Prin ce þinuturi rãtãceºti
Pribeagã?
În care grotã din poveºti
Ai hibernat — o varã-ntreagã?
O, Muza mea cu nasul mic
ªi coapse fine,
Abia sculptate din nimic,
De ce te-ai dus de lângã mine?…
þi-am prins în pãrul inelat
Vreo floare artificialã?
Te-am ofensat
Cu vreo metaforã banalã?
Ori mi-ai bãtut vreodatã-n geam
ªi, spionând perdeaua trasã,
Te-ai supãrat cã nu eram
Acasã?…
Vrei poate macii din livezi
Pe toþi cu mâna ta sã-i scuturi?
Sau te distrezi
Cu pãlãria dupã fluturi?
N-ai adormit cumva pe-afarã
ªi te-ai trezit sub un umbrar,
Îndrãgostitã de-un mãgar
Ca-n Visul unei nopþi de varã?
Cu Demonul lui Lermontof
Te-i fi-ntâlnit ºi þi-a fost fricã?…
Nu þi-a intrat cumva-n pantof
O pietricicã?
(De-aceea-mi iese ºchiop ºi mic
Un vers, în fiecare stanþã…
Vezi, tot m-ai inspirat un pic
De la distanþã!)
Ori m-ai zãrit vreodatã stând
Cu Muza altuia? Se poate.
Le-am spus cuvinte dulci, pe rând,
La toate…
Dar n-am fãcut-o pe furiº
Cum fac confraþii mei cu tine,
Ci pe afiº
Mi-am spus pãcatul la oricine,
ªi confidenþele, tu ºtii,
Le-am dat pe faþã, tale-quale,
Într-un volum de Parodii
Originale…
Oricum, de-o fi ca-n viitor
Sã placã stihurile mele,
Las mãrturie tuturor
Cã n-ai colaborat la ele.
Cã singur m-ai lãsat sã scriu
O carte-ntreagã fãrã tine…
ªi dacã totuºi mai târziu
Te vei întoarce lângã mine,
Nici nu te-alung, nici nu te-mpac,
Ci-n fundul cãlimãrii crunte
Muind un deget, am sã-þi fac
Un benghi în frunte!