Plop tânãr, încrustat în miezul verii,
Cu ramuri vii ºi frunzã sclipitoare,
Când râul vântului te scaldã,
Învaþã-mã sã râd ca tine-n soare,
Sã-i sorb lumina caldã.
*
Plop negru, încrustat în ger
ªi-ncremenit sub lunã
Cu rãmuriº de zgurã ºi de fier…
Învaþã-mã sã uit lumina verii
ªi-n câmp silhui
Sã dau tristeþea mea tãcerii
ªi gândurile mele nimãnui…
***