ZOE, TIPĂTESCU, DANDANACHE
DANDANACHE
Cum îţi spui, să nu m-aleg, puicusorule, nu merdzea… Eu, familia mea, de la patuzsopt… luptă, luptă si dă-i, si dă-i si luptă… si eu mă-nţeledzi tocmai acuma să remâi pe dinafară… fără coledzi!… Şi cât p-aţi, neicusorule, să nu m-aleg…
ZOE
Să nu te-alegi d-ta, cu meritele d-tale! Era peste putinţă…
TIPĂTESCU
Peste putinţă…
DANDANACHE
Ei, uite asa, cu meritele mele, coniţă, vezi! Era cât p-aţi, dar stii, cât p-aţi… Întreabă-mă, neicusorule, să-ţi spui: nu vrea comitetul ţentral si paţe; ziţea că nu sunt marcant. Auzi, eu să nu fiu marcant… Am avut noroc, mare noroc am avut. Să vedeţi. Într-o seară… ţinevas – nu spui ţine… persoană însemnată… da’ becher – vine si zoacă la mine cărţi… si când pleacă îsi uită pardesiul la mine… A doua zi, voi să-l îmbrac… gândeam că-i al meu… văz că nu-i al meu; îl caut prin buzunare si dau… peste ţe te gândesti?
TIPĂTESCU
Peste?
DANDANACHE
(râzând)
Peste o scrisorică.
AMÂNDOI
O scrisorică.
DANDANACHE
De amor…
AMÂNDOI
(mişcaţi)
O scrisorică de amor?
DANDANACHE
O scrisorică de amor cătră becherul meu, de la nevasta unui prietin, – nu spui ţine… persoană însemnată.
ZOE
Ei şi?
TIPĂTESCU
Ei?
DANDANACHE
Ei, ţe să-ţi mai spui, puicusorule? Adu o birze, mă, băiete, degrabă… Mă sui în birze si mă duc la persoana, la becherul, – nu spui ţine – e persoană însemnată -: Găseste-mi, mă-nţeledzi, un coledzi, ori dau scrisoarea la “Răsboiul”… De colea până colea… gâri-mâr… a trebuit, coniţa mea, să ţedeze, si tranc! Depesa aiţi, neicusorule…
ZOE
(agitată treptat în măsura povestirii lui Dandanache)
A! Domnule Dandanache, ai făcut rău… fapta d-tale este… să-mi dai voie să-ţi spui…
TIPĂTESCU
(încet)
Zoe! (ea urcă.)
DANDANACHE
Asa ei, puicusorule, c-am întors-o cu politică. Aud? Ţe era de făcut? Aminteri dacă nu-mi dedea în gând asta, nu m-aledzeam… si nu merdzea de loc, neicusorule; fă-ţi idee! Familia mea de la patuzsopt (coborând cătră public) si eu, în toate Camerele, cu toate partidele, ca rumânul imparţial… si să remâi fără coledzi!
TIPĂTESCU
Vezi bine! (muşcându-şi buzele.) Dar nu ne-ai spus sfârşitul istoriei… scrisoarea.
ZOE
Da, scrisoarea…
DANDANACHE
Care scrisoare?
TIPĂTESCU
Scrisoarea becherului…
DANDANACHE
Care becher?
ZOE
(nervoasă)
Persoana însemnată… scrisoarea… de amor… arma d-tale politică, cu care te-ai ales…
TIPĂTESCU
Scrisoarea pe care voiai s-o publici în “Răsboiul”, dacă nu…
DANDANACHE
(aducându-şi în sfârşit aminte)
A da! Scrisoarea… da… am priţeput…
ZOE
Ei! Scrisoarea?
TIPĂTESCU
Ce s-a făcut?
DANDANACHE
O am pusă acasă la păstrare… dar stii, la loc sigur…
ZOE
Nu i-ai înapoiat-o persoanei?
DANDANACHE
(cu mirare)
Cum s-o înapoiez?
TIPĂTESCU
Iată te-alegi, el şi-a ţinut cuvântul…
ZOE
Trebuie să i-o dai înapoi…
DANDANACHE
Cum se poate, coniţa mea, s-o dau înapoi? S-ar putea să fac asa prostie? Mai trebuie s-aldată… La un caz iar… pac! La “Răsboiul”. (coboară.)
ZOE
(cu dezgust)
A! (trecând pe lângă Fănică, încet şi cu tonul lui de mai sus.) E simplu, dar e un om onest! (tare, cătră Dandanache.) D-le Dandanache, am să vă fac o rugăciune: o să rămâneţi la masă la noi… mă rog să nu povestiţi istoria cu scrisoarea becherului d-voastră…
TIPĂTESCU
Ştiţi asupra alegătorilor, ar face poate rău efect…
DANDANACHE
Nu spui, neicusorule; dar dacă oi uita – aminteri, am memorie bună… dar stii, cum sunt ameţit de drum, poate să uit si să-nţep – să-mi faţeţi semn. Eu la masă o să stau ori lângă d-ta, ori lângă consoarta d-tale…
TIPĂTESCU
Care consoarta mea?
DANDANACHE
Doamna.
ZOE
(aparte)
A! Idiot!
TIPĂTESCU
(impacientat)
Pardon, d-le Dandanache, doamna e soţia d-lui prezident al Comitetului, domnul care v-a adus aici, (subliniază silabic) domnul Zaharia Trahanache, doamna Zoe Zaharia Trahanache… Eu sunt Ştefan Tipătescu, prefectul judeţului… cu doamna sunt numai prieten…
DANDANACHE
(care a ascultat cu multă atenţie)
Asa e, bini ziţi puicusorule… bată-vă sănătatea să vă bată… pardon… stii eu… de pe drum (serios) fă-ţi idee d-ta: ţinţi postii, hodoronc-hodoronc, zdronca-zdronca, si clopoţeii… îmi ţiuie grozav…
ZOE
(aparte)
Trebuie să-l duc de aici să se liniştească puţin… e ameţit rău de tot.
TIPĂTESCU
D-le Dandanache, nu voiţi să vă odihniţi, să vă liniştiţi puţin…
DANDANACHE
Ba da, neicusorule… dar unde?
ZOE
Poftiţi cu mine, d-le Dandanache.
DANDANACHE
(dându-i braţul şi ieşin cu ea la dreapta pe scară)
Stii, coniţa mea, sunt asa de ameţit… stii, trăsura… si clopoţeii… stii, îmi ţiuie grozav… grozav îmi ţiuie… (ies.)
