Ion Luca Caragiale | O scrisoare pierduta | Actul II | Scena VI

Publicat deMadalina Marcu

FARFURIDI, BRÂNZOVENESCU, intrând misterios din fund; apoi TIPĂTESCU din stânga

BRÂNZOVENESCU

Poate să nu fie tocmai aşa; poate că e o manoperă… o manoperă grosolană, ca să intimideze pe câţiva nehotărâţi…

FARFURIDI(cu intenţie fină)

Pe venerabilul d. Trahanache l-am văzut intrând la Caţavencu, astăzi pe la zece, când mă duceam în târg… Eu, am n-am să-ntâlnesc pe cineva, la zece fix mă duc la târg…

BRÂNZOVENESCU

Ei!

FARFURIDI

Pe respectabila madam Trahanache am văzut-o ieşind de la Caţavencu tot astăzi pe la unsprezece, când mă-ntorceam din târg… Eu, am n-am clienţi acasă, la unsprezece fix mă-ntorc din târg…

BRÂNZOVENESCU

Nu-nţeleg.

FARFURIDI

Cum nu-nţelegi? La unsprezece fix…

BRÂNZOVENESCU

Nu frate, nu-nţeleg daraverile astea cu opoziţia! Tu ai văzut pe Trahanache întâi, pe urmă pe madam Trahanache, şi eu adineaori am văzut pe poliţaiul, pe Ghiţă, intrând la Caţavencu…

FARFURIDI

(cu intenţie)

BRÂNZOVENESCU(cu îndoială)

Să fie trădare la mijloc? ‘Ai?

FARFURIDI

Eu merg şi mai departe şi zic: trădare să fie, dacă o cer interesele partidului, dar s-o ştim şi noi!…

BRÂNZOVENESCU

Prefectul trebuie să ne dea cheia comediei ăştia… Iacătă-l…

TIPĂTESCU(venind din stânga turburat şi dându-şi aer silit de degajare)

Salutare, salutare, stimabile!

BRÂNZOVENESCU(aparte)

E galben!

FARFURIDI(aparte)

Ce roşu s-a făcut. (tare.) Salutare, salutare, onorabile…

TIPĂTESCU(oferindu-le locuri)

Ia poftiţi, ia poftiţi, mă rog.

BRÂNZOVENESCU

Mulţumim, mulţumim, stimabile, dar ne cam grăbim: sunt douăsprece trecute.

FARFURIDI

Şi eu, am n-am înfăţişare, la douăsprece trecute fix mă duc la tribunal…

BRÂNZOVENESCU

Uite de ce e vorba, stimabile, să fim scurţi. Prin târg… se spune…

FARFURIDI

Adică, dă-mi voie, să fim expliciţi; mie îmi place să pun punctele pe i… Se aude…

BRÂNZOVENESCU

Se aude… cum că partidul nostru dă la colegiul II ajutor lui Caţavencu…

TIPĂTESCU(mişcat)

Care partid? Care Caţavencu?

BRÂNZOVENESCU

Cum care partid?

FARFURIDI

Adică partidul nostru: madam Trahanache, dumneata, nenea Zaharia, noi şi ai noştri… să ducem pe braţe pe d. Caţavencu.

TIPĂTESCU

Şi cine spune asta? (râde silit.)

BRÂNZOVENESCU

Nu râde, stimabile, nu râde; a început să se vorbească…

FARFURIDI

Şi de!… Ce să zicem! Lumea are pentru ce să intre la bănuieli.

BRÂNZOVENESCU

D. Trahanache la vizită la d. Caţavencu…

TIPĂTESCU

Ei?

FARFURIDI

Madam Trahanache la vizită la d. Caţavencu…

TIPĂTESCU

Ei?

BRÂNZOVENESCU

D. Ghiţă poliţaiul la vizită la d. Caţavencu…

FARFURIDI

De unde şi până unde?

BRÂNZOVENESCU

Noi, ce să zicem – ne temem de ce spune lumea…

TIPĂTESCU(nervos)

Ei, ce spune lumea?

FARFURIDI

Vrei să vorbesc curat şi desluşit, stimabile? Ne temem de trădare… Na!

TIPĂTESCU(după ce s-a întors când la unul când la altul, supărat cătră Farfuridi)

Amice, d-le Farfuride, nu ţi se pare d-tale că te faci mai catolic decât Papa?

FARFURIDI

Da, când e vorba de prinţipuri, stimabile, da, mă faci, adică nu, nu mă fac, sunt când e vorba de asta, sunt mai catolic decât Papa…

TIPĂTESCU(supărat)

Domnilor, nu primesc acasă la mine astfel de observaţii, pe care, daţi-mi voie să vă spui, le consider ca nişte insulte…

FARFURIDI

Să nu ne iuţim, stimabile…

TIPĂTESCU

Cum să nu mă iuţesc, onorabile? D-voastră veniţi la mine acasă, la mine, care mi-am sacrificat cariera şi am rămas între d-voastră, ca să vă organizez partidul -căci fără mine, trebuie să mărturisiţi, că d-voastră n-aţi fi putut niciodată să fiţi un partid — d-voastră veniţi la mine acasă să mă numiţi pe faţă trădător… A! asta nu pot să v-o permit…

BRÂNZOVENESCU(scoţând o hârtie din buzunar)

Mă rog, iată ce se împarte acum prin târg, din partea lui d. Caţavencu… E tipărit, stimabile!

TIPĂTESCU(mişcat, îi smulge hârtia)

Tipărit?

FARFURIDI(smulgându-i-o el)

Da, tipărit, dă-mi voie… (citeşte.) “Dăm ca pozitivă ştirea cum că desigur candidatura amicului nostru politic d. Caţavencu, prezidentul grupului independent, este pusă la adăpost de orice loviri din partea administraţiei. Din contra, avem cuvinte puternice pentru a crede că atât bătrânul şi venerabilul d. Trahanache, prezidentul Comitetului electoral, cât şi junele şi onorabilul nostru prefect, ar fi convinşi în fine că în împrejurările prin care trece ţara, judeţul nostru nu poate fi mai bine reprezentat decât de un bărbat independent ca amicul nostru d. Ca-ţa-ven-cu… D. Caţavencu va lua cuvântul la întrunirea de deseară… Comitetul grupului independent.” (vorbit.)… Aud?

TIPĂTESCU(aparte)

Nu mai rămâne nici o clipă de pierdut. (tare.) Domnilor, vă rog, nişte afaceri importante mă cheamă numaidecât la telegraf… Mă scuzaţi… dar… (merge la o masă şi trage clopoţelul, apoi iese în fund.)

BRÂNZOVENESCU

Aşa scurt?

FARFURIDI

Adică, cum am zice, poftiţi pe uşe afară… Bine?

TIPĂTESCU(apare în fund cu un fecior)

Unde e Ghiţă?

FECIORUL

L-am căutat în tot târgul, coane Fănică, nu e. (vorbesc încet în fund.)

BRÂNZOVENESCU(care a vorbit încet cu Farfuridi)

‘Aide la Trahanache… Aici am aflat tot… ‘Aide…

FARFURIDI

Brânzovenescule, mi-e frică de trădare… Câte ceasuri sunt?

BRÂNZOVENESCU

Douăsprece trecute…

FARFURIDI

Douăsprece trecute?… Eu, la douăsprece trecute fix…

TIPĂTESCU(coborând între ei)

Astfel dar, d-lor…

BRÂNZOVENESCU

Ne ducem, ne ducem, stimabile, nu voim să facem deranj…

FARFURIDI(grav)

Ne ducem, dar gândeşte-te stimabile, că suntem membrii aceluiaşi partid… Cum ziceam adineaori amicului Brânzovenescu: trădare să fie (cu oarecare emoţie) dacă cer interesele partidului, dar s-o ştim şi noi… De aceea eu totdeauna am repetat cu străbunii noştri, cu Mihai Bravul şi Ştefan cel Mare: iubesc trădarea (cu intenţie), dar urăsc pe trădători… (schimbând tonul, cu dezinvoltură.) Salutare, salutare, stimabile!…

BRÂNZOVENESCU(asemenea)

Salutare!…

TIPĂTESCU(închizând uşa după ei, grozav de plictisit)

A! (coboară.)

S-ar putea sa iti placa…

Federico García Lorca (1898-1936): Romancero Gitano (1924-1927)

Federico García Lorca (1898-1936): Romancero Gitano (1924-1927)

1Romance de la luna, lunaA Conchita García LorcaLa luna vino a la fraguacon su polisón de nardos.El niño la mira, mira.El niño la está mirando.En el aire conmovidomueve la luna sus brazosy enseña, lúbrica y pura,sus senos de duro estaño.-Huye luna, luna, luna.Si...

Ramón María del Valle-Inclán (1866-1936) |Luces de Bohemia (1920)

Ramón María del Valle-Inclán (1866-1936) |Luces de Bohemia (1920)

ESCENA PRIMERAHora crepuscular. Un guardillón con ventano angosto, lleno de sol. Retratos, grabados, autógrafos repartidos por las paredes, sujetos con chinches de dibujante. Conversación lánguida de un hombre ciego y una mujer pelirrubia, triste y fatigada. El hombre...