Maior psiholog Adrian Prisacaru, maior psiholog drd. GheorgheC hitu, psiholog principal Giulia Negura, psiholog Adina Masdrag

Argument: De ce o abordare a stresului? Este una dintre problemele care preocupa multi specialisti, însa a devenit mult prea teoretizata. De asemenea, este aproape o “moda” în a vorbi despre stres si chiar de a folosi abuziv si excesiv expresiile “sunt stresat”, “nu ma mai stresa”s.a.

În cadrul Detasamentului Afganistan (ianuarie – iulie 2003) s-a simtit nevoia interventiei, ca solicitare a liderului (comandantului), pentru a lamuri problematica stresului în cadrul organizatiei, tocmai datorita folosirii excesive si aproape generalizate a termenului. Încercarile de explicare si diferentiere a stresului cu componenta distructiva de cel fara efecte negative imediate si vizibile, folosind conceptele “distres” si “eustres” nu au fost convingatoare, spunându-se ca acestea sunt doar alte argumente teoretice. Astfel, s-a recurs la niste termeni sugestivi, respectiv “omul în incubator”, comparând incubatorul cu un mediu fara solicitare, fara stimuli, fara relationari interumane, argumentând ca omul refugiat într-un astfel de mediu ar fi într-un continuu, dar si incipient proces de învatare a reactiilor de raspuns la stimuli, ca si cum nu ar mai fi trait experiente similare. Ulterior, dupa aplicarea unor inventare de stres (inventare care fac obiectul studiului de fata), corectarea, interpretarea si comunicarea rezultatelor, mai întâi individual si apoi ca si concluzii care privesc organizatia, utilizarea termenului a fost mai rezervata.

I. CONSIDERATII DE ORDIN TEORETIC

D.S.M.-IV/2004 face referire la doua forme ale stresului, respectiv stresul acut si stresul posttraumatic. Pentru stresul acut, ca echivalent al stresului de lupta sunt caracteristice urmatoarele simptome:
– anxietatea ca element esential;
– excitatie crescuta la stimulii reminiscenti ai traumei;
– deteriorarea capacitatii individuale de a îndeplini sarcinile;
– culpabilitate;
– dificultati în amintirea unor detalii despre evenimentul traumatic (amnezie disociativa) ;
– simptome disociative: sentimentul de paralizie ori de absenta a reactivitatii emotionale; reducerea constiintei ambiantei; depersonalizare;
– prezenta cel putin a unui simptom din stresul posttraumatic (amintiri recurente, imagini, gânduri, vise, iluzii, episoade de flashback).

II. OBIECTIVELE SI IPOTEZELE CERCETARII

Obiectivul principal al cercetarii stiintifice prezente se subsumeaza unei cercetari mai ample, care are drept obiectiv validarea unor inventare de stres care sa fie folosite, cu precadere, de catre psihologii care însotesc detasamentele de militari în cadrul misiunilor internationale.
Demersul stiintific pentru realizarea obiectivului principal este unul laborios si se va desfasura în mai multe etape. Partea de cercetare va cuprinde si va fi fundamentata pe informatii si date culese direct de la subiectii participanti în astfel de actiuni si chiar în momente de acumulari afective negative sau de participare la actiuni cu risc vital. Aceste date vor spori gradul de obiectivitate al concluziilor.
De asemenea, pentru realizarea obiectivului principal, se va urmari, mai întâi, realizarea unor obiective teoretice, astfel:
1. Studiul relatiei de interconditionare între participarea militarilor la actiuni de tipul “combatere” sau “mentinere” în teatrele internationale, ca sursa de aparitie a stresului de lupta, si predispozitia de acumulare a stresului cu componenta distructiva (acut sau posttraumatic) în functie de trasaturile de personalitate a subiectilor;
2. Studiul relatiilor de tipul cauza – efect între nivelul (intensitatea) de stres acumulat si încadrarea în zona stresului cotidian (nivelul 1), a stresului de lupta/acut (nivelul 2) si a stresului posttraumatic (nivelul 3).
Ipotezele de lucru ale cercetarii sunt:
1. Presupunem ca subiectii (militarii) care au ca sarcina de lucru conceptia, organizarea, planificarea, controlul si raspunderea pentru desfasurarea activitatilor si actiunilor de lupta, sunt predispusi spre acumulare de stres într-o masura mai mare decât subiectii care au ca sarcina de lucru executia sau partea practic-aplicativa;
2. Presupunem ca subiectii cu anumite accentuari ale structurii de personalitate sunt mai predispusi spre acumulare de stres decât personalitatile echilibrate.

III.ORGANIZAREA LOTULUI EXPERIMENTAL

Lotul experimentului este format din 84 de subiecti barbati, având grade, functii si vârste diferite. Grupul (populatia) din care a fost format lotul experimentului era compus din 405 subiecti. Se întelege astfel ca, din perspectiva participarii, cercetarea este una selectiva, tinându-se cont ca reprezentativitatea ca si calitate esentiala a lotului, trebuie sa reproduca cât mai fidel structurile si caracteristicile membrilor organizatiei din care a fost lotul extras. Astfel, am procedat la divizarea, stratificarea membrilor organizatiei dupa criteriul: categoria corpului de personal din care face parte. Au rezultat trei clase: primele doua, din cadre (ofiteri; M.M. si subofiteri) si a treia, din m.a.c. Apoi pentru stabilirea dimensiunii lotului s-a luat din fiecare clasa o proportie cumulata de 35% la cadre si 13% la m.a.c. si a fost inclusa în lot. Nominalizarea participantilor s-a facut prin calculul fractiei de esantionare (f), cu formula f = n/N (n=numarul participantilor în lot; N=numarul total al membrilor grupului), rezultând astfel distanta dintre doua elemente succesive (subiecti) de pe lista cu ordinea de încadrare a detasamentului, f = 3 pentru cadre si respectiv f = 8 pentru m.a.c.
 

Tabelul 1. Componenta lotului în studiu
 

IV. METODOLOGIA CERCETARII

1. Metodele si instrumentele psihologice utilizate.

Metoda de investigare utilizata a fost cea psihometrica. În scopul cunoasterii obiective a fenomenului, am recurs la tehnica chestionarului psihologic, prin administrarea a patru instrumente de lucru:
– Chestionar pentru evaluarea nivelului de stres – Julian Melgosa (F.S.-J.M.);
– Scala Mississippi pentru tulburarea de stres post-traumatic de lupta (M.S.C.R. PTSD);
– Inventar de evaluare a stresului de lupta (proba noua care se afla într-o faza incipienta de studiu);
– Inventarul de personalitate Freiburg (F.P.I.).

Descrierea probelor.
Chestionarul pentru evaluarea nivelului de stres Julian Melgosa (F.S.-J.M.)
Forma initiala a chestionarului pentru evaluarea nivelului de stres F.S.-J.M. a fost preluata din lucrarea “Fara stres”, realizata de psiholog doctor Julian Melgosa (aparuta la Casa de editura “Viata si sanatate”, Bucuresti, 2000). Instrumentul evalueaza nivelul de stres în conditii normale, obisnuite de viata, excluzând situatiile exceptionale (razboi, catastrofe naturale, epidemie, etc.).
Adaptarea, experimentarea si etalonarea pe populatie militara a fost realizata de catre mr. psiholog Chitu Gheorghe, începând cu anul 2002.
Chestionarul cuprinde 96 de itemi, grupati în 6 scale, dupa cum urmeaza: Stil de viata (V), Mediu (M), Simptome (S), Slujba/ocupatie (O), Relatii interpersonale (R), Personalitate (P).

Modul de cotare si interpretare:
Raspunsurile se dau pe o scala Lickert cu patru trepte. Prin însumarea intensitatilor exprimate se obtine un scor total (Tg), care estimeaza intensitatea stresului resimtit de catre subiect.
În functie de valorile obtinute de catre subiecti la scorul total (Tg), autorul chestionarului propune urmatorul etalon pentru identificarea zonei de stres în care acestia se încadreaza:

Tabel 2. Etalonul probei
 

Scala Mississippi pentru tulburarea de stres post-traumatic de lupta (M.S.C.R. PTSD)

Cu scala Mississippi s-a evaluat tulburarea de stres posttraumatic la veteranii de razboi participanti în Vietnam. Scala este una de autoevaluare cu 35 de itemi si a fost dezvoltata de Terence Keane. Itemii se bazeaza pe simptomele de stres posttraumatic oferite de DSM-III si pe o serie de trasaturi legate de aceste simptome.

Psihologii clinicieni experimentati în lucrul cu aceasta tulburare au generat initial 200 de itemi iar cei mai reprezentativi au fost selectati pentru scala. Un studiu de analiza factoriala realizat de McFall, Smith, Mckay si Tarver precizeaza ca itemii se pot grupa în trei mari categorii de factori etichetati dupa cum urmeaza: retraire intruziva si împietrire emotionala; labilitate emotionala si lipsa de control a furiei si izolare sociala.
În ceea ce priveste indicatorii psihometrici ai scalei, Keane a gasit un coeficient alpha-Cronbach ce evalueaza consistenta interna a itemilor de 0, 94, iar coeficientul de estimare a fidelitatii test-retest este de 0, 97.
Modul de cotare si interpretare:
Subiectii coteaza cei 35 de itemi pe o scala în 5 trepte. Scorurile de la fiecare item sunt însumate, rezultând un scor total care poate fi cuprins în intervalul dintre 35 si 175. Scorurile mai mari de 100 indica mai multe simptome ale stresului posttraumatic.

Keane a aplicat scala pe 30 de veterani din Vietnam diagnosticati cu tulburare de stres posttraumatic si pe 30 de veterani bine adaptati. Mediile pentru veteranii cu PTSD au fost de 130, si de 75 pentru veteranii echilibrati. Keane a stabilit un scor de înjumatatire de 107, iar McFall unul de 100 pentru diagnosticarea tulburarii de stres posttraumatic.

Inventarul de personalitate Freiburg (F.P.I.)

Nu vom face o descriere a inventarului, considerându-l cunoscut.
De asemenea, inventarul de evaluare a stresului de lupta, nu va fi prezentat deoarece este într-o faza incipienta, respectiv etapa pretestarii.

2. Interpretarea statistica a datelor obtinute.

2.1. Interpretarea distributiei subiectilor pe zone de stres conform etalonului chestionarului F.S. – J.M.
Conform etalonului probei, distributia subiectilor pe cele trei subloturi, în functie de zona de stres în care se încadreaza, este urmatoarea:

Tabel 3. Distributia subiectilor pe zonele de stres

 

Figura 1. Reprezentarea grafica a distributiei subiectilor pe zonele de stres

Conform tabelului si histogramei alaturate, se observa ca distributia subiectilor pe cele cinci zone de stres este relativ normala, graficul distributiei putând fi aproximat de o curba normala (media = 2, 80; mediana = 3, 00; modul = 3).
– Majoritatea subiectilor (65, 5%) se încadreaza în zona de stres Z3, deci putem aprecia ca majoritatea militarilor aflati în aceasta misiune s-au regasit în zona normala a stresului. În aceasta categorie se regasesc subiecti din toate categoriile militare, cei mai multi fiind ofiteri.
– Un alt procent, de 23% dintre subiecti, s-au situat în zona de stres Z2, care indica un nivel scazut de stres, uneori poate prea scazut, ceea ce poate determina un randament mult sub capacitatile reale ale subiectilor. În aceasta categorie se regasesc numai doua categorii militare, respectiv maistri militari si subofiteri si militari angajati pe baza de contract.
– În zona de stres Z4, zona ridicata a stresului, se regasesc un procent de doar 8, 3% dintre subiecti, toti facând parte din categoria ofiteri.
– Zona de stres Z1, caracterizata printr-un nivel al stresului primejdios de scazut, deci un stres prin subsolicitare, se regasesc un procent de 2, 4% subiecti, adica 2 persoane, militari angajati pe baza de contract.
La o analiza a rezultatelor obtinute în cadrul fiecarei categorii de militari, se observa urmatoarele:

Tabelul 4. Distributia subiectilor pe zonele de stres, în functie de categoria militara

 

– Majoritatea subiectilor ofiteri (78, 1%) se încadreaza în zona normala de stres (Z3) si numai un procent de 21, 9% dintre acestia se situeaza în zona Z4, zona cu stres ridicat.
– Categoria maistrilor militari si subofiterilor se situeaza în întregime în zonele normale ale stresului (majoritatea, de 61, 9%), si cu stres scazut (38, 1%).
– Militarii angajati pe baza de contract se încadreaza asemenea maistrilor militari si subofiterilor, în zonele normale ale stresului (majoritatea, de 54, 8%) si cu stres scazut (38, 7%), si numai un procent nesemnificativ, de 6, 5% se situeaza în zona cu stres foarte scazut.
În încercarea de a oferi o explicatie pentru distributia subiectilor pe cele cinci zone de stres, mai sus prezentata, am comparat mediile obtinute de catre acestia pe cele sase scale ale chestionarului, pe fiecare categorie militara si fiecare zona de stres. Acest lucru este relevant, întrucât fiecare scala are drept maxim si minim acelasi numar de puncte (min.NB=16, max.NB=48). Mediile obtinute pe cele sase scale au fost ierarhizate în ordine crescatoare, luându-le în calcul pe primele trei.
Rezultatele obtinute sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Tabelul 5 Ierarhizarea mediilor obtinute pe cele sase scale ale testului, în functie de categoria militara si încadrarea în zona de stres

 

Legenda:
Categoriile militare sunt: 1 = ofiteri, 2 = maistri militari si subofiteri, 3 = militari angajati pe baza de contract.
Cifrele romane reprezinta locul scalei respective într-o ierarhie de la I la III, iar cifrele arabe de dedesubtul simbolurilor scalelor reprezinta mediile acestora.
Scalele chestionarului: V – stil de viata, M – mediu, S – simptome, O – slujba/ocupatie, R – relatii interpersonale, P – personalitate.
Acumularea de stres are surse diferite, surprinse prin intermediul scalelor chestionarului Melgosa. Acestea ne arata potentialii factori raspunzatori de încadrarea fiecarui subiect într-o anume zona de stres, dupa cum urmeaza:
– la categoria militara 1 (ofiteri), la subiectii situati în zona de stres ridicat (Z4), apreciem ca principalele cauze de stres ar putea fi factorii de mediu, de ocupatie si relatiile interpersonale;
– la categoria militara 3 (militari angajati pe baza de contract), singura categorie care include si subiecti situati în zona de stres primejdios de scazut (Z1), apreciem ca principalele cauze ale stresului ar putea fi factorii legati de stilul de viata, factorii de mediu si, deopotriva relatiile interpersonale si personalitatea.
2.2. Interpretarea diferentelor dintre medii între cele trei subloturi privind nivelul stresului cotidian
Pentru a verifica daca militarii care au ca sarcina de lucru planificarea, organizarea si raspunderea pentru desfasurarea activitatilor sunt predispusi spre acumulare de stres într-o masura mai mare decât cei care au ca sarcina de lucru executia si partea aplicativa (prima ipoteza), am comparat mediile scorului total (Tg) pe cele trei categorii militare: ofiteri, subofiteri si militari angajati pe baza de contract.

Tabelul 6. Diferentele dintre medii între cele trei subloturi privind nivelul stresului cotidian
 

Daca \t\>1, 96, atunci diferenta dintre medii este semnificativa la pragul de p<0, 05
Daca \t\>2, 58, atunci diferenta dintre medii este semnificativa la pragul de p<0, 01
Daca \t\>1, 96, atunci diferenta de medii este nesemnificativa.
Din tabelul de mai sus se observa ca:
– exista diferente semnificative între intensitatea stresului acumulat de catre ofiteri fata de intensitatea stresului acumulat de subofiteri si militari angajati pe baza de contract;
– nu exista diferente semnificative între intensitatea stresului acumulat de subofiteri si cea a stresului acumulat de militarii angajati pe baza de contract.

Consideratii finale:
Concluzia care se desprinde din aceasta analiza este aceea ca la momentul administrarii acestei probe, majoritatea militarilor aflati în misiune se situau în zona normala a stresului cotidian, în timp ce în zonele ridicate de stres, prin suprasolicitare (Z4) si în zonele cu nivel scazut de stres, prin subsolicitare (Z1), se regasea un procent scazut de subiecti.
De remarcat este faptul ca subiectii situati în zona de stres ridicat, prin suprasolicitare, fac parte numai din categoria ofiterilor, iar în cea cu stres prin subsolicitare, numai militari angajati pe baza de contract. Mai mult decât atât ofiterii, prin natura muncii pe care o desfasoara, sunt predispusi spre acumulare de stres în mai mare masura decât subofiterii sau militarii angajati pe baza de contract.
Un alt aspect important de evidentiat este acela ca în zona de stres cu cea mai mare intensitate, considerata primejdioasa, Z5, nu se situeaza nici un subiect.
2.3. Interpretarea distributiei subiectilor în functie de scorul total obtinut la scala Mississippi
Rezultatele obtinute de catre subiecti, pe cele trei subloturi si pe întreg lotul sunt urmatoarele:

Tabelul 7. Indicatori ai tendintei centrale si de variatie pe întreg lotul

 

Figura 2. Reprezentarea grafica a distributiei subiectilor pe scala Ts

Dupa cum se observa din tabelul si histograma de mai sus, distributia subiectilor este relativ normala, graficul distributiei putând fi aproximat de o curba normala (media = 65, 66; mediana = 66, 00; modul = 66).
Pentru a putea compara cele trei subloturi de subiecti, am realizat distributia acestora în mod separat si am calculat diferentele de medii obtinute.

Tabelul 8. Indicatori ai tendintei centrale si de variatie pe cele trei subloturi

 

Reprezentarile grafice ale distributiilor pe cele trei loturi de subiecti sunt urmatoarele:

Figura 3. Reprezentarea grafica a distributiei subiectilor din lotul de ofiteri


 

Figura 4. Reprezentarea grafica a distributiei subiectilor din lotul de maistri militari si subofiteri

Figura 5. Reprezentarea grafica a distributiei subiectilor din lotul de militari angajati pe baza de contract


 

Dupa cum se observa din tabelul si histogramele de mai sus, nivelul de stres cel mai mare se înregistreaza la sublotul de ofiteri, fara diferente semnificative însa între acestia si subiectii celorlalte doua subloturi.
Calculul diferentelor dintre medii evidentiaza valori nesemnificative, ceea ce subliniaza faptul ca cele trei subloturi nu se diferentiaza din acest punct de vedere.
De asemenea, este de remarcat faptul ca nici un subiect nu se afla în zona tulburarilor specifice stresului posttraumatic.

 

Tabelul 9. Diferentele de medii între cele trei subloturi

 

*/z/ este un indice care se calculeaza în cadrul analizei diferentei dintre medii in cazul compararii a doua loturi de subiecti. Se calculeaza prin raportul dintre diferenta de medii si radicalul sumei rapoartelor dintre varianta si numarul de subiecti ai unui lot.
 

Daca /z/ > 1, 96, atunci diferenta dintre medii este semnificativa la pragul de p<0, 05;
Daca /z/ > 2, 58, atunci diferenta dintre medii este semnificativa la pragul de p<0, 01;
Daca /z/ < 1, 96, atunci diferenta dintre medii este nesemnificativa.

2.4. Interpretarea datelor obtinute prin corelarea scorurilor inventarului de personalitate Freiburg cu cele ale probelor de evaluare a stresului
Rezultatele obtinute de catre subiectii investigati la aceasta proba psihologica nu au fost interpretate în sine, ci numai prin prisma analizei posibilelor corelatii între acestea si rezultatele obtinute la celelalte doua probe.
În scopul fundamentarii obiectivului principal, am realizat corelatii comparative (pe întreg lotul) între urmatoarele probe:
– Chestionarul pentru evaluarea nivelului de stres – Julian Melgosa (F.S.-J.M.) si Inventarul de personalitate Freiburg (F.P.I.) ;
– Scala Mississippi pentru tulburarea de stres post-traumatic de lupta (M.S.C.R. PTSD) si Inventarul de personalitate Freiburg (F.P.I.) ;
– Chestionarul pentru evaluarea nivelului de stres – Julian Melgosa (F.S.-J.M.) si Scala Mississippi pentru tulburarea de stres post-traumatic de lupta (M.S.C.R. PTSD).
Matricile corelatiilor sunt urmatoarele:

Tabelul 10. Corelatii F.S.-J.M. – F.P.I.
 

* Corelatie semnificativa la pragul de 0, 05
** Corelatie semnificativa la pragul de 0, 01

Dupa cum reiese din tabelul de mai sus, între cele doua probe psihologice s-au înregistrat urmatoarele corelatii:
– Corelatii semnificativ pozitive la pragul de 0, 01 între scorul total al chestionarului F.S.-J.M. (Tg), si scalele chestionarului F.P.I.: nervozitate, agresivitate, depresie, excitabilitate, tendinta de dominare, inhibitie, fire deschisa si echilibrul emotional, si corelatii semnificativ negative la pragul de 0, 05 cu scala sociabilitate.
– Se mai observa ca sunt trei scale ale chestionarului F.P.I. cu care nu s-au înregistrat corelatii: calm, extraversie si masculinitate-feminitate. Aceste scale nu apartin nucleului clinic al inventarului masurând alte fatete ale personalitatii.
– În ceea ce priveste chestionarul de evaluare a nivelului de stres, se observa faptul ca totalul sau general (Tg) coreleaza puternic semnificativ cu scalele probei F.P.I., dar nu toate scalele acestuia coreleaza în aceeasi masura (de exemplu scalele stil de viata si personalitate coreleaza în mica masura cu totalul general Tg).
În continuare am calculat procentele subiectilor cu accentuari pe diferite laturi ale personalitatii, dintre aceia ce au scoruri ridicate ale acumularii de stres (Tg>113).

Tabelul 11. Accentuari pe diferite laturi ale personalitatii a celor cu scor înalt al acumularii de stres
 

Prelucrarile statistice de mai sus ilustreaza faptul ca persoanele cu un nivel de stres ridicat sunt persoane cu structuri de personalitate ce prezinta diferite accentuari.

2.5 Interpretarea coeficientului obtinut prin diferenta dintre medii privind nivelul de stres între doua subloturi: unul ce cuprinde militarii cu accentuari în structura de personalitate, altul ce cuprinde militarii cu personalitati în echilibru.

Tabelul 12. Diferenta de medii (între doua subloturi) privind nivelul de stres în functie

de prezenta sau absenta accentuarilor în structura de personalitate:
 

Daca \t\>1, 96, atunci diferenta dintre medii este semnificativa la pragul de p<0, 05
Daca \t\>2, 58, atunci diferenta dintre medii este semnificativa la pragul de p<0, 01
Daca \t\>1, 96, atunci diferenta de medii este nesemnificativa
Primul lot este format din subiecti fara accentuari în structura de personalitate (N1=55) ;

Cel de-al doilea lot este format din militarii cu accentuari în structura de personalitate (N2=29) valoarea \t\=-3,251 indica exista unei diferente semnificative statistic între cele doua subloturi (alcatuite dupa prezenta sau absenta accentuarilor în structura de personalitate), în sensul ca militarii care au avut accentuari în structura de personalitate au acumulat o cantitate mai mare de stres fata de cei care nu au prezentat aceste accentuari.
Prelucrarile statistice de mai sus ilustreaza faptul ca persoanele cu un nivel de stres ridicat sunt persoane cu structuri de personalitate ce prezinta diferite accentuari.

2.6. Interpretarea coeficientilor de determinare între scorul total al acumularii de stres si diferite scale ale F.P.I.
În lumina rezultatelor obtinute, ne punem întrebarea “Putem considera anumite fatete ale personalitatii drept predictori pentru a estima evolutia criteriului: acumulare de stres?”
Tabelul de mai jos ne ofera un raspuns pozitiv la aceasta întrebare întrucât coeficientii de determinare sunt semnificativi la un prag de 0, 01.

Tabelul 13. Calcularea coeficientilor de determinare între scorul total

al acumularii de stres si diferite scale F.P.I.
 

Putem trage concluzia ca excibilitatea, tulburarea în sfera echilibrului emotional, tendinta de dominare, starea dispozitionala depresiva, nervozitatea si agresivitatea sunt predictori, în proportii variabile, ale acumularii de stres.

Figura 6. Dispersia variabilei criteriu “acumularea de stres” în functie de

modul de evolutie a predictorului “excitabilitate”:

În figura de mai sus am ilustrat modul în care evolutia predictorului “excitabilitate” explica dispersia variabilei criteriu “acumularea de stres”.
 

Tabelul 14. Corelatii M.S.C.R. PTSD – F.P.I.
 

* Corelatie semnificativa la pragul de 0, 05
** Corelatie semnificativa la pragul de 0, 01
 

Din tabelul de mai sus reiese faptul ca între cele doua probe psihologice exista corelatii semnificative doar între scalele agresivitate si extraversie ale testului F.P.I. si scala de scor total pentru evaluarea nivelului de stres post-traumatic, M.S.C.R. PTSD. Cele doua scale coreleaza pozitiv la pragul de 0, 05. Se poate trage concluzia ca persoanele cu un înalt nivel al stresului evaluat în urma unui traumatism sunt, în general, persoane cu un potential agresiv si extraverte.
Între celelalte doua probe destinate investigarii nivelului de stres, F.S.-J.M. si M.S.C.R. PTSD, nu reies corelatii semnificative. Acest aspect se datoreaza faptului ca cele doua instrumente psihologice masoara aspecte diferite ale stresului: “Chestionarul pentru evaluarea nivelului de stres – Julian Melgosa” evalueaza nivelul stresului individului situat în contextul vietii normale si obisnuite, excluzându-se situatiile exceptionale, cum este starea de razboi, în timp ce “Scala Mississippi pentru tulburarea de stres post-traumatic de lupta”, asa cum reiese si din titlu, este o proba destinata evaluarii nivelului de stres ca efect direct al unui traumatism.

V. REZULTATELE CERCETaRII

În urma analizarii rezultatelor obtinute prin interpretarea probelor aplicate lotului nostru de subiecti, putem aprecia urmatoarele aspecte privind confirmarea sau infirmarea ipotezelor stabilite anterior:
Ipoteza principala nr.1 se confirma, deci militarii care au ca sarcina de lucru: conceptia, organizarea, planificarea, controlul si raspunderea pentru desfasurarea activitatilor si actiunilor de lupta, sunt predispusi spre acumulare de stres într-o masura mai mare decât subiectii care au ca sarcina de lucru executia sau partea practic-aplicativa.
Ipoteza principala nr.2 se confirma, deci subiectii cu anumite accentuari ale structurii de personalitate sunt mai predispusi spre acumulare de stres decât personalitatile în echilibru.

VI. CONCLUZII sI RECOMANDaRI

În urma studiului realizat, se poate afirma ca în cadrul detasamentului au fost cazuri de stres cotidian dar nu au fost cazuri de stres acut (stres de lupta) sau de stres posttraumatic. Ofiterii, cei care gestioneaza conceperea si organizarea actiunilor de lupta si raspund pentru acestea, resimt în general si sunt mai predispusi la un nivel mai ridicat de stres ca urmare a muncii lor, în comparatie cu celelalte categorii de personal.
De asemenea, din studiu se desprinde concluzia ca persoanele cu accentuari în structura de personalitate sunt predispuse la acumulari mai mari de stres decât cele cu o structura echilibrata.
Ne gândim, ca într-o etapa ulterioara, în urma derularii studiului, sa propunem doua categorii de masuri care pot fi luate în teatrul de lupta, ca sprijin pentru cei ce resimt intens stresul, dar si pentru factorii cu raspundere în succesul misiunii, structurate pe doua mari optiuni, astfel:
OPtIUNEA 1 – se adreseaza si trebuie sa fie întreprinsa de catre psiholog, care este dator sa ofere asistenta psihologica acestora dar si liderului (comandantului).
OPtIUNEA 2 – se adreseaza comandantului si echipei manageriale, care printr-o serie de masuri administrative si organizatorice pot elimina sau reduce sursele de stres ale subiectilor (militarilor).
Desi exista o orientare si o conturare a celor doua optiuni”, nu vor fi prezentate aici ci vor face obiectul altei comunicari.
RECOMANDaM însa, tinând cont ca fiecare al 5-lea ofiter si al 14 -lea m.a.c. este predispus catre acumulare de stres, dar si din alte motive (surse de conflict, relationari deficitare), ca persoanele cu accentuari în structura de personalitate sa nu fie admise în detasamentele de misiuni internationale!

***
 

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
1. Clocotici, V., Stan, A. (2001) – Statistica aplicata în psihologie, Iasi, Ed.Polirom
2. Cracsner Edmond-Constantin (2003) – Elemente de psihologie militara, Ed.
A.I.S.M.
3. Sava, F., (2004) – Analiza datelor în cercetarea psihologica, Cluj-Napoca, Ed.
ASCR
4. – D.S.M. IV (2004)
 

---

* SecTia de Psihologie a S.M.G.(U.M. 02515 PH)
** U.M. 02406 Bucuresti