Ion Luca Caragiale | O scrisoare pierduta | Actul II | Scena I

Publicat deMadalina Marcu

Actul I

(O anticameră bine mobilată. Uşă în fund cu două ferestre mari de laturi. La dreapta, în planul din fund o uşă, la stânga altă uşă, în planul din faţă. În stânga, planul întâi, canapea şi un fotoliu.)
 

Scena I

TIPĂTESCU, puţin agitat, se plimbă cu “Răcnetul Carpaţilor” în mână; e în haine de odaie; PRISTANDA în picioare, mai spre uşă, stă rezemat în sabie

TIPĂTESCU

(terminând de citit o frază din jurnal)

“… Ruşine pentru oraşul nostru să tremure în faţa unui om!… Ruşine pentru guvernul vitreg, care dă unul din cele mai frumoase judeţe ale României pradă în ghearele unui vampir!…” (indignat.) Eu vampir, ‘ai?… Caraghioz!

PRISTANDA

(asemenea)

Curat caraghioz!… Pardon, să iertaţi, coane Fănică, că întreb: bampir… ce-i aia, bampir?

TIPĂTESCU

Unul… unul care suge sângele poporului… Eu sug sângele poporului!…

PRISTANDA

Dumneata sugi sângele poporului!… Aoleu!

TIPĂTESCU

Mişel!

PRISTANDA

Curat mişel!

TIPĂTESCU

Murdar!

PRISTANDA

Curat murdar!

TIPĂTESCU

Ei! Nu s-alege!

PRISTANDA

Nu s-alege!

TIPĂTESCU

Cu toată dăscălimea dumnealui, cu toată societatea moftologică a dumnealui… degeaba! Să-mi rază mie mustăţile!

PRISTANDA

Şi mie!

TIPĂTESCU

Dar în sfârşit, las-o asta! Lasă-l să urle ca un câine!

PRISTANDA

Curat ca un câine!

TIPĂTESCU

Începuseşi să-mi spui istoria de aseară. (şade.)

PRISTANDA

Cum vă spuneam coane Fănică (se apropie), aseară, aţipisem niţel după masă, precum e misia noastră, că acuma dumneavoastră ştiţi că bietul poliţai n-are şi el ceas de mâncare, de băutură, de culcare, de sculare, ca tot creştinul…

TIPĂTESCU

Fireşte…

PRISTANDA

Şi la mine, coane Fănică, să trăiţi! Greu de tot… Ce să zici? Famelie mare, renumeraţie mică, după buget, coane Fănică. Încă d-aia nevastă-mea zice: “Mai roagă-te şi tu de domnul prefectul să-ţi mai mărească leafa, că te prăpădeşti de tot!…” Nouă copii, coane Fănică, să trăiţi! nu mai puţin… Statul n-are idee de ce face omul acasă, ne cere numai datoria; dar de! Nouă copii şi optzeci de lei pe lună: famelie mare, renumeraţie mică, după buget.

TIPĂTESCU(zâmbind)

Nu-i vorbă, după buget e mică, aşa e… decât tu nu eşti băiat prost; o mai cârpeşti, de ici, de colo; dacă nu curge, pică… Las’ că ştim noi!

PRISTANDA

Ştiţi! Cum să nu ştiţi, coane Fănică, să trăiţi! Tocma’ dumneavoastră să nu ştiţi!

TIPĂTESCU

Şi nu-mi pare rău, dacă ştii să faci lucrurile cuminte: mie-mi place să mă servească funcţionarul cu tragere de inimă… Când e om de credinţă…

PRISTANDA

De credinţă, coane Fănică, să trăiţi!

TIPĂTESCU

Nu mă uit dacă se foloseşte şi el cu o para, două… mai ales un om cu o familie grea.

PRISTANDA

Nouă suflete, coane Fănică, nouă, şi renumeraţie…

TIPĂTESCU

După buget!…

PRISTANDA

Mică, sărut mâna, coane Fănică.

TIPĂTESCU

Lasă, Ghiţă, cu steagurile de alaltăieri ţi-a ieşit bine; ai tras frumuşel condeiul.

PRISTANDA(uitându-se pe sine şi râzând)

Curat condei! (luându-şi numaidecât seama, naiv.) Adicăte, cum condei, coane Fănică?…

TIPĂTESCU

Contul jidanului s-a plătit la Comitet pe patruzeci şi patru de steaguri.

PRISTANDA(naiv)

Da.

TIPĂTESCU

Ei?… s-a pus patruzeci şi patru de steaguri?

PRISTANDA(cu tărie)

S-a pus, coane Fănică, s-a pus… Poate unul-două să le fi dat vântul jos… da’ s-a pus…

TIPĂTESCU

Patruzeci şi patru?

PRISTANDA

Patruzeci şi patru în cap, coane Fănică.

TIPĂTESCU(râzând)

Nu umbla cu mofturi, Ghiţă. Nu m-am plimbat eu la luminaţie în trăsură cu Zoe şi cu nenea Zaharia în tot oraşul? Tocmai ea, cum e glumeaţă, zice: “Ia să-i numărăm steagurile lui Ghiţă”…

PRISTANDA(mâhnit)

Îmi pare rău! Tocmai coane Joiţica, tocmai dumneei, care de!… Să ne aşteptăm de la dumneei la o protecţie…

TIPĂTESCU

Apoi, ea n-a zis-o cu răutate, a zis-o în glumă. Nu ştie şi nenea Zaharia şi ea că eşti omul nostru…

PRISTANDA

Al dumneavoastră, coane Fănică, şi al coanii Joiţichii, şi al lui conul Zaharia… Ei? Şi le-aţi numărat, coane Fănică?… Ei? Aşa e? Patruzeci şi patru…

TIPĂTESCU

Vreo paispce… cinspce.

PRISTANDA

Apoi să le numărăm, coane Fănică; să le numărăm; două la prefectură.

TIPĂTESCU

Două…

PRISTANDA

Două pe piaţa lui 11 Fevruarie…

TIPĂTESCU

Patru…

PRISTANDA(căutând în gând)

Două la primărie…

TIPĂTESCU

Şase…

PRISTANDA(acelaşi loc)

Unul la şcoala de băieţi…

TIPĂTESCU

Şapte…

PRISTANDA

Unul… la şcoala de fete…

TIPĂTESCU

Opt…

PRISTANDA

Unul la spital…

TIPĂTESCU

Nouă…

PRISTANDA

Două… la catrindală, la Sf. Niculae…

TIPĂTESCU

Unsprezece.

PRISTANDA

Două la prefectură… paispce…

TIPĂTESCU(râzând)

Le-ai mai numărat pe ale de la prefectură.

PRISTANDA

Nu, coane Fănică, să trăiţi! (continuă repede, pe nerăsuflate.) Două la primărie, optspce, patru la şcoli, douăzeci şi patru, două la catrindală la Sf. Niculae, treizeci…

TIPĂTESCU(râzând)

Le-ai mai numărat o dată pe toate astea şi aduni rău…

PRISTANDA

Doamne păzeşte, coane Fănică, să trăiţi, patruzeci şi patru, în cap… patruzeci şi patru… Cum zic, unul-două, poate vântul… ori cine ştie…

TIPĂTESCU(râzând)

Ghiţă… apoi nu mă orbi de la obraz aşa.

PRISTANDA(schimbând deodată tonul, umilit şi naiv)

Famelie mare… renumeraţie după buget mică…

TIPĂTESCU(uitându-se la ceas)

Ia să lăsăm steagurile, Ghiţă…

PRISTANDA

Curat să le lăsăm, coane Fănică.

TIPĂTESCU

Spune odată istoria de-aseară, că mă grăbesc.

PRISTANDA

Bine ziceţi, coane Fănică. Aseară pe la zece şi jumătate, mă duc acasă, îmbuc ceva şi mă dau aşa pe-o parte să aţipesc numai un minuţel, că eram prăpădit de ostenit de la foc. Nevasta zice, pardon: “Dezbracă-te Ghiţă, şi te culcă”. Eu, nu; eu, la datorie, coane Fănică, zi şi noapte la datorie. Aşa, mă scol cam pe la douăspce fără un sfert, şi, pardon, mă dezbrac de mondir, scoţ chipiul, mă-mbrac ţivileşte şi plec… la datorie, coane Fănică. Până să plec se făcuse vreo unul după douăspce. O iau prin dosul primăriei, şi apuc pe maidan ca să ies la bariera “Unirii”. Când dau să trec maidanul, văz lumină la ferestrele de din dos ale lui d. Nae Caţavencu, şi ferestrele vraişte. Ulucile înalte… dacă te sui pe uluci, poţi intra pe fereastră în casă. Eu, cu gândul la datorie, ce-mi dă în gând ideea? Zic: ia să mai ciupim noi ceva de la onorabilul, că nu strică… şi binişor, ca o pisică, mă sui pe uluci şi mă pui s-ascult: auzeam şi vedeam cum v-auz şi m-auziţi, coane Fănică, ştiţi ca la teatru.

TIPĂTESCU

Ei, ce?

PRISTANDA

Jucaseră stos.

TIPĂTESCU

Cine era?

PRISTANDA

Cine să fie? Dăscălimea: Ionescu, Popescu, popa Pripici…

TIPĂTESCU

Şi popa?

PRISTANDA

Da, popa şi d. Tăchiţă, şi Petcuş, şi Zapisescu, toată gaşca-n păr. Jocul era pe isprăvite… şi fumărie de tutun… ieşea pe fereastră ca de la vapor. Mai juca popa şi cu Petcuş. Ăilalţi şedeau de vorbă.

TIPĂTESCU

Şi Caţavencu mă-njura?

PRISTANDA

Grozav, coane Fănică, pe guvern şi pe dv…. şi-şi număra voturile.

TIPĂTESCU

Dăscălimea, popa şi moflujii.

PRISTANDA

Curat moflujii!

TIPĂTESCU

Las’ că le dau eu voturi.

PRISTANDA

Da’ să vedeţi ce s-a-ntâmplat… coane Fănică. Din vorbă-n vorbă, Caţavencu zice: “Mă prinz cu d-voastră că o să voteze cu noi cine cu gândul nu gândiţi, unul pe care contează bampirul – şi acolo, pardon, tot bampir vă zicea – pe care contează bampirul ca pe Dumnezeu… şi când l-om avea pe ala, i-avem pe toţi… Ia ascultaţi scrisoarea asta”… şi scoate o scrisorică din portofel… “Ia ascultaţi…” Diavolul de popă, n-are de lucru? Se scoală repede de la joc şi zice: “Să mă-ngropi, sufletul meu, Năică, nu citi… stăi, s-o ascult şi eu… să-mi aprinz numai ţigara…” Şi, coane Fănică, se scoală de la joc, aprinde chibritul, trage din ţigară şi vine să arunce chibritul aprins pe fereastră drept în ochii mei… Mă trag înapoi, alunec de pe uluci şi caz pe maidan, peste un dobitoc, care pesemne trece ori şedea lângă uluci. Dobitocul începe să strige, toţi din casă sar năvală la fereastră; eu, cum căzusem, mă ridic degrabă, o iau pituliş pe lângă uluci şi intru în curtea primăriei.

TIPĂTESCU(interesându-se de povestire)

Ei?

PRISTANDA

M-am maiîntors eu, dar închiseseră ferestrele şi lăsaseră perdelele.

TIPĂTESCU

Cine să fie? Ce scrisoare? Nu pricep… Ghiţă, eu trebuie să mă duc la dejun, să nu fac pe nenea Zaharia şi pe Zoe să m-aştepte. Ei nu dejunează fără mine, şi nenea Zaharia nu iese înainte de dejun. Şi mai ales cum e Zoe nerăbdătoare…

PRISTANDA

Ce-mi ordonaţi, coane Fănică?

TIPĂTESCU

Să-mi afli ce scrisoare e aia şi de cine e vorba.

PRISTANDA

Ascult, coane Fănică.

TIPĂTESCU

Dacă s-ar putea să punem mâna şi pe firul ăsta, – nu doar că mi-e teamă de intrigile proaste ale lui Caţavencu, – dar n-ar fi rău să-l dezarmăm cu desăvârşire, ş-apoi să-l lucrăm pe onorabilul!

PRISTANDA

Curat să-l lucrăm!

TIPĂTESCU

Stăi un minut până să-mi schimb haina; ieşim împreună; am să-ţi mai spun ceva.

PRISTANDA

Stau, coane Fănică.

(Tipătescu iese în stânga.)

E-BOOKS | CARTI OFERITE DE UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

 MATEMATICA: Olivian Simionescu-Panait - Matematica  FIZICA: Conf. dr. Sabina ªtefan - FIZICA MOLECULARà - Lucrãri practice -Prof. dr. Ion Munteanu - FIZICA SOLIDULUI (PDF)I. Munteanu, L. Ion, N. Tomozeiu - FIZICA...

Miguel de Unamuno | DEL SENTIMIENTO TRÁGICO DE LA VIDA

IEL HOMBRE DE CARNE Y HUESO Homo sum: nihil humani a me alienum puto, dijo el cómico latino. Y yo diría más bien, nullum hominem a me alienum puto; soy hombre, a ningún otro hombre estimo extraño. Porque el adjetivo humanus me es tan sospechoso como su sustantivo...

Federico García Lorca (1898-1936): Romancero Gitano (1924-1927)

1Romance de la luna, lunaA Conchita García LorcaLa luna vino a la fraguacon su polisón de nardos.El niño la mira, mira.El niño la está mirando.En el aire conmovidomueve la luna sus brazosy enseña, lúbrica y pura,sus senos de duro estaño.-Huye luna, luna, luna.Si...

Ramón María del Valle-Inclán (1866-1936) |Luces de Bohemia (1920)

ESCENA PRIMERAHora crepuscular. Un guardillón con ventano angosto, lleno de sol. Retratos, grabados, autógrafos repartidos por las paredes, sujetos con chinches de dibujante. Conversación lánguida de un hombre ciego y una mujer pelirrubia, triste y fatigada. El hombre...

Antonio Machado: Poesías

HE ANDADO MUCHOS CAMINOS He andado muchos caminos,he abierto muchas veredas;he navegado en cien maresy atracado en cien riberas.En todas partes he vistocaravanas de tristeza,soberbios y melancólicosborrachos de sombra negra,y pedantones al pañoque miran, callan, y...

S-ar putea sa iti placa…

E-BOOKS | CARTI OFERITE DE UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

E-BOOKS | CARTI OFERITE DE UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

 MATEMATICA: Olivian Simionescu-Panait - Matematica  FIZICA: Conf. dr. Sabina ªtefan - FIZICA MOLECULARà - Lucrãri practice -Prof. dr. Ion Munteanu - FIZICA SOLIDULUI (PDF)I. Munteanu, L. Ion, N. Tomozeiu - FIZICA...

Miguel de Unamuno | DEL SENTIMIENTO TRÁGICO DE LA VIDA

Miguel de Unamuno | DEL SENTIMIENTO TRÁGICO DE LA VIDA

IEL HOMBRE DE CARNE Y HUESO Homo sum: nihil humani a me alienum puto, dijo el cómico latino. Y yo diría más bien, nullum hominem a me alienum puto; soy hombre, a ningún otro hombre estimo extraño. Porque el adjetivo humanus me es tan sospechoso como su sustantivo...