În pîcla nopţilor de iarnă, cu hornuri ce fumează,
Cînd lămpile de stradă cu miile veghează,
În pîcla colorată mă duc abia simţit –
Mai mult ca orişicine, îmi pare c-am greşit.
Am fost atît de singur, şi singur am rămas,
În creierul meu plînge un nemilos taifas…
De sună-n ziduri ninse, vreo muzică de bal,
Mai stau, şi plînge-n mine un vals provincial.
De la fereastra ninsă, cu finele perdele,
Mă duc pe străzi de gheaţă cu spuza lor de stele;
Şi-n mijlocul odăii, tot singur mă prezint:
– Valsa o blondă-n alb, şi cu pantofi de-argint…
Aprind, pe masă, lampa, şi iarăşi mă dezbrac,
Aş vrea să-mi fac un ceai, şi stau, şi nu-l mai fac…
Mă clatină spre pat al insomniei pas –
În creierul meu plînge un nemilos taifas.
Corina Crisu | Rewriting | Polytropic Identities in the Postmodern African American Novel | Chapter VIII | “Speak up, Ike, an ‘Spress Yo’se‘f” | Sentimental Romance Revisited in Ntozake Shange’s “Betsey Brown”
Our humanity has been so little explored and so little made available to us through art that sometimes we doubt it ourselves and live one-dimensional lives because that’s all we imagine can be possible. Literature, if it does nothing else, should stimulate one’s...
