ZOE, TIPĂTESCU, apoi GHIŢĂ PRISTANDA şi TRAHANACHE
TIPĂTESCU(răpede Zoii)
De Zaharia nu avem teamă: ştie tot, dar nu crede nimica… N-ai auzit?
ZOE
Fănică! Fănică! (Ghiţă intră din dreapta.) Ce-ai făcut, Ghiţă? Ai fost la Caţavencu?
PRISTANDA
Am fost, coană Joiţico… Se lasă greu, greu de tot: ori o mie de poli, ori deputăţia…
TIPĂTESCU
Trebuie să punem mâna pe el. (hotărât.) Du-te Ghiţă, ia jandarmi… viu ori mort, trebuie să mi-l aduci la poliţie, acuma într-un moment…
ZOE
Fănică!…
TIPĂTESCU
Du-te.
PRISTANDA
Ascult! (vrea să pornească spre fund, în momentul acesta intră Trahanache cu aerul triumfător.)
TRAHANACHE
L-am prins cu alta mai boacănă!
ZOE(începând să se jelească şi căzându-i ca leşinată în braţe)
Nene! Nene!
TRAHANACHE
Joiţico! (către Tip[ătescu].) A aflat?
TIPĂTESCU
Ştie tot!
TRAHANACHE(îngrijind-o, după ce a pus-o cu ajutorul lui Pristanda pe fotoliu)
Bine, omule, nu ţi-am zis să nu-i spui? O ştiam eu cât e de simţitoare! Iaca vezi! (toţi o îngrijesc.) Ei! Ţi-am spus că l-am prins pe onorabilul cu alta mai boacănă… Ghiţă, iute un pahar cu apă. (Ghiţă iese în stânga.)
TIPĂTESCU(bătând în palmele Zoii)
Care onorabil?
TRAHANACHE(acelaşi joc)
Ei, ai puţină răbdare… Caţavencu, de…
TIPĂTESCU
Cu ce alta?
TRAHANACHE(bătând cu putere în palmele Joichiţii)
Cu altă plastrografie… Ce plastograf!
PRISTANDA(care a venit cu paharul cu apă)
Curat plastograf!
(Cortina cade)