Actul I
(O anticameră bine mobilată. Uşă în fund cu două ferestre mari de laturi. La dreapta, în planul din fund o uşă, la stânga altă uşă, în planul din faţă. În stânga, planul întâi, canapea şi un fotoliu.)
Scena I
TIPĂTESCU, puţin agitat, se plimbă cu “Răcnetul Carpaţilor” în mână; e în haine de odaie; PRISTANDA în picioare, mai spre uşă, stă rezemat în sabie
TIPĂTESCU
(terminând de citit o frază din jurnal)
“… Ruşine pentru oraşul nostru să tremure în faţa unui om!… Ruşine pentru guvernul vitreg, care dă unul din cele mai frumoase judeţe ale României pradă în ghearele unui vampir!…” (indignat.) Eu vampir, ‘ai?… Caraghioz!
PRISTANDA
(asemenea)
Curat caraghioz!… Pardon, să iertaţi, coane Fănică, că întreb: bampir… ce-i aia, bampir?
TIPĂTESCU
Unul… unul care suge sângele poporului… Eu sug sângele poporului!…
PRISTANDA
Dumneata sugi sângele poporului!… Aoleu!
TIPĂTESCU
Mişel!
PRISTANDA
Curat mişel!
TIPĂTESCU
Murdar!
PRISTANDA
Curat murdar!
TIPĂTESCU
Ei! Nu s-alege!
PRISTANDA
Nu s-alege!
TIPĂTESCU
Cu toată dăscălimea dumnealui, cu toată societatea moftologică a dumnealui… degeaba! Să-mi rază mie mustăţile!
PRISTANDA
Şi mie!
TIPĂTESCU
Dar în sfârşit, las-o asta! Lasă-l să urle ca un câine!
PRISTANDA
Curat ca un câine!
TIPĂTESCU
Începuseşi să-mi spui istoria de aseară. (şade.)
PRISTANDA
Cum vă spuneam coane Fănică (se apropie), aseară, aţipisem niţel după masă, precum e misia noastră, că acuma dumneavoastră ştiţi că bietul poliţai n-are şi el ceas de mâncare, de băutură, de culcare, de sculare, ca tot creştinul…
TIPĂTESCU
Fireşte…
PRISTANDA
Şi la mine, coane Fănică, să trăiţi! Greu de tot… Ce să zici? Famelie mare, renumeraţie mică, după buget, coane Fănică. Încă d-aia nevastă-mea zice: “Mai roagă-te şi tu de domnul prefectul să-ţi mai mărească leafa, că te prăpădeşti de tot!…” Nouă copii, coane Fănică, să trăiţi! nu mai puţin… Statul n-are idee de ce face omul acasă, ne cere numai datoria; dar de! Nouă copii şi optzeci de lei pe lună: famelie mare, renumeraţie mică, după buget.
TIPĂTESCU(zâmbind)
Nu-i vorbă, după buget e mică, aşa e… decât tu nu eşti băiat prost; o mai cârpeşti, de ici, de colo; dacă nu curge, pică… Las’ că ştim noi!
PRISTANDA
Ştiţi! Cum să nu ştiţi, coane Fănică, să trăiţi! Tocma’ dumneavoastră să nu ştiţi!
TIPĂTESCU
Şi nu-mi pare rău, dacă ştii să faci lucrurile cuminte: mie-mi place să mă servească funcţionarul cu tragere de inimă… Când e om de credinţă…
PRISTANDA
De credinţă, coane Fănică, să trăiţi!
TIPĂTESCU
Nu mă uit dacă se foloseşte şi el cu o para, două… mai ales un om cu o familie grea.
PRISTANDA
Nouă suflete, coane Fănică, nouă, şi renumeraţie…
TIPĂTESCU
După buget!…
PRISTANDA
Mică, sărut mâna, coane Fănică.
TIPĂTESCU
Lasă, Ghiţă, cu steagurile de alaltăieri ţi-a ieşit bine; ai tras frumuşel condeiul.
PRISTANDA(uitându-se pe sine şi râzând)
Curat condei! (luându-şi numaidecât seama, naiv.) Adicăte, cum condei, coane Fănică?…
TIPĂTESCU
Contul jidanului s-a plătit la Comitet pe patruzeci şi patru de steaguri.
PRISTANDA(naiv)
Da.
TIPĂTESCU
Ei?… s-a pus patruzeci şi patru de steaguri?
PRISTANDA(cu tărie)
S-a pus, coane Fănică, s-a pus… Poate unul-două să le fi dat vântul jos… da’ s-a pus…
TIPĂTESCU
Patruzeci şi patru?
PRISTANDA
Patruzeci şi patru în cap, coane Fănică.
TIPĂTESCU(râzând)
Nu umbla cu mofturi, Ghiţă. Nu m-am plimbat eu la luminaţie în trăsură cu Zoe şi cu nenea Zaharia în tot oraşul? Tocmai ea, cum e glumeaţă, zice: “Ia să-i numărăm steagurile lui Ghiţă”…
PRISTANDA(mâhnit)
Îmi pare rău! Tocmai coane Joiţica, tocmai dumneei, care de!… Să ne aşteptăm de la dumneei la o protecţie…
TIPĂTESCU
Apoi, ea n-a zis-o cu răutate, a zis-o în glumă. Nu ştie şi nenea Zaharia şi ea că eşti omul nostru…
PRISTANDA
Al dumneavoastră, coane Fănică, şi al coanii Joiţichii, şi al lui conul Zaharia… Ei? Şi le-aţi numărat, coane Fănică?… Ei? Aşa e? Patruzeci şi patru…
TIPĂTESCU
Vreo paispce… cinspce.
PRISTANDA
Apoi să le numărăm, coane Fănică; să le numărăm; două la prefectură.
TIPĂTESCU
Două…
PRISTANDA
Două pe piaţa lui 11 Fevruarie…
TIPĂTESCU
Patru…
PRISTANDA(căutând în gând)
Două la primărie…
TIPĂTESCU
Şase…
PRISTANDA(acelaşi loc)
Unul la şcoala de băieţi…
TIPĂTESCU
Şapte…
PRISTANDA
Unul… la şcoala de fete…
TIPĂTESCU
Opt…
PRISTANDA
Unul la spital…
TIPĂTESCU
Nouă…
PRISTANDA
Două… la catrindală, la Sf. Niculae…
TIPĂTESCU
Unsprezece.
PRISTANDA
Două la prefectură… paispce…
TIPĂTESCU(râzând)
Le-ai mai numărat pe ale de la prefectură.
PRISTANDA
Nu, coane Fănică, să trăiţi! (continuă repede, pe nerăsuflate.) Două la primărie, optspce, patru la şcoli, douăzeci şi patru, două la catrindală la Sf. Niculae, treizeci…
TIPĂTESCU(râzând)
Le-ai mai numărat o dată pe toate astea şi aduni rău…
PRISTANDA
Doamne păzeşte, coane Fănică, să trăiţi, patruzeci şi patru, în cap… patruzeci şi patru… Cum zic, unul-două, poate vântul… ori cine ştie…
TIPĂTESCU(râzând)
Ghiţă… apoi nu mă orbi de la obraz aşa.
PRISTANDA(schimbând deodată tonul, umilit şi naiv)
Famelie mare… renumeraţie după buget mică…
TIPĂTESCU(uitându-se la ceas)
Ia să lăsăm steagurile, Ghiţă…
PRISTANDA
Curat să le lăsăm, coane Fănică.
TIPĂTESCU
Spune odată istoria de-aseară, că mă grăbesc.
PRISTANDA
Bine ziceţi, coane Fănică. Aseară pe la zece şi jumătate, mă duc acasă, îmbuc ceva şi mă dau aşa pe-o parte să aţipesc numai un minuţel, că eram prăpădit de ostenit de la foc. Nevasta zice, pardon: “Dezbracă-te Ghiţă, şi te culcă”. Eu, nu; eu, la datorie, coane Fănică, zi şi noapte la datorie. Aşa, mă scol cam pe la douăspce fără un sfert, şi, pardon, mă dezbrac de mondir, scoţ chipiul, mă-mbrac ţivileşte şi plec… la datorie, coane Fănică. Până să plec se făcuse vreo unul după douăspce. O iau prin dosul primăriei, şi apuc pe maidan ca să ies la bariera “Unirii”. Când dau să trec maidanul, văz lumină la ferestrele de din dos ale lui d. Nae Caţavencu, şi ferestrele vraişte. Ulucile înalte… dacă te sui pe uluci, poţi intra pe fereastră în casă. Eu, cu gândul la datorie, ce-mi dă în gând ideea? Zic: ia să mai ciupim noi ceva de la onorabilul, că nu strică… şi binişor, ca o pisică, mă sui pe uluci şi mă pui s-ascult: auzeam şi vedeam cum v-auz şi m-auziţi, coane Fănică, ştiţi ca la teatru.
TIPĂTESCU
Ei, ce?
PRISTANDA
Jucaseră stos.
TIPĂTESCU
Cine era?
PRISTANDA
Cine să fie? Dăscălimea: Ionescu, Popescu, popa Pripici…
TIPĂTESCU
Şi popa?
PRISTANDA
Da, popa şi d. Tăchiţă, şi Petcuş, şi Zapisescu, toată gaşca-n păr. Jocul era pe isprăvite… şi fumărie de tutun… ieşea pe fereastră ca de la vapor. Mai juca popa şi cu Petcuş. Ăilalţi şedeau de vorbă.
TIPĂTESCU
Şi Caţavencu mă-njura?
PRISTANDA
Grozav, coane Fănică, pe guvern şi pe dv…. şi-şi număra voturile.
TIPĂTESCU
Dăscălimea, popa şi moflujii.
PRISTANDA
Curat moflujii!
TIPĂTESCU
Las’ că le dau eu voturi.
PRISTANDA
Da’ să vedeţi ce s-a-ntâmplat… coane Fănică. Din vorbă-n vorbă, Caţavencu zice: “Mă prinz cu d-voastră că o să voteze cu noi cine cu gândul nu gândiţi, unul pe care contează bampirul – şi acolo, pardon, tot bampir vă zicea – pe care contează bampirul ca pe Dumnezeu… şi când l-om avea pe ala, i-avem pe toţi… Ia ascultaţi scrisoarea asta”… şi scoate o scrisorică din portofel… “Ia ascultaţi…” Diavolul de popă, n-are de lucru? Se scoală repede de la joc şi zice: “Să mă-ngropi, sufletul meu, Năică, nu citi… stăi, s-o ascult şi eu… să-mi aprinz numai ţigara…” Şi, coane Fănică, se scoală de la joc, aprinde chibritul, trage din ţigară şi vine să arunce chibritul aprins pe fereastră drept în ochii mei… Mă trag înapoi, alunec de pe uluci şi caz pe maidan, peste un dobitoc, care pesemne trece ori şedea lângă uluci. Dobitocul începe să strige, toţi din casă sar năvală la fereastră; eu, cum căzusem, mă ridic degrabă, o iau pituliş pe lângă uluci şi intru în curtea primăriei.
TIPĂTESCU(interesându-se de povestire)
Ei?
PRISTANDA
M-am maiîntors eu, dar închiseseră ferestrele şi lăsaseră perdelele.
TIPĂTESCU
Cine să fie? Ce scrisoare? Nu pricep… Ghiţă, eu trebuie să mă duc la dejun, să nu fac pe nenea Zaharia şi pe Zoe să m-aştepte. Ei nu dejunează fără mine, şi nenea Zaharia nu iese înainte de dejun. Şi mai ales cum e Zoe nerăbdătoare…
PRISTANDA
Ce-mi ordonaţi, coane Fănică?
TIPĂTESCU
Să-mi afli ce scrisoare e aia şi de cine e vorba.
PRISTANDA
Ascult, coane Fănică.
TIPĂTESCU
Dacă s-ar putea să punem mâna şi pe firul ăsta, – nu doar că mi-e teamă de intrigile proaste ale lui Caţavencu, – dar n-ar fi rău să-l dezarmăm cu desăvârşire, ş-apoi să-l lucrăm pe onorabilul!
PRISTANDA
Curat să-l lucrăm!
TIPĂTESCU
Stăi un minut până să-mi schimb haina; ieşim împreună; am să-ţi mai spun ceva.
PRISTANDA
Stau, coane Fănică.
(Tipătescu iese în stânga.)
