Posomorâþi, cu gheara lungã,
Cu pliscuri negre de oþel,
Ne-am înfruptat cât sã ne-ajungã
Din prânzul marelui Mãcel.
Cu patrioþii la paradã,
Amestecaþi printre eroi,
De-a valma coborâm în stradã, —
Dar nu ne ducem la rãzboi!
Când geme-n vaier lung câmpia,
Când stau întorºi spre bolta cruntã
Cei logodiþi cu veºnicia
Sub ploaia rece ºi mãruntã;
Când moartea secerã flãmândã
Fãcând mormane de eroi, —
În dosul frontului, la pândã,
Noi nu ne ducem la rãzboi!
Târziu, cu penele mânjite
De sânge negru — ºi sãtui,
În cuiburi calde ºi ferite
Ne-mperechem ºi scoatem pui
Ce s-or hrãni ca ºi pãrinþii
Din hoituri slabe de eroi, —
Cãci, soli voioºi ai suferinþii,
Noi nu ne ducem la rãzboi!
Alteþã, zvonul creºte iarãºi,
Adunã-þi ceata de eroi…
Cu moartea suntem buni tovarãºi,
Dar nu ne ducem la rãzboi!
