentului stresant (si a stresului) deosebim stresul acut – unde factorul stesant poate actiona minute si chiar ore, si stresul cronic – în care factorul stresant poate actiona zile, pâna la luni de zile.
Dupa continuitatea si frecventa factorilor stresanti se pot distinge, pe de-o parte, stresori continui- a caror actiune este neîntrerupta, si stresori discontinui – a caror actiune este întrerupta; iar pe de alta parte, stresori unici si stresori repetati.
În ceea ce priveste efectele benefice sau nocive ale stresului, a fost pusa în evidenta existenta unei relatii între nivelul de stres si performantele realizate de individ. S-a constatat ca, în general, nivelul redus de stres conduce la performante scazute. Stresul moderat stimuleaza personalitatea si conduce la îmbunatatirea performantelor, în timp ce la nivelurile foarte ridicate ale stresului, performantele se diminueaza. Nivelurile foarte ridicate de stres determina anxietate (ce decurge din asumarea riscurilor), teama de esec, suprasolicitare care, de asemenea, diminueaza performantele, în timp ce stresul moderat determina motivare optima, solicitare optima, implicare si performante crescute. În aceste sens, a fost formulata legea Yerkes Dodson ce sustine ca exista o relatie de « U » întors între performanta si starea de alerta, nivelul optim de performanta obtinându-se la un nivel al starii de alerta care variaza cu complexitatea sarcinilor de efectuat [Hayes N., Orrell S.] Pe termen scurt, nici foarte frecvent, nici foarte intens, stresul este un factor de dinamism, combativitate si creativitate.
Metodologia studiului
Problematica stresului este una extrem de complexa, cu implicatii în toate domeniile vietii pentru absolut toti indivizii societatii contemporane. Din perspectiva psihologiei militare am încercat sa surprindem aspecte ale stresului la tinerii din ziua de astazi pentru a gasi puncte de sprijin în activitatea evaluare si asistare psihologica a tinerilor atât la încorporare în vederea satisfacerii stagiului militar obligatoriu, cât si la angajarea si prelungirea contractului ca militari profesionisti.
În studiul nostru am pornit de la trei ipoteze:
Evenimentele majore de viata coreleaza cu problemele din toate domeniile de viata: familial, profesional, relational, financiar.
Evenimentele majore de viata si problemele familiale, profesionale, relationale, financiare au repercusiuni asupra personalitatii, sanatatii si stilului de viata.
Tinerii recruti au un nivel al stresului mai ridicat decât militarii profesionisti.
Metoda folosita a fost ancheta pe baza de chestionar si anume :
– pentru evaluarea nivelului stresului am conceput un chestionar cu doua subscale, una ce puncteaza evenimentele traumatizante majore (stes major 1) si una ce înglobeaza problemele de natura familiala, relationala, profesionala, financiara, de mediu si efectele asupra sanatatii, personalitatii si stilului de viata (stres cronic 2). (vezi Anexa nr. 1)
– pentru evaluarea personalitatii sub aspect clinic am folosit chestionarul de personalitate Eysenck (E.P.Q.).
Participantii la realizarea acestui studiu au fost un numar de 210 tineri barbati, cu vârste cuprinse între 20 si 39 de ani, majoritatea cu studii medii, proveniti atât din mediul urban si din cel rural. Acestia s-au constituit în doua loturi egale numeric:unul al tinerilor recruti si unul al militarilor profesionisti.
Interpretarea rezultatelor
Principalii indicatori statistici obtinuti în urma aplicarii chestionarelor sunt redati în Tabelul nr. 1.
Tabelul nr. 1
Prin raportarea mediilor (vezi Tabelul nr.1) la cele patru clase normalizate (vezi Tabelul nr.2) se observa ca acestea se situeaza în primele clase, cea a subscalei de stres major în clasa inferioara, iar cea a subscalei de stres cronic în cea medie inferioara.
Tabelul nr.2
Curba de distributie a scorurilor obtinute de participanti la chestionarul de stres, inclusiv pe subscale, este una asimetrica la stânga, adica scoruri mici. În ciuda acestui fapt, scorurile respecta curba de distributie normala, participantii formând un lot reprezentativ. Este de înteles ca nivelul stresului este unul mediu inferior, pentru ca acestia sunt, cu câteva exceptii, persoane « functionale », integrate în societate.
Pentru verificarea primei ipoteze am formulat ipoteza statistica corespunzatoare:
H01 : agentii stresori majori nu coreleaza cu agentii stresori minori.
H01 se respinge corelatia este puternic pozitiva, r = 4, 239 la un prag excelent de semnificatie, p < 0, 001. Ceea ce înseamna ca evenimentele majore de viata cu cât sunt mai multe si mai grave se extinde efectul traumatizant asupra celorlalte domenii de viata.
Corelatiile pozitive dintre subscale chestionarului de stres întareste acest lucru (vezi Tabelul nr. 3).
Tabelul nr. 3
Foarte interesante sunt corelatiile dintre agentii stresori minori. Scorurile subscalei de probleme familiale, aparent surprinzator, nu coreleaza cu cele ale subscalei de probleme profesionale, în schimb coreleaza cu cele ale problemelor relationale (r = 1, 857, p = 0, 007). Pe de alta parte, scorurile subscalei de probleme profesionale nu coreleaza cu cele ale subscalei de probleme financiare, dar coreleaza pozitiv cu cele ale problemelor legate de mediu (r = 1, 728, p = 0, 012) si cele relationale (r = 1, 546, p 0, 025). Deci, problemele relationale se constituie în interfata dintre cele familiale, legate de viata intima si cele profesionale, legate de viata sociala. Pilonul comun al acestor trei domenii de viata este reprezentat de abilitatile relationale si inteligenta emotionala, care în situatia de fata sunt în deficit.
Verificarea celei de a doua ipoteze a impus formularea mai multor ipoteze statistice:
– H02 : nu exista corelatii între nivelul stresului si structura de personalitate.
– H03 : nu exista corelatii între nivelul stresului si starea sanatatii.
– H04 : nu exista corelatii între nivelul stresului si stilul de viata.
Amprenta stresului asupra personalitatii, la nivel global, este una puternica si semnificativa, asa cum arata corelatiile dintre nivelul stresului si subscalele chestionarului E.P.Q. (Tabelul nr. 4).
Tabelul nr. 4
Cu cât o persoana este supusa unui numar mai mare de agenti stresori cu atât personalitatea îsi consuma mai mult resursele în vederea adaptarii, iar dupa ce se depaseste un anumit prag (specific fiecarui individ, în functie de o serie de variabile), apare dezechilibrul si decompensarile. Cealalta fata a monedei este aceea ca, personalitatile usor accentuate, cu dezechilibre diverse ca intensitate si penetranta sunt vulnerabile la conflictele familiale, profesionale, expunâdu-se agentilor stresori.
Corelatiile negative atrag atentia asupra faptului ca, în ceea ce priveste extraversia, persoanele extraverte « se apara » mai bine de stres, iar în ceea ce priveste minciuna, aceasta poate fi interpretata ca o tendinta la conformism a celor cu un nivel scazut al stresului.
Stresul interiorizat la nivelul personalitatii, mai ales sub forma comportamentului hiperactiv de tip A, se afla în strânsa legatura cu problemele familiale, relationale si financiare, dar nu si cu cele profesionale, asa cum reiese din corelatiile scorurilor subscalei personalitatii si celelalte subscale ale chestionarului de stres (vezi tabelul nr. 5).
În privinta efectului stresului asupra sanatatii, situatia este similara (vezi tabelul nr. 5), dat fiind faptul ca scorurile subscalei de personalitate (P) coreleaza puternic cu cele ale scalei simptomelor (S) (r = 6, 198, p<0, 001).
Tabelul nr. 5
Corelatiile stilului de viata cu celelalte domenii ale existentei afectate de stres, se grupeaza în doua categorii :
pe de o parte factorii externi, ca profesia (r =1, 850, p= 0, 007), mediu (r =2, 220, p=0, 007) sunt influentati si influenteaza la rândul lor stilul de viata, fiind factori incontrolabili, asupra carora individul nu poate interveni si ceea ce poate sa faca este, în principal, sa-si schimbe stilul de viata cu afectarea personalitatii si a sanatatii. Caci subscala stilului de viata coreleaza pozitiv cu cea a personalitatii (r =3, 658, p<0, 001) si a simptomelor (r =4, 236, p<0, 001).
Pe de alta parte, necorelarea cu factorii interni, problemele familiale, relationale, profesionale, arata faptul ca aceste probleme nu modifica semnificativ stilul de viata.
Analizând nivelul stresului în functie de caracteristicile sociodemografice ale participantilor la studiul de fata, am constatat urmatoarele:
a) nivelul stresului coreleaza negativ cu vârsta (r = – 2, 344, p=0, 001). Cu cât înaintam în vârsta, cel mai probabil, evenimentele stresanta sunt percepute si receptate din prisma experientei de viata. Problemele familiale, relationale, profesionale, financiare, odata cu confruntarea lor în timp si întarirea statutului socio-profesional capata o amploare mai redusa si aceasta pentru ca personalitatea se ajusteaza si îsi formeaza si exerseaza abilitatile de coping la stres. De asemenea, simptomele neurovegetative se manifesta mai rar si cu o intensitate mai redusa odata cu înaintarea în vârsta (r = – 2, 921, p < 0, 001). Deschiderea ”cu încredere” catre ceilalti poate avea si un rol “protector” fata de agentii stresori, scala de extraversie corelând pozitiv cu vârsta (r = 2, 117, p = 0, 002). Corelatiile negative ale scalelor E.P.Q. cu vârsta sustine acest lucru (v. Tabelul nr. 6).
Tabelul nr. 6
Configuratia personala data de structura de personalitate si de contextul de viata este cea care are ultimul cuvânt în « captarea », « prelucrarea » agentilor stresori.
b) în legatura cu mediul de provenienta am folosit testul T pentru esantioane independente pentru a verifica daca exista diferente semnificative între tinerii ce provin în mediul rural si cei din mediul urban în ceea ce priveste nivelul stresului. Am constatat ca ipoteza statistica se respinge la t = 4, 38 la un prag de semnificatie foarte bun p < 0, 001. Tinerii din mediul rural sunt supusi unui numar mai mare de agenti stresori decât cei de la oras. Doar sub raportul problemelor financiare si a celor legate de mediul de viata si social exista diferente semnificative între tinerii apartinând celor doua medii (t = 2, 04, p = 0, 042, respectiv t = 2, 61, p = 0, 010). Situatia socio-economica dificila a populatiei rurale: lipsa locurilor de munca, scolarizarea slaba, numarul mare de copii într-o familie, alcoolismul parintilor, familii destramate sunt surse reale ale stresului care îsi pun amprenta în mod semnificativ asupra sanatatii tinerilor. Scorurile la subscala simptomelor difera semnificativ între cele doua grupuri la t =3, 07, p=0, 002, de asemenea, scorurile subscalei comportamentului hiperactiv de tip A sunt semnificativ diferite la t = 3, 07, p = 0, 002.
În schimb, în ceea ce priveste personalitatea, nu exista diferente semnificative între tinerii proveniti din cele doua medii în privinta nevrotismului, în schimb psihotismul este semnificativ mai ridicat în cazul celor din mediul rural (t = 2, 57, p = 0, 011), la fel si tulburarile comportamentale (t = 2, 60, p = 0, 010).
c) în ceea ce priveste studiile (Tabelul nr. 7), am aplicat One Way ANOVA si am constatat diferente semnificative între cele cinci grupe de studii în ceea ce priveste nivelul stresului, cu un F = 6, 759, p < 0, 001.
Tabelul nr. 7
Analizând situatia pe domenii de viata, nu au aparut diferente semnificative între categoriile de studii. În schimb, efectele stresului sunt diferite atât asupra personalitatii si a simptomelor, cât si asupra stilului de viata.
Din perspectiva psihologiei militare, problematica abordata are o relevanta deosebita în selectia si asistenta psihologica din armata. Am analizat pe cele doua loturi de participanti (recruti, respective militari profesionisti) aspectele stresului si a influentelor acestora asupra personalitatii. Am folosit testul t pentru esantioane independente pornind de la ipotezele statistice :
– H05 : nu exista diferente semnificative între recruti si militari profesionisti în ceea ce priveste nivelul stresului.
– H06: nu exista diferente semnificative între recruti si militari profesionisti în ceea ce priveste personalitatea.
Ipotezele de nul au fost infirmate (Tabelul nr. 8), cu doua exceptii, caci asa cum era de asteptat si de dorit nivelul stresului militarilor profesionisti se afla la un nivel mai redus, structura lor de personalitate fiind mai echilibrata.
Cele doua aspecte ale stresului care nu au fost diferentiatoare pentru cele doua categorii investigate arata ca stresul profesional în rândul militarilor profesionisti este ridicat. Majoritatea militarilor profesionisti investigati sunt la începutul carierei profesionale, fiind înca sub impactul atât a diferentei acesteia fata de o profesie civila, cât si a specificului profesiei militare, cu solicitarile intense aferente. Pe de alta parte, un numar mare a militarilor profesionisti au fost nevoiti ca o data cu angajarea lor în armata sa-si schimbe domiciliul, schimbarea mediului fiind un agent stresor important.
Aceste rezultate într-o oarecare masura sunt si în legatura cu vârsta participantilor, media de vârsta a recrutilor fiind mai mica, 21 de ani, fata de 27 de ani, cea a militarilor profesionisti. Caci, asa cum am aratat anterior, nivelul stresului coreleaza cu vârsta.
În concluzie, sistemul de selectie a armatei române functioneaza, emitând intrarea în sistem doar a tinerilor cu însemnat potential adaptativ.
Din punctul de vedere al examinarii psihologice a tinerilor, este indicata completarea scalei de antecedente personale cu date despre alte aspecte (antecedente familiale, juridice) cu posibile efecte dezorganizatoare asupra personalitatii.
Din perspectiva asistentei psihologice a tinerilor angrenati în sistemul militar se impune aplicarea de metode specifice pentru prevenirea si combaterea stresului. Studiul nostru s-a referit la stresul prezent în conditiile normale de viata, însa în psihologia militara un accent deosebit trebuie pus pe stresul de lupta [Cracsner C.E., p.94]. Factorii specifici progresului tehnic echivaleaza cu suprasolicitarea psihica prin cresterea exigentelor profesionale. Iar pe de alta parte, modul de viata al societatii contemporane, orientat puternic spre confort sporit creeaza o dilema la care fiecare dintre noi suntem nevoiti sa îi raspundem zilnic.
Problematica abordata fiind atât de generoasa, ne-am limitat la a releva doar unele dintre aspecte, ramânând ca într-un studiu viitor sa completam datele culese la acest moment.
***
BIBLIOGRAFIE
1. Cooper C., Cooper R., Eaker L., (1988), ”Living with stress”, London, Pinguin Books
2. Cracsner C.E., (2003), ”Elemente de psihologie militara”, Bucuresti, Ed. Academiei de Înalte Studii Militare
3. Derevenco P., Anghel I., Baban A., (1992), ”Stresul în sanatate si boala – de la teorie la practica”, Cluj-Napoca, Ed. Dacia
4. Floru R., (1974), ”Stresul psihic”, Bucuresti, Ed. Enciclopedica Româna
5. Hayes N., Orrell S., (1997), ”Introducere în psihologie”, Bucuresti, Ed. ALL
6. Iamandescu B.I., (1993), ”Stresul psihic si bolile interne”, Bucuresti, Ed. ALL
7. Lupu I., Zanc I., (1999), ”Sociologie medicala”, Iasi, Ed. Polirom
8. Mineka S., Kelly K.A., în Streptoe A., Appels A., (1989), ”Stress, Personal Control and Health”, Bruxelles, John Wiley & Sons
***
Anexa nr. 1
I. Evenimente stresante majore de viata
Am suferit un accident/ traumatism/ boala grava pentru care am fost internat mai mult de o saptamâna.
Am avut probleme cu politia.
Un membru al familiei mele a avut probleme cu politia.
Unul din parinti/ sotia/ partenera (ul) a decedat.
A decedat un prieten apropiat al familiei.
Parintii mei au divortat.
Parintii (unul dintre parinti) consuma/au consumat alcool.
M-am despartit de o persoana pe care o iubesc înca.
Parintii mei au fost obligati sa ramâna în somaj/ fara ocupatie o perioada îndelungata de timp, desi si-ar fi dorit sa lucreze.
Am fost în somaj/ fara ocupatie mai mult de un an de zile.
A trebuit sa repent anul scolar.
Am grija aproape zilnic de un parinte/ ruda în vârsta.
Am avut o criza financiara grava.
II. Probleme familiale
Partenerul de viata nu-mi arata destula afectiune (se arata distant si rece).
Partenerul ameninta ca ma paraseste.
Îmi este greu sa-mi gasesc persoana potrivita cu care sa ma casatoresc (nu stiu daca ma voi casatori vreodata).
Sunt destul de singur si izolat majoritatea timpului.
Doresc sa am copii, dar nu-i pot avea.
Munca în gospodarie nu este apreciata îndeajuns.
Doresc sa traiesc departe de familia mea.
Sotia/ prietena are nevoie sa se schimbe pentru ca relatia noastra sa fie buna.
Sunt satisfacut de viata mea sexuala.
Ma cert cu partenerul.
Partenerul nu ma întelege.
III. Probleme relationale
Am putini prieteni dispusi sa ma ajute.
Cei din jur (membrii ai familiei, prieteni, colegi de munca) asteapta prea mult de la mine.
Sunt nemultumit atunci când planurile mele depind de altii.
Am probleme cu vecinii.
Relatiile cu colegii de serviciu sunt conflictuale.
IV. Probleme legate de mediul natural si social
Zona în care locuiesc este destul de zgomotoasa (am nevoie de mai mult spatiu în casa).
Casa mea este destul de spatioasa pentru nevoile mele/ voastre.
Toate lucrurile din casa sunt puse în ordine, fiecare la locul lui.
M-am mutat în alta localitate/ cartier.
V. Probleme financiare
Cu greu îmi ajung banii pentru a cumpara ceea ce este necesar pentru mine/ familie.
Nu pot returna de mai multa vreme o datorie/ un împrumut.
Nu-mi ajung banii pentru a merge în concediu.
VI. Probleme profesionale
Trebuie sa muncesc mai mult decât majoritatea oamenilor.
seful ma supravegheaza permanent la locul de munca.
Nu pot sa-mi schimb profesia sau locul de munca.
Activitatea profesionala ma oboseste fizic si psihic/ ma epuizeaza.
Nu reusesc sa obtin rezultate mai bune în profesie.
Nu sunt platit pe masura muncii depuse.
Munca este plictisitoare si monotona.
Programul de lucru este regulat.
La lucru mi se pare ca timpul zboara.
Traiesc cu frica pierderii serviciului.
VII. Stil de viata
Dorm un numar de ore potrivit cu nevoile mele.
Manânc la ore fixe.
Fac exercitii fizice în fiecare zi.
Manânc în graba.
Servesc un mic dejun bogat.
La cina manânc putin.
Fumez.
Consum bauturi alcoolice.
În timpul liber ma uit la televizor.
În timpul liber ies în natura si la aer curat.
Practic un „hobby” care ma relaxeaza.
VIII. Simptome
Sufar de dureri de cap.
Am dureri abdominale.
Am o buna digestie si scaun regulat.
Ma supara spatele (umerii si spatele încordati).
Sufar de tahicardie.
Ma simt obosit si fara putere.
Trebuie sa depun efort pentru a surprinde detaliile si sa a le retine.
Transpir mult (chiar când nu fac exercitii).
Nu am pofta de mâncare.
Sufar de insomnie.
IX. Personalitate
Ma simt satisfacut de viata pe care o duc (în general).
Devin nervos când cineva conduce încet automobilul (în fata mea sau sunt în întârziere prin aglomeratia rutiera).
Când trebuie sa stau la o coada destul de mare la un ghiseu renunt si plec.
Privesc viitorul cu încredere.
Cu toate ca nu îmi place, am tendinta sa ma gândesc la ce poate fi mai rau.
Îmi place sa fac lucrurile în felul meu si ma supar atunci când aceasta nu este posibil.
Ma enervez când sunt întrerupt în cursul unei activitati.
Sunt perfectionist.
Ma plictisesc foarte repede în concediu si doresc sa revin la activitatile mele productive.
Ceilalti ma enerveaza pentru ca nu se misca îndeajuns de repede.
* U.M. 02462 Piteşti