Câmpul alb, ca un cearºaf,
Pânã-n zãri se desfãºoarã…
Sus pe-un stâlp de telegraf,
S-a oprit din zbor o cioarã,
Nemiºcatã-n vârf de par
Ca o acvilã pe-un soclu,
Oacheºã ca un hornar
ªi macabrã ca un cioclu;
Neagrã ca un as de picã,
Sub nemãrginitul cer;
Singuraticã ºi micã
Cât o boabã de piper;
Gârbovã ca o feºtilã
Într-un cap de lumânare;
Ca o mutrã imobilã
De harap cu nasul mare,
Dar sinistrã ºi pârlitã
De la coadã pânã-n plisc,
Ca o pajurã trãsnitã
Într-un vârf de obelisc;
Încrustatã-n atmosferã
Ca un ou de ciocolatã;
Amãrâtã ºi stingherã
Ca o prunã afumatã;
Cu alura interlopã
Ca un muzicant în frac,
Cuvioasã ca un popã
ªi smolitã ca un drac;
Demnã, ca un om celebru;
Misticã ºi fãrã chef
Ca un basorelief
De pe-un monument funebru;
Încomodã-n soare, ca
Un gunoi în ochi; nefastã
Ca un chibiþ ce-þi stã-n coastã
La un joc de bacara;
Suspendatã ca o notã
Pe un portativ gigant;
Slutã, ca o hotentotã
Pãrãsitã de amant;
Micã-n mijlocul naturii
Ca un fir de praf de puºcã;
Neagrã cum e cerul gurii
La un câine care muºcã;
Cruntã ca o vânãtaie
Cauzatã-n match de box;
Ca un bulgãre de cox
Care-a stat o noapte-n ploaie;
Resemnatã, ca-n vitrinã
O reclamã pentru vulg,
ªi uºoarã ca un fulg
De funingine-n luminã;
Tristã ca un crep de doliu
În vãzduhul diafan, —
Ca un punct aerian
Pe-al zãpezii alb orgoliu;
Stranie ca un ponos
Al priveliºtii de cretã;
Solitarã ºi cochetã
Ca un cuc de abanos;
Neagrã, ca o muscã-n lapte,
ªi fantasticã-n contur,
Ca un miez adânc de noapte,
Cu luminã împrejur;
Finã ca o acadea
De þiþei topit la soare;
Prinsã-n falduri de ninsoare
Ca un fiong de catifea;
Irealã, ca un duh
Cu penajul ei feeric, —
Ca o cupã de-ntuneric
Rãsturnatã în vãzduh;
Gravã ca o rugãciune
ªi posomorâtã ca o
Figurinã de cãrbune
Cu nuanþe de cacao;
Tragicã, ca o emblemã
A obºtescului sfârºit;
Sumbrã ca o anatemã
Arucatã-n infinit;
Mutã-n liniºtea câmpiei
Ca un bloc de piatrã arsã,
Ca un ghem de beznã toarsã
Din fuiorul veºniciei, —
Atârnând de bolta goalã
Ca un uger de catran
Unde pruncii lui Satan
Vin, plângând, sã sugã smoalã;
Piazã-rea, ca un blestem
Azvârlit aºa-ntr-o doarã
Creatorului suprem, —
ªi banalã… ca o cioarã!
