ACEIAªI – fãrã TRAHANACHE ºi PRISTANDA
CAÞAVENCU
(cãtrã grupul lui)
Ei, cum sã-l trimeþi în Camerã, nene, pe stimabilul? Nu zic, are ideile, opiniile lui – ºi eu respect ideile, numai sã fie sincere, ºi el e sincer, n-ai ce zice, – respect la orice opiniune!… Dar sã-þi vie stimabilul cu idei învechite, cu opiniuni ruginite, ºi sã te sperie mereu cu Europa, cu zguduiri, cu teorii subversive… asta nu mai merge… Astfel de opiniuni nu le respect, sã-mi dea voie sã-i spui…
POPESCU
Nu, uite ce susþine Farfuridi, n-ai înþeles; susþine cã adicã dupã istorie – d-aia se teme el de zguduiri – nu trebuie sã dãm exemplu rãu surorilor noastre de ginte latinã. N-ai auzit, chiar a zis-o el: surorile noastre de ginte latinã…
IONESCU
Da! A zis-o…
CAÞAVENCU
(cu aer de protecþie)
Voi dascãlii sunteþi bãieþi buni, dar aveþi un cusur mare: cum vã vorbeºte cineva de istorie, s-a isprãvit, are dreptate. (cu putere.) Ce istorie? Apoi, dacã e vorba de istorie, apoi ce te-nvaþã istoria mai întâi ºi-ntâi?
POPESCU
Cã România de la Traian…
CAÞAVENCU
Nu-i aºa…
IONESCU
Cã adicã strãbunul nostru…
CAÞAVENCU
Ce strãbun! Ce nostru! Vezi cã nu ºtiþi! (cu tonul retoric.) Or, mai întâi ºi-ntâi istoria ne învaþã anume cã un popor care nu merge înainte stã pe loc, (publicul începe sã-i ia aminte cã peroreazã ºi se grupeazã încet-încet împrejurul lui ca sã asculte) ba chiar dã înapoi, cã legea progresului este aºa, cã cu cât mergi mai iute, cu atât ajungi mai departe. (Grupul lui Caþavencu aprobã ºi admirã, grupul lui Farfuridi ºi Brânzovenescu, care s-au apropiat ºi ascultã mai dintr-o parte, dã din umeri.)
IONESCU
Asta e aºa.
POPESCU
Nici nu mai încape vorbã.
FARFURIDI
(înþepat)
Da! Progres! Progres fãrã conservaþiune, când vedem bine cã Europa…
CAÞAVENCU
(întrerupându-l lãtrãtor)
Nu voi, stimabile, sã ºtiu de Europa d-tale, eu voi sã ºtiu de România mea ºi numai de România… Progresul, stimabile, progresul! În zadar, veniþi cu gogoriþe, cu invenþiuni antipatriotice, cu Europa, ca sã amãgiþi opinia publicã…
FARFURIDI
(ºi mai înþepat)
Dã-mi voie… Mi se pare cã altcineva amãgeºte opinia publicã…
CAÞAVENCU
Nu voi sã ºtiu de ce zici d-ta.
BRÂNZOVENESCU
Fireºte cã nu vrei sã ºtii… nu-þi vine la socotealã…
CAÞAVENCU
(ºi mai lãtrãtor)
Sã-ºi vazã de trebile ei Europa. Noi ne amestecãm în trebile ei? Nu… N-are prin urmare dreptul sã se amestece într-ale noastre… D-ta eºti advocat, eºti confrate cu mine…
FARFURIDI
Da, sunt avocat, dar nu sunt confrate cu d-ta…
CAÞAVENCU
(urmându-ºi jocul)
ªtii ca ºi mine principiul de drept, fiecare cu al sãu, fiecare cu treburile sale… oneste bibere…
FARFURIDI
Da’ de onest n-ai încotro!… (grupurile Caþavencu ºi Farfuridi încep a se despãrþi, fiecare de o parte.)
CAÞAVENCU
(cu totul înþepãtor)
Stimabile, nu ºtiu pentru ce d-ta mã prigoneºti de la o vreme… Ce ai cu mine? Suntem în faþa alegãtorilor, stimabile: or, nu încape picã; sã luptãm: d-ta o sã-þi pui candidatura, o ºtim; eu þi-o declar cã mi-o pui pe a mea… luptã electoralã! ªi ºtim cã lupta electoralã este viaþa popoarelor… De ce te revolþi contra adevãrului? În contra dreptului?… Oneste bibere, onorabile!… (aprobãri din partea grupului.)
FARFURIDI
(izbucnind)
Ia scuteºte-mã cu mofturile d-tale! Onest d-ta? Pe de o parte “Rãcnetul Carpaþilor”, pe de altã parte chiverniseala confraþilor; pe de o parte opoziþie la toartã, pe de altã parte teºcherea la buzunar!… Urlã târgul, domnule…
BRÂNZOVENESCU
(trãgându-l de mânecã)
Tache! Tache!
FARFURIDI
(smucindu-se)
Ia lasã-mã-n pace, sã mã rãfuiesc odatã cu domnul… Ce adicã, noi nu ºtim, nu vedem, orbi suntem? D-ta eºti candidatul prefectului…
CAÞAVENCU
(râzând)
Eu sunt candidatul grupului tânãr, inteligent ºi independent… Onorabilul, venerabilul nostru prezident – (îl cautã cu ochii) unde e venerabilul prezident? Nu-l vãz… -va proclama, pe cât ºtim, astã-searã pe candidatul comitetului dv. – comitetul dv. – …Or, dacã voi avea onoarea ca sã mã agreeze ºi comitetul dv. … cãci e al dv. …
FARFURIDI
(fierbând mereu)
Nu mai este comitetul nostru, este al dumitale…
BRÂNZOVENESCU
Tache! Tache, fii cuminte. (îl trage de mânecã, Farfuridi se smuceºte.)
CAÞAVENCU
(cu ton batjocoritor)
Adicã, dã-mi voie, d-ta nu mai eºti al comitetului! (grupurile se desineazã distinct de douã pãrþi ºi se privesc cu încordare.)
FARFURIDI
Da, eu nu mai sunt, eu care am susþinut totdeauna partidul… ºi d-ta, care l-ai înjurat totdeauna… eºti!
CAÞAVENCU
Dã-mi voie!…
FARFURIDI
(furios)
Ce voie! Ce voie!… Vii cu moftologii, cu iconomii, cu soþietãþi, cu scamatorii, ca sã tragi lumea pe sfoarã… cu dãscãlimea d-tale, (miºcare în grupul Caþavencu) cu moftangiii d-tale…
POPESCU
(violent)
Domnule, retrage-þi cuvântul!
FARFURIDI
(continuând)
Cu grupul (umflând cuvintele) inteligent,… independent,… impertinent! (porneºte spre fund cu Brânzovenescu ºi cu grupul lor.)
TOÞI
(din grupul lui Caþavencu)
A! A! (se reped spre ei, zgomot, învãlmãºalã ºi ghiontuieli.)
FARFURIDI
(ieºind prin fund)
Vã-nvãþãm noi, papugiilor!
GRUPUL CAÞAVENCU
Afarã! Afarã! (urmãreºte în fund pe cei din grupul Farfuridi.)
(Toatã lumea s-a înghesuit în fund ºi a ieºit afarã cu zgomot. În tot timpul scenii urmãtoare, sala întrunirii e goalã. În fund, prin uºe, se vãd mai mulþi alegãtori primblându-se în sus ºi-n jos, vorbind încet ºi fumând.)
