Peste firea mutã doarme
Cerul plin de stele.
Patru plopi ascund în umbrã
Casa dragii mele.
Dar mi-a fost pesemne calea
De-un duºman ursitã:
Am gãsit lumina stinsã,
Uºa zãvoritã…
De trei nopþi aceeaºi cale
Bate cãlãtorul.
Cine n-are dor pe vale
Nu-mi cunoaºte dorul.
Gânduri triste, mâine sarã
Viu în ciuda voastrã, —
ªi de-o fi zãvor la uºã
Intru pe fereastrã!
***