Lângã þãrmul tristei mãri
M-am oprit pe-o stâncã.
Apa tremurã spre zãri,
Verde ºi adâncã.
Sufletu-mi, împovãrat
De-o iubire moartã,
Se ridicã ne-mpãcat
ªi cu el o poartã,
Cum îºi duce greu în zbor
Vulturul de mare,
Peste valuri cãlãtor,
Prada moartã-n gheare…
***