George Topârceanu | Migdale amare | Un duel

Publicat deMadalina Marcu

Eroii mei sunt doi cocoºi
De rasã, pintenaþi, frumoºi
Ca ofiþerii la paradã.
Doi cavaleri aristocraþi.
Dintr-o privire ofensaþi
Încep duelul fãrã spadã.
Au martori puii speriaþi.
Teren — o parte din ogradã,
Dar n-au motiv de sfadã,
Cãci nu se ºtie-a cui e vina —
Misteru-nvãluie pricina, —
Deci: cãutaþi gãina…

Din amândouã pãrþile
Se-ncep ostilitãþile.
Ei stau o clipã faþã-n faþã
Cu ciocurile la pãmânt,
Apoi deodatã-ºi iau avânt
ªi lupta-ncepe sãltãreaþã:
Sar deodatã,
Dau cu ciocul.
Cad alãturi,
Schimbã locul.
Bat din aripi,
Dau din gheare.
Unul cade,
Altul sare…
Iar s-atacã,
Iar se piºcã…
Dar deodatã nu mai miºcã…
Faþã-n faþã, multã vreme,
Stau aºa, ca douã gheme
Neclintite
ªi zburlite,
Pânã când, pe nesimþite,
Unul pãrãseºte sfada,
Întorcându-se cu coada…

*

Atunci ieºi de sub ºopron
Un folozof-clapon,
Urât
ª-atâta de bãtrân încât
A dat în mintea puilor…
El s-a oprit în faþa lor
Cotcodãcind sonor:
— Eu dezaprob acest conflict.
E o ruºine, un delict
Nedemn de vremi civilizate.
Dar aºteptãm un viitor
Când, mândri de chemarea lor,
Cocoºii nu se vor mai bate…
Voi vã certaþi pentr-o gãinã,
Dar nu vedeþi? E curtea plinã!
Ba treceþi gardul la vecini,
Cã ºi p-acolo sunt gãini…
De ce vã puneþi gheara-n gât?
Sã lase unul cât de cât,
Sã dea ºi celãlalt ceva, —
Eu, cât de cât, socot c-o da!

S-ar putea sa iti placa…

Federico García Lorca (1898-1936): Romancero Gitano (1924-1927)

Federico García Lorca (1898-1936): Romancero Gitano (1924-1927)

1Romance de la luna, lunaA Conchita García LorcaLa luna vino a la fraguacon su polisón de nardos.El niño la mira, mira.El niño la está mirando.En el aire conmovidomueve la luna sus brazosy enseña, lúbrica y pura,sus senos de duro estaño.-Huye luna, luna, luna.Si...

Ramón María del Valle-Inclán (1866-1936) |Luces de Bohemia (1920)

Ramón María del Valle-Inclán (1866-1936) |Luces de Bohemia (1920)

ESCENA PRIMERAHora crepuscular. Un guardillón con ventano angosto, lleno de sol. Retratos, grabados, autógrafos repartidos por las paredes, sujetos con chinches de dibujante. Conversación lánguida de un hombre ciego y una mujer pelirrubia, triste y fatigada. El hombre...