George Topârceanu | Balade vesele si triste | Balada chiriasului grãbit

Publicat deMadalina Marcu

Trec anii, trec lunile-n goanã
ªi-n zbor sãptãmânile trec.
Rãmâi sãnãtoasã, cucoanã,
Cã-mi iau geamantanul ºi plec!

Eu nu ºtiu limanul spre care
Pornesc cu bagajul acum,
Ce demon mã pune-n miºcare,
Ce tainã mã-ndeamnã la drum.

Dar simt cã m-apasã pereþii, —
Eu sunt chiriaº trecãtor:
În scurtul popas al vieþii
Vreau multe schimbãri de decor.

Am stat la mansardã o lunã.
De-acolo, de sus, de la geam,
ªi ziua ºi noaptea pe lunã
Priveam ca la teatru, madam!
Când luna-mi venea la fereastrã,
Oraºul pãrea cã mã cheamã
Sã-i vãd în luminã albastrã
Fantastica lui panoramã…
Mai sus, într-o camerã micã,
Fãceau împreunã menaj
Un moº, un actor ºi-o pisicã.
Iar dincolo, jos, la etaj —
O damã cu vizite multe
ªi-alãturi de ea un burlac,
Un demon serios de la Culte
Cu cioc ºi cu ghete de lac.
De-acolo, pe-o vreme ploioasã,
Mi-am pus geamantanu-n tramvai
ªi-abia am ajuns pân-acasã:
Pe Berzei, la conu Mihai.

Þin minte ºi-acuma grãdina,
Ferestrele unse cu var…
În faþã sta coana Irina
ªi-n curte, un fost arhivar.
Vedeai rãsãrind laolaltã,
Un colþ luminos de ietac,
Pridvorul cu iederã naltã
ªi flori zâmbitoare-n cerdac…
Pe-atunci înflorea liliacul
ªi noaptea cãdea parfumatã
Umplând de miresme cerdacul, —
ªi-avea arhivarul o fatã…
Stam ceasuri întregi sub umbrarul
De flori, aºteptând neclintit
(C-avea obicei arhivarul
Sã sforãie noaptea cumplit).
Târziu, când se da la o parte
Perdeaua, pãrea cã visez…
ªi iar am plecat mai departe,
De teamã sã nu mã fixez.

Strãine priveliºti fugare!
Voi nu ºtiþi cã-n inimã port
O dulce mireasmã de floare,
Parfumul trecutului mort…

ªi-am stat la un unchi, pe Romanã,
þiu minte… dar unde n-am stat?
La domnul Manuc, o persoanã
Cu nasul puþin coroiat;
La doamna Mary, pe Regalã
(O, cum mã ruga sã nu plec!
Mi-a scris chiar o carte poºtalã);
Pe strada Unirii la ªbeck;
Pe Grant, lângã birtul lui Sbierea;
Pe Witing, pe Tei la Confort, —
M-a dus pretutindeni puterea
Aceluiaºi tainic resort.
C-aºa mi-e viaþa — o goanã,
ªi astfel durerile trec…

Rãmâi sãnãtoasã, cucoanã,
Cã-mi iau geamantanul ºi plec!

***

S-ar putea sa iti placa…

Federico García Lorca (1898-1936): Romancero Gitano (1924-1927)

Federico García Lorca (1898-1936): Romancero Gitano (1924-1927)

1Romance de la luna, lunaA Conchita García LorcaLa luna vino a la fraguacon su polisón de nardos.El niño la mira, mira.El niño la está mirando.En el aire conmovidomueve la luna sus brazosy enseña, lúbrica y pura,sus senos de duro estaño.-Huye luna, luna, luna.Si...

Ramón María del Valle-Inclán (1866-1936) |Luces de Bohemia (1920)

Ramón María del Valle-Inclán (1866-1936) |Luces de Bohemia (1920)

ESCENA PRIMERAHora crepuscular. Un guardillón con ventano angosto, lleno de sol. Retratos, grabados, autógrafos repartidos por las paredes, sujetos con chinches de dibujante. Conversación lánguida de un hombre ciego y una mujer pelirrubia, triste y fatigada. El hombre...