George Topârceanu | Migdale amare | În jurul unui divorþ

Publicat deMadalina Marcu

Miºu St. Popescu vrea sã divorþeze.
Lung prilej de vorbe ºi de ipoteze!
Unii spun cã Miºu singur e de vinã,
Cã la ei în casã n-a fost zi seninã.
Cã nu poate nimeni sã-i mai intre-n voie
ªi-a avut norocul de-a gãsit pe Zoe,
Care-i rabdã toate de când l-a luat.
Cã desigur alta nu l-ar fi rãbdat
Nici mãcar o lunã, însã biata fatã
Este bunãtatea personificatã!
Cã-nainte Zoe pânã nu-l luase
A respins partide mult mai serioase:
Jorj Athanasiu, cînd era flãcãu…
Goldman de la Credit… Guþã Popândãu,
Angrosist de vinuri, — o partidã rarã
ªi cu care Miºu nici nu se comparã —
Toþi cu situaþii ºi destul de “bine”,
Refuzaþi de dânsa, ca sã ia… pe cine!
Cã sãraca Zoe când l-a cunoscut
Era fãrã slujbã ºi dator vândut.
Cã de-atunci încoace ea zadarnic sperã,
Cã el n-are-n casã nici o manierã,
Nu respectã seara orele de masã,
Rareori cu leafa nimereºte-acasã,
Frecventeazã cele mai de jos localuri
ªi se þine noaptea numai de scandaluri…
Dar mai e un lucru mai fenomenal:
Miºu St. Popescu este imoral!
Parcã ea nu ºtie cã, de-acum un an,
Dumnealui se þine cu madam Vârlan?
O caricaturã… un chibrit… o aia
Cu piciorul mare ºi c-un pãr cât claia,
O mahalagioaicã… Afectatã… rea, —
De se mirã lumea: ce-a gãsit la ea?

Alþii spun cã totuºi nu-i de vinã el,
Cã din contra, Miºu e un soþ model,
Însã ea, Popeasca, este o ingratã.
C-ar fi stat ºi-acuma tot nemãritatã,
Dacã din pãcate nu s-ar fi gãsit
Un neghiob ca Miºu, un îmbrobodit…
C-a luat-o tocmai de pe la Vaslui
Unde se dusese la un vãr de-al lui
Care-avea la dânºii casã cu chirie.
Cã vorbeau adesea la bucãtãrie,
Mai cu seamã ziua când trecea la masã.
Cã duduca Zoe scutura prin casã
ªi — nu zice nimeni cã era bigotã —
Însã franþuzeºte nu ºtia o iotã!
Cã gãsind odatã niºte cãrþi franceze,
A rugat pe Miºu “s-o iniþieze”…
(Promitea fetiþa!) Tot aºa mereu,
Azi o sãrutare, mâine… mai ºtiu eu?
Ba cu franþuzeasca, ba cu scuturatul,
Pânã când la urmã a-ncurcat bãiatul!…
Toate astea însã la un loc denotã
C-a luat-o goalã, fãrã nici o dotã.
Trei perechi de case? ªtie Dumnezeu…
Trei perechi de mofturi! — N-o spun numai eu.
Întrebaþi pe Lambru, pe madam Palade
(O persoanã-n vârstã, foarte cumsecade)
ªi pe toatã lumea care-o cunoºtea,
C-a luat-o numai cu ce-a fost pe ea…
El putea desigur altfel sã se-nsoare, —
Dar în loc sã-i fie recunoscãtoare,
Sã-l respecte-n casã ºi sã-l menajeze,
Dumneaei, din contra, þine sã dicteze!
Miºu nu e liber nici mãcar un pas,
Toatã lumea vede cã l-a dus de nas.
Dar în schimb, fireºte, ea, de la-nceput
Fãrã nici o jenã a fãcut ce-a vrut,
Seara, când o cauþi, pleacã la cucoane.
Ziua se ocupã numai cu romane,
Iar bucãtãreasa (c-au schimbat femeia)
Are tot pe mânã, pânã când ºi cheia
De la magazie ºi de la dulap, —
Care va sã zicã ºi-a fãcut de cap.

Alþii spun cã Zoe, la madam Lipan,
A-ntâlnit pe unu, Iorgu Damian, —
Flutur de saloane, mare puºlama.
Cã-ntre ei desigur exista ceva,
Fi’ndcã ea-ntr-o clipã de sinceritate
A scãpat o vorbã la madam Stamate:
“Ah, ma chere, ce nobil ºi distins bãiet!…”
Iar madam Stamate n-a þinut secret,
ªi-i destul sã afle câteva persoane…
Tot atunci, se vede, una din cocoane
I-a fãcut pesemne lui o anonimã
Unde iscãlise doar atât: ,,Cu stimã…”
ªi-i scria acolo — spun din auzite —
Cã ,,madam Popescu prea se compromite…”
Dar el n-a citit-o, nefiind francatã.
ªi-a trecut ºi asta.
În sfârºit, odatã
Trebuind sã plece Miºu la Vaslui
Pentru niºte case, — un amic de-al lui,
Unul de la Bancã, l-a pornit cu sila
Sã ia trenul numai pânã la Chitila
ªi sã stea acolo tocmai timpul strict,
Ca sã-i poatã prinde în flagrant delict…
Cã venind Popescu ºi vãzând luminã,
A intrat în curte tocmai prin grãdinã
ªi bãtând la uºa care dã-n salon,
Cineva din casã i-a strigat: “Pardon!”

Zoe sta de vorbã, nici nu s-aºtepta
(Cã era devreme… zece ºi ceva)
ªi crezând cã-i mâþa sau vrun alt ecou,
Când vãzu cã-i Miºu, a rãmas tablou,
El pãru deodatã foarte încântat.
— Mã iertaþi — le zise — cã v-am deranjat!…
Puse-apoi paltonul peste geamantan
ªi venind cu-ncetul cãtre Damian
Care sta sã plece, zise: — Bunã seara.
(Damian atuncea s-a fãcut ca ceara.)
Nu mai staþi de vorbã? Poate cã þi-e somn…
Te grãbeºti prea tare, mult stimate domn!
ªi zicând acestea cu o voce calmã,
Vru sã-l ia de guler ºi sã-i dea o palmã.
— Domnule Popescu… nene! stai un pic…
Pe parola noastrã cã n-a fost nimic!…
Damian, sãracul, nu ºtia ce zice, —
Dar gãsind la urmã un moment propice,
Când vãzu cã treaba tot mai rãu se-ncurcã,
A fugit…
Iar soþii se certarã furcã.
Ea-l lua cu bine, nu-l scotea din “dragã”,
Socotind cã astfel va putea s-o dreagã,
Dar la urma urmei, ca sã-l deie gata,
A-nceput sã facã, ea, pe supãrata.
Cã odinioarã l-a iubit un pic,
Dar nu-l cunoscuse chiar aºa mojic…
ªi-ntorcând o clipã capul îndãrãt,
I-a strigat din uºã: — Te-ai prostit di tãt!…

*

Toate astea însã n-au nici un temei,
Cã nu ºtie nimeni ce-a fost între ei.
Vineri toatã lumea a putut sã-i vadã
Amândoi alãturi, braþ la braþ, pe stradã…
Ei, ºi ºtiþi, asearã, dupã ce-a stat ploaia,
Ce-a aflat Tãnþica de la Procopoaia
Când s-a dus sã-i cearã un model de ºorþ?…
Cã madam Popescu nu mai dã divorþ.

E-BOOKS | CARTI OFERITE DE UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

 MATEMATICA: Olivian Simionescu-Panait - Matematica  FIZICA: Conf. dr. Sabina ªtefan - FIZICA MOLECULARà - Lucrãri practice -Prof. dr. Ion Munteanu - FIZICA SOLIDULUI (PDF)I. Munteanu, L. Ion, N. Tomozeiu - FIZICA...

Miguel de Unamuno | DEL SENTIMIENTO TRÁGICO DE LA VIDA

IEL HOMBRE DE CARNE Y HUESO Homo sum: nihil humani a me alienum puto, dijo el cómico latino. Y yo diría más bien, nullum hominem a me alienum puto; soy hombre, a ningún otro hombre estimo extraño. Porque el adjetivo humanus me es tan sospechoso como su sustantivo...

Federico García Lorca (1898-1936): Romancero Gitano (1924-1927)

1Romance de la luna, lunaA Conchita García LorcaLa luna vino a la fraguacon su polisón de nardos.El niño la mira, mira.El niño la está mirando.En el aire conmovidomueve la luna sus brazosy enseña, lúbrica y pura,sus senos de duro estaño.-Huye luna, luna, luna.Si...

Ramón María del Valle-Inclán (1866-1936) |Luces de Bohemia (1920)

ESCENA PRIMERAHora crepuscular. Un guardillón con ventano angosto, lleno de sol. Retratos, grabados, autógrafos repartidos por las paredes, sujetos con chinches de dibujante. Conversación lánguida de un hombre ciego y una mujer pelirrubia, triste y fatigada. El hombre...

Antonio Machado: Poesías

HE ANDADO MUCHOS CAMINOS He andado muchos caminos,he abierto muchas veredas;he navegado en cien maresy atracado en cien riberas.En todas partes he vistocaravanas de tristeza,soberbios y melancólicosborrachos de sombra negra,y pedantones al pañoque miran, callan, y...

S-ar putea sa iti placa…

E-BOOKS | CARTI OFERITE DE UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

E-BOOKS | CARTI OFERITE DE UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

 MATEMATICA: Olivian Simionescu-Panait - Matematica  FIZICA: Conf. dr. Sabina ªtefan - FIZICA MOLECULARà - Lucrãri practice -Prof. dr. Ion Munteanu - FIZICA SOLIDULUI (PDF)I. Munteanu, L. Ion, N. Tomozeiu - FIZICA...

Miguel de Unamuno | DEL SENTIMIENTO TRÁGICO DE LA VIDA

Miguel de Unamuno | DEL SENTIMIENTO TRÁGICO DE LA VIDA

IEL HOMBRE DE CARNE Y HUESO Homo sum: nihil humani a me alienum puto, dijo el cómico latino. Y yo diría más bien, nullum hominem a me alienum puto; soy hombre, a ningún otro hombre estimo extraño. Porque el adjetivo humanus me es tan sospechoso como su sustantivo...