Miºu St. Popescu vrea sã divorþeze.
Lung prilej de vorbe ºi de ipoteze!
Unii spun cã Miºu singur e de vinã,
Cã la ei în casã n-a fost zi seninã.
Cã nu poate nimeni sã-i mai intre-n voie
ªi-a avut norocul de-a gãsit pe Zoe,
Care-i rabdã toate de când l-a luat.
Cã desigur alta nu l-ar fi rãbdat
Nici mãcar o lunã, însã biata fatã
Este bunãtatea personificatã!
Cã-nainte Zoe pânã nu-l luase
A respins partide mult mai serioase:
Jorj Athanasiu, cînd era flãcãu…
Goldman de la Credit… Guþã Popândãu,
Angrosist de vinuri, — o partidã rarã
ªi cu care Miºu nici nu se comparã —
Toþi cu situaþii ºi destul de “bine”,
Refuzaþi de dânsa, ca sã ia… pe cine!
Cã sãraca Zoe când l-a cunoscut
Era fãrã slujbã ºi dator vândut.
Cã de-atunci încoace ea zadarnic sperã,
Cã el n-are-n casã nici o manierã,
Nu respectã seara orele de masã,
Rareori cu leafa nimereºte-acasã,
Frecventeazã cele mai de jos localuri
ªi se þine noaptea numai de scandaluri…
Dar mai e un lucru mai fenomenal:
Miºu St. Popescu este imoral!
Parcã ea nu ºtie cã, de-acum un an,
Dumnealui se þine cu madam Vârlan?
O caricaturã… un chibrit… o aia
Cu piciorul mare ºi c-un pãr cât claia,
O mahalagioaicã… Afectatã… rea, —
De se mirã lumea: ce-a gãsit la ea?
Alþii spun cã totuºi nu-i de vinã el,
Cã din contra, Miºu e un soþ model,
Însã ea, Popeasca, este o ingratã.
C-ar fi stat ºi-acuma tot nemãritatã,
Dacã din pãcate nu s-ar fi gãsit
Un neghiob ca Miºu, un îmbrobodit…
C-a luat-o tocmai de pe la Vaslui
Unde se dusese la un vãr de-al lui
Care-avea la dânºii casã cu chirie.
Cã vorbeau adesea la bucãtãrie,
Mai cu seamã ziua când trecea la masã.
Cã duduca Zoe scutura prin casã
ªi — nu zice nimeni cã era bigotã —
Însã franþuzeºte nu ºtia o iotã!
Cã gãsind odatã niºte cãrþi franceze,
A rugat pe Miºu “s-o iniþieze”…
(Promitea fetiþa!) Tot aºa mereu,
Azi o sãrutare, mâine… mai ºtiu eu?
Ba cu franþuzeasca, ba cu scuturatul,
Pânã când la urmã a-ncurcat bãiatul!…
Toate astea însã la un loc denotã
C-a luat-o goalã, fãrã nici o dotã.
Trei perechi de case? ªtie Dumnezeu…
Trei perechi de mofturi! — N-o spun numai eu.
Întrebaþi pe Lambru, pe madam Palade
(O persoanã-n vârstã, foarte cumsecade)
ªi pe toatã lumea care-o cunoºtea,
C-a luat-o numai cu ce-a fost pe ea…
El putea desigur altfel sã se-nsoare, —
Dar în loc sã-i fie recunoscãtoare,
Sã-l respecte-n casã ºi sã-l menajeze,
Dumneaei, din contra, þine sã dicteze!
Miºu nu e liber nici mãcar un pas,
Toatã lumea vede cã l-a dus de nas.
Dar în schimb, fireºte, ea, de la-nceput
Fãrã nici o jenã a fãcut ce-a vrut,
Seara, când o cauþi, pleacã la cucoane.
Ziua se ocupã numai cu romane,
Iar bucãtãreasa (c-au schimbat femeia)
Are tot pe mânã, pânã când ºi cheia
De la magazie ºi de la dulap, —
Care va sã zicã ºi-a fãcut de cap.
Alþii spun cã Zoe, la madam Lipan,
A-ntâlnit pe unu, Iorgu Damian, —
Flutur de saloane, mare puºlama.
Cã-ntre ei desigur exista ceva,
Fi’ndcã ea-ntr-o clipã de sinceritate
A scãpat o vorbã la madam Stamate:
“Ah, ma chere, ce nobil ºi distins bãiet!…”
Iar madam Stamate n-a þinut secret,
ªi-i destul sã afle câteva persoane…
Tot atunci, se vede, una din cocoane
I-a fãcut pesemne lui o anonimã
Unde iscãlise doar atât: ,,Cu stimã…”
ªi-i scria acolo — spun din auzite —
Cã ,,madam Popescu prea se compromite…”
Dar el n-a citit-o, nefiind francatã.
ªi-a trecut ºi asta.
În sfârºit, odatã
Trebuind sã plece Miºu la Vaslui
Pentru niºte case, — un amic de-al lui,
Unul de la Bancã, l-a pornit cu sila
Sã ia trenul numai pânã la Chitila
ªi sã stea acolo tocmai timpul strict,
Ca sã-i poatã prinde în flagrant delict…
Cã venind Popescu ºi vãzând luminã,
A intrat în curte tocmai prin grãdinã
ªi bãtând la uºa care dã-n salon,
Cineva din casã i-a strigat: “Pardon!”
Zoe sta de vorbã, nici nu s-aºtepta
(Cã era devreme… zece ºi ceva)
ªi crezând cã-i mâþa sau vrun alt ecou,
Când vãzu cã-i Miºu, a rãmas tablou,
El pãru deodatã foarte încântat.
— Mã iertaþi — le zise — cã v-am deranjat!…
Puse-apoi paltonul peste geamantan
ªi venind cu-ncetul cãtre Damian
Care sta sã plece, zise: — Bunã seara.
(Damian atuncea s-a fãcut ca ceara.)
Nu mai staþi de vorbã? Poate cã þi-e somn…
Te grãbeºti prea tare, mult stimate domn!
ªi zicând acestea cu o voce calmã,
Vru sã-l ia de guler ºi sã-i dea o palmã.
— Domnule Popescu… nene! stai un pic…
Pe parola noastrã cã n-a fost nimic!…
Damian, sãracul, nu ºtia ce zice, —
Dar gãsind la urmã un moment propice,
Când vãzu cã treaba tot mai rãu se-ncurcã,
A fugit…
Iar soþii se certarã furcã.
Ea-l lua cu bine, nu-l scotea din “dragã”,
Socotind cã astfel va putea s-o dreagã,
Dar la urma urmei, ca sã-l deie gata,
A-nceput sã facã, ea, pe supãrata.
Cã odinioarã l-a iubit un pic,
Dar nu-l cunoscuse chiar aºa mojic…
ªi-ntorcând o clipã capul îndãrãt,
I-a strigat din uºã: — Te-ai prostit di tãt!…
*
Toate astea însã n-au nici un temei,
Cã nu ºtie nimeni ce-a fost între ei.
Vineri toatã lumea a putut sã-i vadã
Amândoi alãturi, braþ la braþ, pe stradã…
Ei, ºi ºtiþi, asearã, dupã ce-a stat ploaia,
Ce-a aflat Tãnþica de la Procopoaia
Când s-a dus sã-i cearã un model de ºorþ?…
Cã madam Popescu nu mai dã divorþ.
