Dupã-atâta frig ºi ceaþã
Iar s-aratã soarele.
De-acum nu ne mai îngheaþã
Nasul ºi picioarele!
Cu narciºi, cu crini, cu lotuºi,
Timpul cald s-apropie.
Primãvara asta totuºi
Nu-i decât o copie.
Sub cerdac, pe lãuruscã,
Cum trecurã Babele,
A ieºit un pui de muscã
Sã-ºi usuce labele.
Pãsãrile migratoare
Se re-ntorc din tropice.
Gâzele depun la soare
Ouã microscopice.
Toatã lumea din ogradã
Cântã fãrã pauzã.
Doi cocoºi se iau la sfadã
Nu ºtiu din ce cauzã.
Un curcan stã sus, pe-o bârnã,
Nu vrea sã se bucure.
Moþul roºu îi atârnã
Moale ca un ciucure.
Doar Grivei, bãtrânul, n-are
Cu ce roade oasele.
Cã de când cu postul mare,
Toate-i merg de-a-ndoasele.
Pentru câte-a tras, sãrmanul,
Cui sã cearã daune?…
Drept sub nasul lui, motanul
A venit sã miaune.
Dar acum l-a prins potaia
ªi-a-nceput sã-l scuture…
Peste toatã hãrmãlaia
Trece-n zbor un fluture.
Pe trotuar, alãturi saltã
Douã fete vesele…
Zãu cã-mi vine sã-mi las baltã
Toate interesele!
