I. Decorul
Sus, pe dealuri, Toamna pune
Miriºti galbene-n luminã,
Arãturi ca de cãrbune
ªi mohoare de ruginã.
Rânduri-rânduri, spre câmpie
Se perindã nori de plumb
Peste larga simetrie
De coline cu porumb.
Iar când soarele strãbate,
Luminând peisajul vast
De dreptunghiuri colorate
Într-un limpede contrast,
Saltã-n valuri jucãuºe
ªi foºneºte lung sub soare,
Cu mãtasã la pãnuºe,
Mãmãliga viitoare…
*
II. Un iepure
Scurt, mohorul a foºnit…
ªi spre neagra arãturã
Într-o clipã s-a ivit
Un mãgar-miniaturã!
Din cãpiþã sare pleavã,
Sar gunoaie dintr-un snop.
Puºca scoate fum pe þeavã
ªi porneºte ca un dop…
A cãzut… ba nu! Din goanã,
Mic, elastic ºi urgent,
Lâng-o tufã de simzianã
A fãcut un compliment.
Spre porumb acum s-abate…
Un scaiete zãpãcit
Îl întreabã: — Ce e, frate?
— Sunt teribil de grãbit!…
Alungat ca de furtunã,
Cu picioare de lãcustã,
Se destinde ºi s-adunã
Peste-o miriºte îngustã.
Ca o minge se prãvale,
Se coboarã ºi se suie
Prin hârtoapele din vale:
Uite-l — nu e, uite-l — nu e!…
Liniºtea coboarã iarãºi
Peste þarinile moarte…
— L-ai scãpat! zice-un tovarãº.
— Mi-a sãrit cam de departe…
*
III. Masa
Din vãzduh abia s-aude
þipãt jalnic de prigorii…
Cu ciubote mari ºi ude
Stau la masã vânãtorii.
Toþi cu puºca lângã geantã,
Guralivi ºi orãºeni,
Pun o patã discordantã
Pe cãpiþa de strujeni.
ªi e frig, ºi toþi îngheaþã…
ªi din când în când nu stricã,
Începând de dimineaþã,
Câte-un strop de sãcãricã…
— Într-o toamnã, zice unul,
La un capãt de rãzor
M-am oprit sã scot tutunul…
Când, de jos, de la picior,
Fãrã veste vãd cã-mi sare
Un ºoldan cât un viþel,
ªi stârneºte-n goana mare
Alþi vreo ºapte dupã el!
Trag cu ploaie în grãmadã,
Fãrã sã þintesc deloc…
Cine s-aºtepta sã-mi cadã
Patru iepuri dintr-un foc?…
— Astea sunt invenþii pure…
Mie mi s-a întâmplat,
La o goanã-ntr-o pãdure,
Un mister adevãrat.
Nici nu m-aºezasem bine,
Stam cu puºca subsuoarã…
Când deodatã lângã mine
Se opreºte-o cãprioarã.
Stã ºi-ascultã, imobilã…
Eu atunci — mã ºtiþi cum sânt —
M-a cuprins un fel de milã:
Am oftat… ºi-am tras în vânt.
Când vãzu cã ,,umplutura”
Trece fãrã s-o atingã,
Ea ºi-a-ntins la puºcã gura
ªi-a-nceput… aºa s-o lingã…
— I-auzi colo, ce curaj, mã!
Asta ºi-a-ntrecut perechea!
… Buruienile din preajmã
Trag ºi ele cu urechea.
Un mãceº de douã ºchioape
Zice-n tainã unui spin:
— Dumneata eºti mai aproape,
Ia-l de mânecã puþin!
*
IV. la întoarcere
Vântul curge spre câmpie
Transparent ºi uniform.
Toate ierburile-nvie,
Toate þarinile dorm.
Ici ºi colo se ridicã
Câte-un nour alb de praf…
Strãjuind ºoseaua micã
Stâlpii rari de telegraf
(Tot mai singuri, ceafã-n ceafã,
Suluri vinete de fum
Lungi ca gâturi de girafã),
Înºiraþi pe lângã drum,
Spre oraºul plin de turle
Stau privind c-un aer tâmp…
ªi deodatã-ncep sã urle
Cã-i apucã noaptea-n câmp.
