Ion Luca Caragiale | O scrisoare pierduta | Actul IV | Scena VII

Publicat deMadalina Marcu

ZOE, CAÞAVENCU

ZOE

(repezindu-se la el)

D-le Caþavencu, ai voit sã mã pierzi pe mine ºi te-ai pierdut ºi pe d-ta. La ce-ai fugit, pentru Dumnezeu! La ce-ai dispãrut? Fãnicã are în mânã o poliþã, ale cãrei giruri le-ai plastografiat, ca sã ridici cinci mii de lei de la societate… ªtii?

CAÞAVENCU

ªtiu, madam, cã o are, (dezolat) ºtiu, dar ce e de fãcut?

ZOE

Om nebun! Þi-ai pierdut minþile? Mai întrebi ce e de fãcut! Nu ºtii? Sã-þi dau poliþa: scapã-mã, sã te scap! Sã schimbãm: dã-mi scrisoarea…

CAÞAVENCU

(dezolat)

Madam! Madam! Peste putinþã…

ZOE

Ce?

CAÞAVENCU

Scrisoarea d-voastrã…

ZOE

Ei?

CAÞAVENCU

N-o mai am!…

ZOE

Nu se poate!…

CAÞAVENCU

N-o mai am!…

ZOE

Minþi!

CAÞAVENCU

Nu minþ; n-o mai am!…

ZOE

Nenorocitule! Ce ai fãcut-o?

CAÞAVENCU

Am pierdut-o!

ZOE

(dând un þipãt ºi uitându-se pierdutã în toate pãrþile)

A! De ce nu pot sã te omor!

CAÞAVENCU

Omoarã-mã, madam, omoarã-mã, dar nu e vina mea!

ZOE

Cum ai pierdut-o? Când ai pierdut-o? Unde ai pierdut-o?

CAÞAVENCU

În scandalul, în bãtaia de alaltãieri seara, de la întrunire, cine nu ºtiu… mi-a smuls pãlãria din cap… scrisoarea o aveam în cãptuºeala pãlãriei…

ZOE

Care va sã zicã, adevãrat ai pierdut-o?

CAÞAVENCU

Da!

ZOE

Mi-ai pierdut scrisoarea… ºi nu ºtii, nu bãnuieºti pe unde poate rãtãci scrisoarea mea?

CAÞAVENCU

Nu.

ZOE

Nu?

CAÞAVENCU

Nu…

ZOE

(desperatã)

A! Eºti un om pierdut!… Pierdut!… Eu poate sã mai scap… cãci poate sã mai scap! Dar d-ta… (cu putere) d-ta eºti pierdut!… Când te-a arestat Fãnicã, te-am scãpat eu… acuma te arestez eu ºi n-ai sã scapi decât atunci când mi-oi gãsi scrisoarea… pentru cã poate sã mai ai noroc s-o gãsesc… Roagã-te la Dumnezeu s-o gãsesc… A! S-a întorsc jocul, d-le Caþavencu… începe sã te pãrãseascã norocul ºi sã mai treacã ºi-n partea noastrã… A! Eºti pierdut!, Da, pierdut!… (strigând în fund.) Ghiþã! Ghiþã!

CAÞAVENCU

Doamnã, pentru Dumnezeu! (se uitã-n toate pãrþile.)

ZOE

Ghiþã! (cãtrã Caþavencu.) Nu te uita pe unde sã scapi… Nu mai e scãpare: plastografii dovediþi nu mai au scãpare… s-a mântuit… Ghiþã! Ghiþã! (merge strigând în fund ºi se-ntâlneºte piept în piept cu Cetãþeanul turmentat.)

S-ar putea sa iti placa…

Federico García Lorca (1898-1936): Romancero Gitano (1924-1927)

Federico García Lorca (1898-1936): Romancero Gitano (1924-1927)

1Romance de la luna, lunaA Conchita García LorcaLa luna vino a la fraguacon su polisón de nardos.El niño la mira, mira.El niño la está mirando.En el aire conmovidomueve la luna sus brazosy enseña, lúbrica y pura,sus senos de duro estaño.-Huye luna, luna, luna.Si...

Ramón María del Valle-Inclán (1866-1936) |Luces de Bohemia (1920)

Ramón María del Valle-Inclán (1866-1936) |Luces de Bohemia (1920)

ESCENA PRIMERAHora crepuscular. Un guardillón con ventano angosto, lleno de sol. Retratos, grabados, autógrafos repartidos por las paredes, sujetos con chinches de dibujante. Conversación lánguida de un hombre ciego y una mujer pelirrubia, triste y fatigada. El hombre...