George Topârceanu | Migdale amare | La vanatoare

Publicat deMadalina Marcu


I. Decorul

Sus, pe dealuri, Toamna pune
Miriºti galbene-n luminã,
Arãturi ca de cãrbune
ªi mohoare de ruginã.

Rânduri-rânduri, spre câmpie
Se perindã nori de plumb
Peste larga simetrie
De coline cu porumb.

Iar când soarele strãbate,
Luminând peisajul vast
De dreptunghiuri colorate
Într-un limpede contrast,

Saltã-n valuri jucãuºe
ªi foºneºte lung sub soare,
Cu mãtasã la pãnuºe,
Mãmãliga viitoare…

*
II. Un iepure

Scurt, mohorul a foºnit…
ªi spre neagra arãturã
Într-o clipã s-a ivit
Un mãgar-miniaturã!

Din cãpiþã sare pleavã,
Sar gunoaie dintr-un snop.
Puºca scoate fum pe þeavã
ªi porneºte ca un dop…

A cãzut… ba nu! Din goanã,
Mic, elastic ºi urgent,
Lâng-o tufã de simzianã
A fãcut un compliment.

Spre porumb acum s-abate…
Un scaiete zãpãcit
Îl întreabã: — Ce e, frate?
— Sunt teribil de grãbit!…

Alungat ca de furtunã,
Cu picioare de lãcustã,
Se destinde ºi s-adunã
Peste-o miriºte îngustã.

Ca o minge se prãvale,
Se coboarã ºi se suie
Prin hârtoapele din vale:
Uite-l — nu e, uite-l — nu e!…

Liniºtea coboarã iarãºi
Peste þarinile moarte…
— L-ai scãpat! zice-un tovarãº.
— Mi-a sãrit cam de departe…

*
III. Masa

Din vãzduh abia s-aude
þipãt jalnic de prigorii…
Cu ciubote mari ºi ude
Stau la masã vânãtorii.

Toþi cu puºca lângã geantã,
Guralivi ºi orãºeni,
Pun o patã discordantã
Pe cãpiþa de strujeni.

ªi e frig, ºi toþi îngheaþã…
ªi din când în când nu stricã,
Începând de dimineaþã,
Câte-un strop de sãcãricã…

— Într-o toamnã, zice unul,
La un capãt de rãzor
M-am oprit sã scot tutunul…
Când, de jos, de la picior,

Fãrã veste vãd cã-mi sare
Un ºoldan cât un viþel,
ªi stârneºte-n goana mare
Alþi vreo ºapte dupã el!

Trag cu ploaie în grãmadã,
Fãrã sã þintesc deloc…
Cine s-aºtepta sã-mi cadã
Patru iepuri dintr-un foc?…

— Astea sunt invenþii pure…
Mie mi s-a întâmplat,
La o goanã-ntr-o pãdure,
Un mister adevãrat.

Nici nu m-aºezasem bine,
Stam cu puºca subsuoarã…
Când deodatã lângã mine
Se opreºte-o cãprioarã.

Stã ºi-ascultã, imobilã…
Eu atunci — mã ºtiþi cum sânt —
M-a cuprins un fel de milã:
Am oftat… ºi-am tras în vânt.

Când vãzu cã ,,umplutura”
Trece fãrã s-o atingã,
Ea ºi-a-ntins la puºcã gura
ªi-a-nceput… aºa s-o lingã…

— I-auzi colo, ce curaj, mã!
Asta ºi-a-ntrecut perechea!
… Buruienile din preajmã
Trag ºi ele cu urechea.

Un mãceº de douã ºchioape
Zice-n tainã unui spin:
— Dumneata eºti mai aproape,
Ia-l de mânecã puþin!

*
IV. la întoarcere

Vântul curge spre câmpie
Transparent ºi uniform.
Toate ierburile-nvie,
Toate þarinile dorm.

Ici ºi colo se ridicã
Câte-un nour alb de praf…
Strãjuind ºoseaua micã
Stâlpii rari de telegraf

(Tot mai singuri, ceafã-n ceafã,
Suluri vinete de fum
Lungi ca gâturi de girafã),
Înºiraþi pe lângã drum,

Spre oraºul plin de turle
Stau privind c-un aer tâmp…
ªi deodatã-ncep sã urle
Cã-i apucã noaptea-n câmp.

S-ar putea sa iti placa…

Federico García Lorca (1898-1936): Romancero Gitano (1924-1927)

Federico García Lorca (1898-1936): Romancero Gitano (1924-1927)

1Romance de la luna, lunaA Conchita García LorcaLa luna vino a la fraguacon su polisón de nardos.El niño la mira, mira.El niño la está mirando.En el aire conmovidomueve la luna sus brazosy enseña, lúbrica y pura,sus senos de duro estaño.-Huye luna, luna, luna.Si...

Ramón María del Valle-Inclán (1866-1936) |Luces de Bohemia (1920)

Ramón María del Valle-Inclán (1866-1936) |Luces de Bohemia (1920)

ESCENA PRIMERAHora crepuscular. Un guardillón con ventano angosto, lleno de sol. Retratos, grabados, autógrafos repartidos por las paredes, sujetos con chinches de dibujante. Conversación lánguida de un hombre ciego y una mujer pelirrubia, triste y fatigada. El hombre...