E-o noapte udă, grea, te-neci afară.
Prin ceaţă – obosite, roşii, fără zare –
Ard, afumate, triste felinare
Ca într-o crîşmă umedă, murdară.
Prin măhălăli mai neagră noaptea pare…
Şivoaie-n case triste inundară –
Ş-auzi tuşind o tuse-n sec, amară –
Prin ziduri vechi ce stau în dărîmare,
Ca Edgar Poe mă reîntorc spre casă,
Ori ca Verlaine, topit de băutură –
Şi-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă.
Apoi, cu paşi de-o nostimă măsură,
Prin întunerec bîjbîiesc prin casă,
Şi cad, recad, şi nu mai tac din gură.
Corina Crisu | Rewriting | Polytropic Identities in the Postmodern African American Novel | Chapter VIII | “Speak up, Ike, an ‘Spress Yo’se‘f” | Sentimental Romance Revisited in Ntozake Shange’s “Betsey Brown”
Our humanity has been so little explored and so little made available to us through art that sometimes we doubt it ourselves and live one-dimensional lives because that’s all we imagine can be possible. Literature, if it does nothing else, should stimulate one’s...


