Franz Bardon | Frabato magicianul | Capitolul II

Publicat deMadalina Marcu

Membrii Lojei masonice secrete FOGC, care erau foarte temuţi chiar în cercurile oculte, se adunaseră pentru o reuniune generală la Dresda. Sala unde urma să aibă loc întâlnirea se afla într o vilă imensă, ascunsă privirii, într un parc proprietate particulară, în spatele unui gard viu foarte înalt şi a unor copaci maiestuoşi.
Marele Maestru al Lojei invitase 98 din 99 de membri la întâlnirea de astăzi. Ei veniseră cu mult timp înainte de începerea şedinţei şi se aşezaseră de o parte şi de alta a două mese lungi.
Conversaţia din sală s a întrerupt când a intrat Marele maestru, însoţit de asistentul său, care, în acelaşi timp, era şi secretar. Vis a vis de intrarea în sală se afla un podium, pe care era aşezat biroul Marelui Maestru. El a sunat clopoţelul şi s a făcut dintr o dată o linişte deplină. S a adresat fraţilor cu o voce ridicată:
„Dragii mei fraţi, deschid sesiunea de astăzi. Sunt mulţumit că aţi dat curs invitaţiei mele, fără excepţie. Aşa cum ştiţi din regulamentul Lojei, o astfel de reuniune generală este convocată doar în cazul unor evenimente excepţionale. Probabil că aţi constatat deja lipsa din şedinţa de astăzi a Fratelui Silesius. Din păcate, el s a făcut vinovat de divulgarea secretelor Lojei şi va trebui să l judecăm, acesta fiind primul punct din ordinea de zi. Punctul doi: magicianul Frabato, care a devenit cunoscut pretutindeni în Dresda.
Dragii mei fraţi, ştiţi cu toţii că Fratele Silesius realizase deja 25 trepte de iniţiere în Loja noastră şi ar fi trebuit să aibă conştiinţa încălcării legii acesteia. Ambiţia lui l a determinat să divulge unora din prietenii lui ritualurile noastre de evocare a prezenţei elementelor stihiilor.
Conform legii Lojei noastre, încălcarea unui jurământ şi divulgarea secretelor sunt pedepsite cu moartea. Totuşi, şedinţa este validată numai în urma votului secret al tuturor membrilor prezenţi. Deşi persoanei în cauză îi sunt prieten, nu i pot găsi nici o scuză pentru purtarea sa şi, deci, vi l încredinţez pentru judecată.
Pe toţi i a străbătut un fior şi au început să comenteze. Unii se arătară tulburaţi, alţii păreau încremeniţi.
Secretarul împărţi fiecăruia câte un plic cu o hârtie albă. Cuvintele DA sau NU aveau să decidă viaţa sau moartea unui frate de al lor. „DA” ar fi însemnat moarte prin emiterea unei raze a morţii; „NU” ar fi însemnat libertate şi viaţă.
Mulţi dintre ei n au stat prea mult pe gânduri, alţii ezitau oarecum, iar alţii, câţiva, nu şi puteau stăpâni tremurul mâinii pe hârtie. Fratele Silesius fusese iubit de mulţi dintre ei. În ciuda acestui fapt, simpatia era de neiertat acum, datorită faptului că trădarea secretelor Lojei pune în pericol loja însăşi.
În cele din urmă, secretarul strânse toate plicurile într o cutie mică de lemn, scoase toate hârtiile din ele şi le împărţi în două, în funcţie de răspunsurile date. El numără biletele cu multă atenţie şi notă rezultatele. Faţa lui, de obicei îmbujorată, pălea din ce în ce, în timp ce mai verifica o dată rezultatul. Apoi îl înmâna Marelui Maestru.
Acesta făcu ochii mari, faţa lui reflectând şocul unei persoane conştientă că un bun prieten era condamnat la moarte. „Dragii mei fraţi”, a spus cu o voce tremurătoare, „din păcate rezultatul votării împotriva lui Silesius a fost condamnarea irevocabilă la moarte, cu 51 de voturi la 47. După legea noastră, sentinţa ar trebui executată până într o lună, dar pentru că Fratele Silesius, prin capacităţile sale oculte, va şti la ce să se aştepte şi pentru că va încerca să se salveze, vom executa sentinţa până în 24 de ore. Prietenul său, căruia i a încredinţat secretele Lojei va avea de îndurat aceeaşi soartă. Rog frumos pe cei 21 de Fraţi, maeştri ai telepatiei, să rămână la sfârşitul întrunirii ca să putem discuta sentinţa prin folosirea razelor morţii.”
Deşi sentinţa îl mişcase adânc, Marele Maestru şi a revenit repede şi a continuat cu voce calmă:
„Cum punctul unu de pe agendă a fost rezolvat, să trecem acum la cazul Frabato. Câţiva dintre cei prezenţi aici au fost de faţă la spectacolele sale şi au putut să se convingă de capacităţile pe care acesta le posedă. S a putut vedea, aşa cum a şi fost demonstrat, că lucrează fără trucuri. Experimentele lui au depăşit toate aşteptările; da, au fost chiar mult mai reuşite decât cele ale multora dintre fraţii noştri. Hermes, unul dintre cei mai talentaţi fraţi ai noştri, a fost la Frabato să i testeze capacităţile. Vă va spune acum ce a făcut acolo.”
Domnul distins care îi făcuse lui Frabato acea vizită nocturnă, ridicându se, vorbi:
„Alesesem cea mai bună oră astrologică pentru a i face o vizită lui Frabato şi ţinusem seama şi ca analogiile dintre elemente să mi fie favorabile. În afară de asta, am sperat să fie obosit după reprezentaţie, fapt pe care doream să l exploatez în favoarea mea. l am explicat motivul alegerii unei astfel de ore nepotrivite pentru vizita mea printr o călătorie care nu mai suporta amânare. Auzind aceasta, Frabato m a privit tăios, apoi a zâmbit şters, fără să spună un cuvânt. Apoi i am descris în culori vii imaginea comunităţii Lojei noastre, evidenţiindu i multele avantaje şi i am promis o sumă mare de bani din fondurile Lojei în caz că s ar decide să devină membru.
Frabato, care nu părea să fi înţeles propunerea mea, a început să vorbească despre călătoriile, despre reprezentaţiile şi succesele sale în mai multe oraşe şi orăşele şi a reuşit să mi incite curiozitatea până într atât de mult încât aproape uitasem de scopul vizitei mele. În cele din urmă, l am întrerupt, încercând din nou să l atrag în direcţia ofertei mele. S a ridicat şi a tras de sub pat o valiză, spunând:
„Să vedem acum ce spune cronica Akasha despre legea voastră!”
„Fraţii mei dragi, aşa cum ştiţi, cunosc foarte bine metodele şi practicile oculte, aşa că eram hotărât să împiedic experimentul lui Frabato cu toată puterea mea. Dar imediat ce mi trecu gândul acesta prin minte, îmi spuse ca din întâmplare:
„Dragă domnule Hermes, experimentele mele depind numai de voinţa mea şi nu pot fi influenţate sau împiedicate de dvs. Vor reuşi chiar dacă luaţi parte activă la ele sau nu.”
Am simţit că sunt foarte bine citit şi că nu voi avea nici o şansă împotriva lui, aşa că am urmărit pregătirile sale cu multă atenţie. Întâi îşi spălă mâinile cu grijă, scoase din valiză o sticlă şi îşi şterse mâinile cu câteva picături din ea. Era, aproape sigur, esenţă de plante, deoarece în toată camera se răspândise un miros plăcut. Dintr o cutioară luă o lampă mică şi o puse pe masă. Apoi, dintr o a doua cutioară scoase o sferă de sticlă cu diametrul cam de 20 cm şi o aşeză pe masă pe un suport potrivit. Când l am întrebat la ce foloseşte acea sferă, Frabato a râs şi mi a spus:
„Dacă în Loja voastră există clarvăzători şi dacă ei posedă cu adevărat ştiinţa pe care pretind că o au, atunci ar fi trebuit să ştiţi că aceasta este o oglindă magică. Această sferă este plină cu un lichid şi ea cere o muncă răbdătoare, dar şi excelente puteri magice.”
Am realizat că ştiinţa mea nu însemna nimic pe lângă ce ştia el, aşa că am preferat să tac şi să urmăresc în linişte ceea ce avea să urmeze. Distanţa dintre noi şi sferă era cam de un metru. Frabato aprinse lampa şi stinse lumina electrică şi mă rugă să păstrez linişte. Reflexele luminii dădeau toate culorile spectrului. Flăcăruia lumina sfera şi încăperea, iar în aer se răspândea un parfum specific. Dintr o dată m am gândit la combustibilul care trebuie să fi fost impregnat cu vreo substanţă specifică, dar n am scos un cuvânt. Cu toate acestea Frabato mi a ghicit gândul şi mi a zis:
„Spuneţi mi dacă aveţi vreo întrebare, fiindcă vă pricep gândurile aşa de clar de parcă le aţi rosti cu glas tare. Citirea rapidă a gândurilor nu se practică în loja dvs.?”
Eram fiert, fiindcă nimic nu i se putea ascunde, dar încercasem să mă stăpânesc.
„Vă voi arăta un film, apoi veţi putea cântări singur, dacă este avantajos sau nu să fii membru în Loja dvs.”, adăugă el.
l am urmărit cu atenţie fiecare mişcare să mă conving că nu foloseşte nici un truc. Îşi suflecase mânecile de la cămaşă şi se aşezase lângă mine, în faţa sferei. Apoi îşi întinse amândouă mâinile înspre aceasta, cu degetele desfăşurate uşor. O lumină alb argintie se degaja din vârfurile degetelor sale şi era absorbită de sferă. Câteva clipe mai târziu, sfera lumina ca un glob fluorescent, incandescent. Frabato încetă transmisia luminii şi spuse că ar fi posibil să facă şi fotografii ale acestei mingi magice.
Eram extrem de emoţionat. Îmi spuse:
„Vom vedea acum scene din viaţa stimatului Mare Maestru. Îţi este acum oferită ocazia de a cunoaşte atât luminile, cât şi umbrele personalităţii sale. Sper că vei reuşi să urmăreşti aceste imagini şi că nu vei adormi.”
Deşi nervii îmi erau întinşi la maximum de curiozitate, lumina minunată a sferei părea să mi dea o senzaţie de oboseală. Bineînţeles că nu doream să mă fac de râs şi, adunându mi toată puterea voinţei, am reuşit să stau treaz tot timpul cât a durat experimentul.
Lumina opalescentă se răspândea în întreaga cameră. Interiorul sferei începu să se mişte încet şi apărură umbre de diferite culori care pluteau în ea. Dar imediat se dizolvau iar, fiind înlocuite de o culoare violet. Apoi, s a conturat clar chipul Marelui Maestru. Imaginile se succedau rapid din copilărie până astăzi. Multe din cele văzute m au şocat şi un fior de gheaţă mă străbătu. Îmi erau dezvăluite scene incredibile şi nu aveam cum să scap de ele fiindcă nu mă puteam mişca.”
Faţa Marelui Maestru se schimbă de câteva ori. Când Hermes vru să descrie câteva dintre întâmplările cele mai semnificative din viaţa acestuia, aşa cum fuseseră revelate de oglinda magică, Marele Maestru i a dat de înţeles, discret, că nu dorea asta. Hermes înţelese şi schimbă discuţia, orientând o spre o temă generală.
„După ce îmi fusese oferită posibilitatea, prin acea metodă magică, de a urma destinul Marelui Maestru al lojei noastre până în prezent, Frabato a desenat în aer un cerc deasupra sferei cu mâna dreaptă şi, cu arătătorul drept a desenat o figură pe care nu o ştiam, iar imaginile au dispărut după aceasta.
Întrucâtva deconectat, am vrut să mi întorc privirea de la sferă când, deodată, s a conturat în ea chipul Secretarului nostru. Şi viaţa sa a fost derulată ca un film în faţa ochilor mei. Toate crimele săvârşite de lojă au fost revelate fără milă. În acest fel, Frabato mi a făcut cunoscute vieţile a şapte dintre cei mai vechi membri ai lojei. Când vru să mi arate propria mi viaţă, mă simţi atât de speriat şi jenat că a trecut peste asta. După ce desenă o altă figură asupra sferei şi după ce murmură o formulă, lumina s a stins în sfârşit.
Frabato s a ridicat, a aprins lumina electrică şi a stins lampa. A pus încet şi cu grijă sfera şi lampa în cutii şi a închis totul în valiză. După ce a terminat de făcut asta, m a întrebat cu un aer uşor ironic:
„Îmi recomandaţi în continuare să devin membru al Lojei?”
Complet năucit de puterea magică a acestui om, n am putut scoate nici un cuvânt. Mi am luat pălăria şi pardesiul şi am grăbit spre uşă fără să îndrăznesc a mai face vreun comentariu. Nu mi am revenit până n am ajuns în hol şi am ieşit din hotel valvârtej. Credinţa în puterea Lojei noastre fusese puternic zdruncinată, iar în noaptea aceea nici nu mi am putut găsi odihna.”
Această relatare a experienţei cu Frabato făcu o puternică impresie asupra tuturor celor de faţă. Nimeni nu îndrăzni să facă vreo mişcare, era o linişte de mormânt. Marele Maestru se ridică grăbit şi sparse tăcerea aceea deprimantă cu o voce răspicată:
„Dragă frate Hermes, în numele frăţiei noastre îţi mulţumesc pentru eforturile depuse.
În timpul acestei dificile misiuni, revelaţiile lui Frabato asupra activităţilor Lojei şi a unora dintre cei mai înalţi şi mai vechi membri ai ei, constituie o insultă la adresa mea. Jur pe numele Prinţului întunericului că vom revărsa toate furiile diavolului asupra lui Frabato ca să înveţe cum să se poarte cu noi. Nu voi permite ca Loja noastră să fie insultată. Va simţi razele morţii până va pieri. În numele lui Satan, al lui Astaroth şi Belul, fie blestemat!”
Acest groaznic jurământ, pe care Marele Maestru l a rostit cu o furie nebună în sală, era cel mai violent pe care îl făcuse vreodată public. Nimeni nu putea scăpa de blestem şi de persecuţia ordinului.
După ce îi rugă pe cei 21 de judecători să rămână în sală, a mulţumit tuturor pentru cooperare şi încheie şedinţa, anunţând aceasta prin clopoţel. Fraţii şi au luat „la revedere” cu salutul simbolic al Lojei şi au dispărut în traficul oraşului.
Comportarea modestă era una dintre cele mai stricte reguli ale Lojei, cu scopul de a nu atrage atenţia oamenilor, în general, precum şi a celor curioşi, mai ales.
Marele Maestru şi a reluat locul cu un zâmbet satisfăcut. Instinctiv a realizat că acest Frabato era un posibil oponent, dar nu mai era cale de întors după jurământul rostit. Acesta trebuia dus la bun sfârşit, chiar dacă şi ar fi pus în pericol viaţa. Trebuia să recunoască, fără tăgadă, că autoritatea sa în faţa fraţilor ar fi putut fi zdruncinată sau complet pierdută.
Fraţii care rămăseseră au discutat îndelung felul în care Frabato ar putea fi cel mai bine atacat. Sugestii diferite au fost făcute şi stenografiate de către Secretar în scopul de a servi la luarea unei decizii în cadrul întâlnirii următoare.
Rezolvarea cazului Fratelui Silesius fusese stabilită după reguli tradiţionale, aşa că nu mai era necesară o discuţie asupra acesteia.
La un semn al Marelui Maestru, Secretarul părăsi sala şi merse într o cameră aflată în spatele casei. Această cameră, ale cărei uşi erau echipate cu sisteme speciale de închidere şi care nu avea deloc ferestre, era adăpostul garderobelor personale, unde erau depozitate diverse instrumente magice.
Magicianul negru deschise un cufăr metalic, de unde luă un sicriu de mărime mijlocie în care era o figurină de ceară cu chip bărbătesc. Apoi, dintr un seif aflat în perete luă o sticlă mare maronie, sigilată cu un dop de sticlă.
Puse obiectele pe o masă în mijlocul camerei. Cu ajutorul unui cuţit, tăie un mic căpăcel din ţeasta figurinei de ceară, unde se afla un orificiu ce se deschidea într un canal de a lungul spatelui manechinului.
Secretarul deschise sticla maronie şi turnă lichid în acel orificiu, atât cât era nevoie să l umple până ajunge la nivelul capului. Apoi, acoperi la loc orificiul cu căpăcelul de ceară, lipindu l cu ceara lichidă de la o lumânare aflată la îndemână chiar pentru asta. A aranjat bine şi a netezit ceara, să nu se vadă nici o urmă.
Puse apoi dopul sticlei şi o sigila cu ajutorul sigiliului de pe inel. Pe pieptul figurinei era un cerc plat unde el scrisese numele victimei. Luă apoi din garderobă un jurnal şi, în limbajul secret al lojei, înscrise data şi numele persoanei ce urma să fie executată şi îl puse la locul lui.
După aceasta deschise sertarul unui birou unde erau pumnale de diferite mărimi, tipuri şi grosimi. El a ales din această colecţie unul mic, dar foarte ascuţit.
Asigurându se că n a uitat nimic, el puse figurina de ceară şi pumnalul în sicriu şi, luând toate acestea cu el, ieşi din cameră. Încuie uşa cu atenţie şi o luă către sala şedinţei.
Marele Maestru luă sicriul şi se asigură că figurina fusese pregătită cum trebuia. Apoi o aşeză pe podea. Lumina electrică a fost oprită, după ce au fost aprinse trei lumânări.
Cei 21 de judecători ai Lojei au format acum un cerc în jurul figurinei, Marele Maestru stând de o parte, ca observator. Fraţii şi au unit mâinile şi le au plimbat încet deasupra figurinei de şapte ori, fixând o continuu cu privirea. Toţi au început să respire ritmat, ridicându şi şi coborându şi mâinile în acelaşi timp. De fiecare dată când expirau şi îşi coborau mâinile rosteau o formulă.
Ceremonialul s a reluat cu o viteză crescândă. Începuse să se formeze ceaţă în jurul figurinei până când s a transformat într un nor şi, în final, a devenit o sferă mare, care se rupse complet de figurina de ceară. Culoarea gri care fusese la început s a schimbat treptat în roşu. Imagini întunecate păreau să se condenseze în ea. În câteva minute, forma aceea neclară se transformă într o minge de foc. Marele Maestru s a apropiat, făcând semn în aer cu mâna dreaptă şi despărţind în două lanţul format de fraţi.
Încetul cu încetul, norul roşu a dispărut în figurina de ceară. Fraţii s au aşezat la masă epuizaţi.
Acum Marele Maestru măsură figurina şi o puse în sicriul deschis. Cu un aer de solemnitate el aprinse lumânările de la capetele sicriului. În sală era linişte deplină şi cei 21 de fraţi urmăreau aşa de încordaţi încât nu îndrăzneau nici să respire.
Faţa Marelui Maestru împietri ca o mască. Ochii aveau o căutătură de gheaţă în timp ce se întindea după pumnal. Mâna se ridică încet, iar ochii erau ţintă în cercul cu numele victimei. Apoi lama sticli în lumina lumânării pentru o clipă şi intră în pieptul figurinei. Un tunet zgudui sala şi un vuiet umplu aerul ca şi când s ar fi dezlănţuit o furtună. Această stare a durat câteva secunde, apoi zgomotele s au redus din intensitate şi s au estompat pe urmă, lăsând loc unei linişti stranii.
Pe chipul Marelui Maestru se citea triumful, triumf pentru că se simţea stăpânul vieţii şi al morţii. Eliberat de concentrare, se lăsă pe un scaun din apropiere. Deşi cei care erau prezenţi cunoşteau aceste fenomene, erau cutremuraţi de teamă şi oroare în acelaşi timp.
Secretarul fu primul care şi a revenit. Aprinse lumina, puse deoparte lumânările şi mută sicriul. Se reîntoarseră la viaţă şi ceilalţi fraţi. Fenomenul experimentat de ei aducea dovada că scopul eforturilor lor fusese atins. Îşi vorbeau în şoaptă, în timp ce Marele Maestru înscria datele operaţiunii magice în jurnal. Se ridică şi se adresă celor prezenţi:
„Dragii mei fraţi, vă mulţumesc tuturor pentru cooperare. Fratele Silesius a murit într un atac de cord la ora 10 p.m. Am executat sentinţa în acord cu regulile ordinii noastre generale şi ne am răzbunat astfel pentru trădare. Deşi şi prietenul său a fost condamnat să moară, execuţia a fost amânată pentru o dată ulterioară. Vom discuta motivele acestui fapt la şedinţa următoare. Admiterea unui nou membru în locul fratelui Silesius se poate face odată cu ‘întâlnirea de la St. John. Doresc să ne întâlnim aici mâine seară la ora 8.00. Cazul Frabato este în atenţia noastră. Sesiunea de astăzi s a încheiat. Noapte bună, tuturor!”
Au părăsit casa lojei inobservabil, unul câte unul, înghiţiţi de întunericul nopţii.
Minutarul ceasului mare electric din staţie se mişca încet spre zece fix. În sala de aşteptare, mulţi turişti aşteptau trenul de la Bad Schandau spre Berlin. Prin megafon o voce anunţă sosirea trenului şi lumea urcă nerăbdătoare pe peron, pentru că trenul nu stătea decât câteva minute în Dresda.
Frabato stătea în faţa unei măsuţe notându şi câte ceva. Îşi puse carneţelul în buzunar şi era gata când trenul ajunse. O uşă a vagonului zbură în lături, chiar în faţa sa şi un tânăr în costum de călătorie a sărit din vagon, grăbindu se spre barul de răcoritoare. A plătit şi, în drum spre vagonul său, când nu făcuse decât câţiva paşi, sa prinse cu ambele mâini de piept şi se prăbuşi gemând. Se zvârcoli de durere timp de câteva secunde, apoi rămase nemişcat.
Câţiva oameni curioşi se strânseră în jurul lui. Şi poliţia fu într o clipă acolo şi ridică cadavrul. S a trimis după un medic şi au fost luate declaraţii martorilor oculari.
Frabato urmărise tăcut totul, în cele mai mici detalii, fiind foarte aproape. Magician fiind a realizat într o clipă că orice ajutor, de orice fel, ar fi fost zadarnic în această conjunctură. Instinctiv a simţit că necunoscutul nu a murit de moarte naturală.
El părăsi staţia fără grabă şi se îndreptă spre strada Leipziger. După ce hoinări cam o oră, se opri într o pădurice la periferia oraşului să se odihnească.
Noaptea era minunată, luna şi stele străluceau pe cerul senin. Absorbit de gânduri, el stătu ceva acolo înainte de a face drumul înapoi. Opri un taxi lângă portul Elbe şi se întoarse la hotel.
Era două dimineaţa când intră în cameră. Încuie uşa, scoase valiza şi şi montă sfera magică. Imaginile oglinzii îi confirmau bănuiala că moartea tânărului fusese provocată de o acţiune violentă a Lojei FOGC. Frabato încuie sfera în valiză şi merse la culcare.
În dimineaţa următoare el cumpără din Dresda ziarul cel mai citit. Sub titlul „Moarte în Gara Centrală din Dresda” era următoarea relatare:
„Autorul binecunoscut, dr. Alfred M., a încetat din viaţă, subit, în gara centrală, la 10 fix, noaptea trecută. Oraşul nostru deplânge moartea neaşteptată a acestui tânăr plin de talent şi speranţă, ale cărui lucrări au fost primite mereu cu mare entuziasm. Ultima sa dramă, „Testamentul” este în curs de tipărire. Vom păstra o vie amintire în inimile noastre acestui om extrem de ambiţios şi talentat.”

Puteti copia si distribui liber lucrarile prezentate in aceasta sectiune.

E-BOOKS | CARTI OFERITE DE UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

 MATEMATICA: Olivian Simionescu-Panait - Matematica  FIZICA: Conf. dr. Sabina ªtefan - FIZICA MOLECULARà - Lucrãri practice -Prof. dr. Ion Munteanu - FIZICA SOLIDULUI (PDF)I. Munteanu, L. Ion, N. Tomozeiu - FIZICA...

Miguel de Unamuno | DEL SENTIMIENTO TRÁGICO DE LA VIDA

IEL HOMBRE DE CARNE Y HUESO Homo sum: nihil humani a me alienum puto, dijo el cómico latino. Y yo diría más bien, nullum hominem a me alienum puto; soy hombre, a ningún otro hombre estimo extraño. Porque el adjetivo humanus me es tan sospechoso como su sustantivo...

Federico García Lorca (1898-1936): Romancero Gitano (1924-1927)

1Romance de la luna, lunaA Conchita García LorcaLa luna vino a la fraguacon su polisón de nardos.El niño la mira, mira.El niño la está mirando.En el aire conmovidomueve la luna sus brazosy enseña, lúbrica y pura,sus senos de duro estaño.-Huye luna, luna, luna.Si...

Ramón María del Valle-Inclán (1866-1936) |Luces de Bohemia (1920)

ESCENA PRIMERAHora crepuscular. Un guardillón con ventano angosto, lleno de sol. Retratos, grabados, autógrafos repartidos por las paredes, sujetos con chinches de dibujante. Conversación lánguida de un hombre ciego y una mujer pelirrubia, triste y fatigada. El hombre...

Antonio Machado: Poesías

HE ANDADO MUCHOS CAMINOS He andado muchos caminos,he abierto muchas veredas;he navegado en cien maresy atracado en cien riberas.En todas partes he vistocaravanas de tristeza,soberbios y melancólicosborrachos de sombra negra,y pedantones al pañoque miran, callan, y...

S-ar putea sa iti placa…

E-BOOKS | CARTI OFERITE DE UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

E-BOOKS | CARTI OFERITE DE UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

 MATEMATICA: Olivian Simionescu-Panait - Matematica  FIZICA: Conf. dr. Sabina ªtefan - FIZICA MOLECULARà - Lucrãri practice -Prof. dr. Ion Munteanu - FIZICA SOLIDULUI (PDF)I. Munteanu, L. Ion, N. Tomozeiu - FIZICA...

Miguel de Unamuno | DEL SENTIMIENTO TRÁGICO DE LA VIDA

Miguel de Unamuno | DEL SENTIMIENTO TRÁGICO DE LA VIDA

IEL HOMBRE DE CARNE Y HUESO Homo sum: nihil humani a me alienum puto, dijo el cómico latino. Y yo diría más bien, nullum hominem a me alienum puto; soy hombre, a ningún otro hombre estimo extraño. Porque el adjetivo humanus me es tan sospechoso como su sustantivo...