Actul IV
(Grãdina lui Trahanache, în fund grilaj cu poartã de intrare în mijloc; se vede în fund perspectiva orãºelului pe un fundal de dealuri. La dreapta în grãdinã, pe planul întâi ºi al doilea, intrarea, cu trei trepte de piatrã, în casele lui Trahanache. La stânga boschete. Mobile de grãdinã.)
Scena I
ZOE ºi TIPÃTESCU
ZOE
Unde e? Unde poate sã fie Caþavencu?
TIPÃTESCU
Nu ºtiu: a fugit, a murit, a intrat în pãmânt… (dupã o pauzã, apropiindu-se de Zoe.) Ei? ªi pentru ce voieºti sã ºtii? Pentru cã sã te-ngrijeºti mai mult acuma? Din contra. Eu parcã nu mai am grije… Zoe, gândeºte-te: de douã zile, oamenii noºtri aleg pe Dandanache, pe care-l aºteptãm din minut în minut, – am ordine sã-i fac o primire strãlucitã…
ZOE
Ei ºi?
TIPÃTESCU
Ei!… De douã zile va sã zicã, strivesc pe Caþavencu, ºi el nu e nicãiri. Unde e? Pentru ce nu s-aratã?… Are scrisoarea, pentru ce nu o publicã? Pentru ce a dispãrut, nu ºtiu, – din ce motive nu publicã scrisoarea, nu-mi pasã, – destul cã nu o publicã… ªi-l crezi tu pe miºelul capabil sã nu o publice pentru altceva, decât pentru cã nu poate?
ZOE
Ce inimã! Ce judecatã ai, Fãnicã? (cu frãmântare concentratã.) Dar aste douã zile cum am trãit eu?… Ce strângere continuã de inimã! Ce fricã! Ce torturã!… Fiecare persoanã care-mi iese înainte, fiecare figurã pe care o vãz, fiecare miºcare ce se face în jurul meu, îmi zdrobeºte toatã puterea… Fãnicã, ai milã de mine, o zi încã de astfel de chinuri ºi nu mai pot trãi… înnebunesc… (îºi ia capul în mâini ºi plânge.)
TIPÃTESCU
Nu fi copilã, Zoe… Zoe…
ZOE
(plânsã)
Tu nu înþelegi, tu nu simþi! Peste câteva minute se sfârºeºte alegerea ºi se proclamã deputat al vostru Dandanache; sunt sigurã… sigurã… cã în acelaºi moment, miºelul, care s-a ascuns ºi ne pândeºte din întuneric, o sã-ºi împrãºtie publicaþia lui infamã… ca sã-ºi rãzbune! Ei… atunci eu?…
TIPÃTESCU
(scoate poliþa din buzunar ºi i-o aratã)
Nu poate… dacã face asta, e pierdut…
ZOE
Ce-mi pasã! Dupã ce m-o pierde pe mine!… Fãnicã! N-aº voi sã mã rãzbuni, aº voi sã mã scapi… Prevedeam asta… Presimþeam c-o sã ajungem aici, când am vãzut scandalul de alaltãieri seara la întrunire… Iatã culmea nenorocirii: el nu ºtie cã ai plastografia lui;… el nu ºtie cã dacã ar veni aici sã primeascã schimbul acestor douã hârtii, ar scãpa ºi el ºi m-ar scãpa ºi pe mine… Te-ai bizuit sã joci cu Caþavencu ºi te-ai amãgit, ºi mi-ai jucat onoarea mea, ruºinea mea, viaþa mea, ºi ai pierdut, pentru cã sau el joacã mai bine ca tine, sau noi avem mai puþin noroc decât el… (se îneacã de plâns.) Ce sã fac? Ce sã fac?
TIPÃTESCU
Taci! Vine cineva… ºterge-te la ochi!
