Aşa cum se stabilise, cei 21 de specialişti şi Marele Maestru al Lojei FOGC se întâlniră din nou. Întâi au rezolvat o cu directorul Z., preşedintele unei mari bănci. Secrete importante ale celor 28 de trepte ale lojei îi fuseseră dezvăluite de Fratele Silesius. Nefiind membru al lojei, sau avea să devină, sau urma să şi piardă viaţa. Dar, cum felul său de a fi nu se potrivea cu al acelora ce făceau parte din lojă, el fu condamnat să moară. Ca preşedinte al unei bănci mari, Z, avea, legal, o mare putere, aşa că se hotărâră întâi să l folosească pentru procurarea unei sume importante de bani.
Înainte de toate, loja era constituită din mari capitalişti care aveau grămezi de posesiuni, adunate prin aplicarea metodelor oculte, doar în intenţia de a acumula un capital frumuşel în scurt timp. Fuseseră întotdeauna gata să facă orice pentru a şi atinge scopul. Viaţa unui om nu însemna nimic pentru ei şi întotdeauna ştiau să exploateze în favoarea lor aşa zisa „jurisdicţie”. Metode complicate, antrenament şi experienţă nu le îngăduiau să dezvăluie actele lor criminale sub ochii oamenilor fără a trezi suspiciuni. Activitatea lor era facilitată de faptul că în Germania oamenii nu dădeau, importanţă activităţii de cercetare în domeniul legilor şi energiilor mentale.
Loja organiza reprezentaţii de ocultism doar ca să demonstreze că se baza numai pe trucuri şi înşelătorie. Ştiau foarte bine că răspândirea filosofiei oculte ar aduce cu sine o nouă ordine în societate, ceea ce ar fi constituit un obstacol în tot ce întreprindeau. Mai mult, exista pericolul să fie recunoscuţi de ocultiştii cu activitate pozitivă şi, ca urmare, să fie descoperiţi.
Activitatea lui Frabato, cel care putea să dea dovezi clare ale existenţei legilor şi energiilor mentale, sigur că le trezea ostilitate. Dacă ar fi fost unul dintre numeroşii pseudo ocultişti, loja n ar fi avut nici un motiv să se amestece. Mai cu seamă, Marele Maestru era înverşunat împotriva lui Frabato, nu l putea ierta pentru că i dezvăluise întreaga viaţă. Aşa că au hotărât să facă tot ce le va sta în putinţă pentru a l opri pe Frabato să mai ţină prelegeri.
Întâi au făcut pregătiri să l distrugă pe directorul Z. Secretarul merse până la locuinţa aflată la subsol a îngrijitorului, s o aducă pe fata acestuia, Eli, care, în asemenea situaţii, juca rolul de medium. Fata locuia acolo singură cu tatăl ei, mama ei murise în urmă cu câţiva ani. Eli avea 18 ani, era zveltă, cu părul şaten, ondulat şi ochii de un albastru închis. Deşi nu i convenea acest rol, nu îndrăznea să spună nimic, de teamă ca tatăl ei să nu şi piardă poziţia.
După câteva minute, Eli apăru în sala şedinţei, însoţită de secretar. În mijlocul camerei fu aşezată o canapea şi fu acoperită cu un cearşaf de mătase albă.
Un al doilea cearşaf era ţinut în imediata apropiere în caz că ar fi fost necesar să izoleze mediumul în timpul experimentului.
Apoi, Marele Maestru dădu semnalul de începere a operaţiunii. Eli trebuia să stea întinsă pe canapea, iar secretarul să se aşeze pe un scaun lângă ea. A privit o pătrunzător, murmurând câteva formule semnificative. În câteva minute, Eli era în prima fază a hipnozei. Printr un număr de şocuri magnetice, magicianul reuşi să transforme această stare într una de hipnoză profundă. Câteva şocuri (lovituri uşoare) în jurul gâtului i au anulat posibilitatea de a vorbi în timpul hipnozei.
Eli era atât de familiarizată (obişnuită) cu acest fel de stări, că putea îndeplini orice ordin primit, fără nici o dificultate. Întâi i s a comandat să afle, prin intermediul unei plimbări mentale, ceea ce făcea Frabato în acel moment. Într o clipă, ea raportă că Frabato dădea o reprezentaţie. Secretarul îi chemă spiritul, înapoi, cu grabă, fiindcă îi era teamă că Frabato va recunoaşte spiritul lui Eli şi, în felul acesta, ar fi devenit interesat de şedinţa lor.
Apoi i s a ordonat să raporteze despre activitatea directorului Z. Îi informă că în acel moment se afla la el acasă şi citea ziarul. Întrebat despre ceilalţi membri ai familiei, mediumul răspunse că era singur. Acest fapt îl determină pe Marele Maestru să înceapă. La un semn, fraţii formară .un cerc în jurul lui Eli, iar conducătorul se pregăti să încarce mediumul cu fluid magnetic. Când tensiunea deveni suficient de puternică, i au comandat să l adoarmă pe director şi să l urmărească permanent.
Influenţat de medium, Z. fu lovit de o copleşitoare nevoie de somn. Nici nu apucă bine să se urce în pat, că şi adormi adânc. Eli îi informă despre starea directorului. În acelaşi timp, i a fost comandată păstrarea legăturii cu el. Prin acest asalt magic, Z. devenise un instrument în mâinile lojei.
Secretarul zgârie numele lui Z. Într o farfurioară de ceară pregătită anume pentru asta şi o puse pe plexul mediumului, realizând astfel o legătură foarte apropiată a spiritelor. După aceasta, farfurioara fu aşezată pe fruntea fetei pentru câteva minute, cu scopul de a face spiritul directorului capabil de a primi ordine prin telehipnoză.
Secretarul atinse urechile şi regiunea cardiacă a mediumului cu farfurioara, apoi o puse deoparte.
Cercul format de fraţi fu deschis pentru o clipă, canapeaua unde era mediumul fiind împinsă deoparte şi acum, Marele Maestru stătea în mijlocul cercului.
Ceara din farfurioară se încălzea încet încet, transformându se într un fel de pojghiţă. Rostind aceeaşi formulă magică iarăşi şi iarăşi, Marele Maestru intră în transă ca să poată stabili un mai bun contact spiritual cu receptorul. Avea suficientă energie pentru această transmisie de la cercul format de fraţii săi. Cu o voce sugestivă, el rosti următoarele cuvinte deasupra stratului de ceară:
„Mâine dimineaţă, la ora 11,45 fix, un tânăr va intra în biroul tău. Va purta un costum de culoare închisă şi cravată roşie. Acest om îţi va cere un milion de mărci împrumut pentru un proiect de construcţie în Elveţia. Nefiind în stare să spui nu, vei ceda rugăminţii sale. După ce şi va fi lovit fruntea de trei ori cu palma dreaptă, vei completa un cec de un milion de mărci. Imediat după ce i vei înmâna cecul, ţi se va face foarte tare somn şi vei adormi profund timp de cinci minute. Când te vei trezi vei uita tot ce s a întâmplat. În nici un caz nu ţi vei reaminti cum arăta tânărul şi orice amănunt al incidentului ţi se va şterge din memorie.
Începând din acea oră te vei simţi rău. Vei căpăta o înfăţişare suferindă şi vei fi chinuit de nervozitate. Vei fi mai apatic şi, pe zi ce trece, vei deveni tot mai obosit şi mai deprimat. Te vei enerva din orice fleac şi nu vei mai avea odihnă. Nu ţi va mai rămâne nimic în lumea asta care să ţi redea liniştea. În final, tot ce te înconjoară ţi se va părea de nesuportat şi, după exact paisprezece zile, te vei sinucide, folosind un revolver.”
Directorul Z. era văzut ca un domn onorabil şi era binecunoscut pentru excelenta lui pregătire. Într una din zile, pe când era la Londra, fusese jefuit şi, de atunci, era foarte prevăzător, întotdeauna ţinându şi un revolver pregătit lângă pat.
După ce Marele Maestru duse la bun sfârşit această sugestie, mai fixă cu privirea un timp pelicula de ceară, apoi făcu un semn ritual şi o înfăşură într o bucată de mătase violetă pe care i o dăduse secretarul.
Cercul magic se desfăcu şi fraţii îşi reluară locurile pe scaune, în mijlocul camerei. Apoi canapeaua cu mediumul fu adusă în centru. Secretarul îi chemă spiritul înapoi din casa directorului şi îl trimise la Frabato.
Acesta îşi terminase spectacolul şi era în vizită la un bun prieten al său. Mediumul dădu adresa exactă, raportând că familia prietenului mersese deja la culcare, iar cei doi discutau probleme de ocultism. Discuţia lor era atât de însufleţită, încât Frabato nici nu observă că Eli îl privea.
Primind această informaţie, Secretarul chemă înapoi spiritul mediumului şi prin şocuri magnetice şi formula corespunzătoare o readuse pe Eli la viaţă.
Nici nu i trecea prin minte ce planuri realizase loja cu ajutorul ei. Câştigul o mulţumea înainte de toate, dar organizarea neobişnuită a acestor întruniri era de neînţeles pentru ea. Secretarul o conduse amabil până la uşă şi îi dădu câteva bancnote drept recompensă.
Printre secretele Lojei FOGC se număra şi capacitatea de a face pe oricine să adoarmă, de a se trezi din nou, de a îmbolnăvi, de a ţine în viaţă sau a ucide, după bunul lor plac. În orice caz, membrii conducerii dobândiseră această abilitate şi ştiinţă numai prin pactul cu diavolul. Puteau influenţa orice persoană neantrenată, prin metodele lor magice, aceasta neavând nici o şansă de a cunoaşte cauza influenţei la care erau supuşi.
Frabato era un caz special pentru lojă, fiindcă era familiarizat cu practicile oculte de orice fel şi, în plus, era sub protecţia „Fraţilor Luminii”.
Loja FOGC ştia de existenţa „Fraţilor Luminii”, dar n avea nici o idee despre puterea lor. Ei hotărâră să scape de Frabato printr un asalt magic. După o scurtă discuţie, Secretarul merse în camera cu echipament, aducând un aparat pe care îl numeau tepafon. Acest dispozitiv a fost plasat în mijlocul camerei. Era un aparat emiţător de raze magice ale morţii pe orice distanţă şi constituia cea mai puternică armă a Lojei FOGC, strict confidenţială.
Dacă o fotografie sau o mumie a unei fiinţe ori a unui animal era plasată în focarul razelor sale, nu numai fizicul era afectat, dar chiar şi entitatea astrală. Acest instrument putea distruge orice fel de material, de la orice distanţă şi de orice categorie. Mai mult, acesta servea la transmisia de energie, ceea ce constituia o realizare a ştiinţei moderne. În afară de asta, orice fel de idee (sugestie) putea fi transmisă cu ajutorul lui. În sfârşit, se puteau declanşa, cu ajutorul acestui dispozitiv, otrăvirea, precum şi maladiile nervoase, care ar fi putut pune în dificultate şcolile de medicină. O fotografie sau un obiect personal era de obicei suficient pentru a intra în contact cu persoana ce urma a fi influenţată, distanţa neavând nici o importanţă.
Pentru că Frabato era binecunoscut, fotografia sa apărea în ziare din când în când, aşa că era lesne pentru Loja FOGC să şi procure una în acest scop.
Marele Maestru fixă fotografia lui Frabato în focarul razelor tepafonului şi aprinse combustibilul, un amestec preparat cu alcool. În acelaşi timp, ceilalţi fraţi formară un cerc magic în jurul aparatului pentru a intensifica elementul focului pe plan fizic, prin telepatie.
Magicienii negri, de obicei, recurgeau la această metodă de distrugere în cazurile în care victima poseda capacităţi oculte remarcabile. Tepafonul era, de asemenea, frecvent utilizat pentru execuţiile în cadrul lojei. Aparatul servise de multe ori în acest scop. Diagnosticul medical era întotdeauna „infarct”.
Frabato era încă cu prietenul său şi conversaţia lor însufleţită nu luase sfârşit. Amândoi erau absorbiţi în discuţia lor aşa că, la început, nici nu sesizară atacul Lojei FOGC. Doar când începu brusc să transpire, Frabato remarcă starea sa neobişnuită. Se plimbă prin cameră neliniştit, încercând să afle cauza acestei călduri anormale. Niciodată nu i se întâmplase ceva asemănător.
Temperatura creştea chiar şi n cameră, astfel încât îl afecta şi pe prietenul său. Frabato îşi dădu seama că în corpul său se afla cauza acestei călduri. Ceasul său de mână şi inelul îi ardeau pielea. Nu mai era nici un dubiu acum că o forţă străină încerca să l distrugă. Îşi dorea să i ţină piept, dar căldura deja îi penetrase organismul în aşa măsură, încât nu se mai putea concentra. Se lăsă neputincios într un scaun.
Şi prietenul său era neputincios. Ce ar putea ajuta în acest caz? Un ajutor medical ar fi fost zadarnic, pentru că ce ar putea face medicii împotriva efectelor magice?
Sângele aproape îi fierbea în vine şi, deşi el încerca să reziste, nu putea să şi influenţeze organismul cu ajutorul spiritului. În această situaţie disperată, Frabato îl rugă pe Dumnezeu să l ajute şi să l inspire. Era convins că va fi ajutat, doar dacă nu era destinat să şi sfârşească încarnarea chiar atunci.
Prietenul lui Frabato încercă să l magnetizeze, dar trebui să se abţină de la aceasta, întrucât căldura în cameră devenise insuportabilă.
Deodată, Frabato auzi o voce în timpul invocaţiei sale, „Apă!” Buzele sale murmurară: „Apă, multă apă!” Prietenul său ieşi năvalnic din cameră, aduse o găleată şi o umplu cu apă. l o aduse repede lui Frabato, care îşi cufundă în ea, fără vlagă, mâna stângă. În acelaşi moment se simţi uşurat şi în câteva minute claritatea şi forţa gândurilor îi reveniră.
Pentru că apa se încălzea din ce în ce mai tare, prietenul lui mai aduse o găleată. Astfel, căldura era condusă înspre apă timp îndelungat, pentru că atacul Lojei FOGC era continuu. Dar, pentru că razele distructive treceau acum prin corp fără a avea vreun efect, Frabato, curând, se simţi din nou în stare să şi utilizeze capacitatea clarvizionară. Urmări cu spiritul razele magice şi află că ele veneau de la Loja FOGC.
„O să vă pară rău curând că m aţi atacat în acest fel”, gândi el; „atât cât legile spirituale o permit, voi încerca să vă distrug toate planurile voastre viitoare.”
Cât timp a emis raze tepafonul, Frabato continua să le devieze în apă. Aşa că el urmări neîncetat întâlnirea fraţilor lojei prin clarviziune, până când, după încă o oră, ei desfăcură, în sfârşit, cercul magic, mutând fotografia din focar şi stingând flacăra. Secretarul închise această armă periculoasă în camera specială.
După aceasta, fraţii mai discutară puţin, exprimându şi satisfacţia că Frabato nu va mai fi în stare să le facă nici un rău. Aşteptau deja cu nerăbdare ştirile de a doua zi, care să informeze oamenii despre moartea subită a binecunoscutului magician şi anularea reprezentaţiilor sale. Apoi şedinţa se încheie.
Frabato îşi încheie şi el observaţiile.
Pentru că nu avea cunoştinţe în hotel, el accepta invitaţia prietenului său şi rămase cu el peste noapte. Înainte de a merge la culcare el ceru o placă lungă de cupru sau o sârmă şi un cuţit de bucătărie ascuţit.
Prietenul său îi aduse un cuţit şi o bobină de sârmă de cupru. Frabato întinse sârma împrejurul patului, conecta ambele capete cu cuţitul şi îl înfipse în podea. Concentrându se puternic pentru scurt timp, el încarcă sârma cu sugestia (ideea) de protecţie în toate cele trei lumi.
Făcând asta, se izola oarecum împotriva oricărei influenţe spirituale. Apoi merseră la culcare. Frabato mulţumi lui Dumnezeu pentru minunatul său gest de salvare şi curând adormi profund.
Puteti copia si distribui liber lucrarile prezentate in aceasta sectiune.
