George Topârceanu | Migdale amare | Cioara

Publicat deMadalina Marcu

Câmpul alb, ca un cearºaf,
Pânã-n zãri se desfãºoarã…
Sus pe-un stâlp de telegraf,
S-a oprit din zbor o cioarã,

Nemiºcatã-n vârf de par
Ca o acvilã pe-un soclu,
Oacheºã ca un hornar
ªi macabrã ca un cioclu;

Neagrã ca un as de picã,
Sub nemãrginitul cer;
Singuraticã ºi micã
Cât o boabã de piper;

Gârbovã ca o feºtilã
Într-un cap de lumânare;
Ca o mutrã imobilã
De harap cu nasul mare,

Dar sinistrã ºi pârlitã
De la coadã pânã-n plisc,
Ca o pajurã trãsnitã
Într-un vârf de obelisc;

Încrustatã-n atmosferã
Ca un ou de ciocolatã;
Amãrâtã ºi stingherã
Ca o prunã afumatã;

Cu alura interlopã
Ca un muzicant în frac,
Cuvioasã ca un popã
ªi smolitã ca un drac;

Demnã, ca un om celebru;
Misticã ºi fãrã chef
Ca un basorelief
De pe-un monument funebru;

Încomodã-n soare, ca
Un gunoi în ochi; nefastã
Ca un chibiþ ce-þi stã-n coastã
La un joc de bacara;

Suspendatã ca o notã
Pe un portativ gigant;
Slutã, ca o hotentotã
Pãrãsitã de amant;

Micã-n mijlocul naturii
Ca un fir de praf de puºcã;
Neagrã cum e cerul gurii
La un câine care muºcã;

Cruntã ca o vânãtaie
Cauzatã-n match de box;
Ca un bulgãre de cox
Care-a stat o noapte-n ploaie;

Resemnatã, ca-n vitrinã
O reclamã pentru vulg,
ªi uºoarã ca un fulg
De funingine-n luminã;

Tristã ca un crep de doliu
În vãzduhul diafan, —
Ca un punct aerian
Pe-al zãpezii alb orgoliu;

Stranie ca un ponos
Al priveliºtii de cretã;
Solitarã ºi cochetã
Ca un cuc de abanos;

Neagrã, ca o muscã-n lapte,
ªi fantasticã-n contur,
Ca un miez adânc de noapte,
Cu luminã împrejur;

Finã ca o acadea
De þiþei topit la soare;
Prinsã-n falduri de ninsoare
Ca un fiong de catifea;

Irealã, ca un duh
Cu penajul ei feeric, —
Ca o cupã de-ntuneric
Rãsturnatã în vãzduh;

Gravã ca o rugãciune
ªi posomorâtã ca o
Figurinã de cãrbune
Cu nuanþe de cacao;

Tragicã, ca o emblemã
A obºtescului sfârºit;
Sumbrã ca o anatemã
Arucatã-n infinit;

Mutã-n liniºtea câmpiei
Ca un bloc de piatrã arsã,
Ca un ghem de beznã toarsã
Din fuiorul veºniciei, —

Atârnând de bolta goalã
Ca un uger de catran
Unde pruncii lui Satan
Vin, plângând, sã sugã smoalã;

Piazã-rea, ca un blestem
Azvârlit aºa-ntr-o doarã
Creatorului suprem, —
ªi banalã… ca o cioarã!

E-BOOKS | CARTI OFERITE DE UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

 MATEMATICA: Olivian Simionescu-Panait - Matematica  FIZICA: Conf. dr. Sabina ªtefan - FIZICA MOLECULARà - Lucrãri practice -Prof. dr. Ion Munteanu - FIZICA SOLIDULUI (PDF)I. Munteanu, L. Ion, N. Tomozeiu - FIZICA...

Miguel de Unamuno | DEL SENTIMIENTO TRÁGICO DE LA VIDA

IEL HOMBRE DE CARNE Y HUESO Homo sum: nihil humani a me alienum puto, dijo el cómico latino. Y yo diría más bien, nullum hominem a me alienum puto; soy hombre, a ningún otro hombre estimo extraño. Porque el adjetivo humanus me es tan sospechoso como su sustantivo...

Federico García Lorca (1898-1936): Romancero Gitano (1924-1927)

1Romance de la luna, lunaA Conchita García LorcaLa luna vino a la fraguacon su polisón de nardos.El niño la mira, mira.El niño la está mirando.En el aire conmovidomueve la luna sus brazosy enseña, lúbrica y pura,sus senos de duro estaño.-Huye luna, luna, luna.Si...

Ramón María del Valle-Inclán (1866-1936) |Luces de Bohemia (1920)

ESCENA PRIMERAHora crepuscular. Un guardillón con ventano angosto, lleno de sol. Retratos, grabados, autógrafos repartidos por las paredes, sujetos con chinches de dibujante. Conversación lánguida de un hombre ciego y una mujer pelirrubia, triste y fatigada. El hombre...

Antonio Machado: Poesías

HE ANDADO MUCHOS CAMINOS He andado muchos caminos,he abierto muchas veredas;he navegado en cien maresy atracado en cien riberas.En todas partes he vistocaravanas de tristeza,soberbios y melancólicosborrachos de sombra negra,y pedantones al pañoque miran, callan, y...

S-ar putea sa iti placa…

E-BOOKS | CARTI OFERITE DE UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

E-BOOKS | CARTI OFERITE DE UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

 MATEMATICA: Olivian Simionescu-Panait - Matematica  FIZICA: Conf. dr. Sabina ªtefan - FIZICA MOLECULARà - Lucrãri practice -Prof. dr. Ion Munteanu - FIZICA SOLIDULUI (PDF)I. Munteanu, L. Ion, N. Tomozeiu - FIZICA...

Miguel de Unamuno | DEL SENTIMIENTO TRÁGICO DE LA VIDA

Miguel de Unamuno | DEL SENTIMIENTO TRÁGICO DE LA VIDA

IEL HOMBRE DE CARNE Y HUESO Homo sum: nihil humani a me alienum puto, dijo el cómico latino. Y yo diría más bien, nullum hominem a me alienum puto; soy hombre, a ningún otro hombre estimo extraño. Porque el adjetivo humanus me es tan sospechoso como su sustantivo...