| Alături de Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu a contribuit la modernizarea prozei româneşti. Prozatoarea s-a format în asmotfera cenaclului literar Sburătorul, al cărui mentor spiritual a fost Eugen Lovinescu. Prin creaţia sa, Hortensia Papadat-Bengescu se plasează la confluenţa tradiţiei cu inovaţia. Astfel în proza Hortensiei Papadat-Bengescu se pot identifica o sumă întreagă de procedee de o surprinzătoare noutate: interiorizarea lumii într-o conştiinţă; exteriorizarea sufletului; autoanaliza (pers. I); personajul reflector; multiplicarea vocilor subiective. Alături de aceste modalităţi moderne, întâlnim elemente specifice romanului tradiţional: analiza psihologică a celor mai fine mutaţii sufleteşti (pers. a III-a); interesul pentru social, pentru descrierea mediului, a societăţii; interesul pentru construcţia de personaje, personaje caracter: parvenitul, snobul, ipocritul, amanta, etc. Opera: Nuvele şi schiţe: Ape adânci (1919), Sfinxul (1920), Femeia în faţa oglinzii (1924) Mici romane: Balaurul (1923), Romanţa provincială (1925) Contribuţia cea mai valoroasă: Ciclul Hallipa- Fecioarele despletite (1926), Concert din muzică de Bach (1927), Drumul ascuns (1933), Rădăcini (1938) Piese de teatru: Bătrânul Cea mai importantă contribuţie este proza de faptură psihologică, prin care se dovedeşte un analist subtil al sufletului feminin. Ciclul Hallipa Ciclul Hallipa este al doilea roman ciclic din literatura română, după ciclul Comăneştilor a lui Duiliu Zamfirescu. Este vorba despre un roman-cronică de familie, care urmăreşte existenţa unor familii pe mai multe generaţii. a). Preistoria familei… …Hallipa şi a familei Drăgănescu nu este prezentată în roman, decât sugerată. În fiecare familie însă există un bătrân sau o bătrână, un înaintaş a cărui existenţă trebuie ascunsă cu grijă. Astfel una din preocupările noilor îmbogăţiţi este de a ascunde originea joasă, descendenţa obscură. Astfel, indirect aflăm informaţii despre tatăl Leonorei, care a fost perceptor la Mizil; tatăl lui Drăgănescu a fost cârciumar; bătrâna Gramatula s-a îmbogăţit fabricând alcool din cereale; baba Smoala, prin numele ei, indică sursa îmbogăţirii. b). Generaţia următoare… …reprezentată de Drăgănescu şi Doru Hallipa munceşte încă pentru a menţine şi pentru a spori averea acumulată de înaintaşi. Pe măsura îmbogăţirii cresc şi pretenţiile şi paralel dorinţa de a ascunde un trecut compromiţător. Alături de parvenitismul primei generaţii, se conturează o nouă trăsătură: snobismul. Urmaşii primei generaţii se preocupă de salvarea aparenţelor, de însuşirea unui mod de viaţă monden. Bătrânii, bolnavii, bastarzii sunt marginalizaţi şi ascunşi cu grijă. Modelul lumii mondene este Elena Drăgănescu. Astfel ea îşi face un adevărat program de îndatoriri mondene: îşi fixează o zi şi o oră de primire; copilul este crescut de o guvernantă londoneză; organizează reuniuni mondene, concerte, la care participă lumea bună. Toată existenţa ei se desfăşoară conform etichetei, codului monden. c). A treia generaţie… …cuprinde exemplare devitalizate. Reprezentanţii acestei generaţii nu mai trebuie să muncească pentru averea moştenită, le permite o existenţă de lux şi plăceri. Pe plan sufletesc aceste personaje se caracterizează prin sterilitate, prin imposibilitatea de a trăi sentimente autentice, profunde. Se pare că aceste personaje, care nu mai găsesc un sens viabil existenţei lor. Până şi iubirea se reduce la satisfacerea unor instincte primare. Stăpânite de plictiseală, aceste personaje nu mai ştiu cum să-şi omoare timpul. d). In ultimul roman… …al ciclului Hortenzia Papadat-Bengescu încearcă să găsească o soluţie de salvare prin revenirea la rădăcini, respectiv prin reântoarcerea Elenei Drăgănescu la ţară pe moşia familiei. Revenirea este însă tardivă şi imposibilă. Cel mai reuşit roman al ciclului este: Concert din muzică de Bach În acest roman interesul prozatoarei se concentrează asupra cuplurilor: Elena-Drăgănescu, Lina-Rim, Ada Razu-Maxenţiu. Nici unul din aceste cupluri nu se bazează pe iubire, ci exclusiv pe interes. Astfel Elena s-a căsătorit cu Drăgănescu, pentru a ascunde o dezamăgire senitmentală, şi pentru a face o partidă bună; Lina se căsătoreşte cu dr. Rim pentru a ascunde existenţa unui copil nelegitim, Sia, făcut cu Lică Trubadurul. Ada Razu se căsătoreşte cu prinţul Maxenţiu pentru a dobândi un titlu nobilar unei averi câştigate prin mijloace dubioase de tatăl ei. După cum sugerează şi titlul, este vorba despre organizarea unui concert de către Elena Drăgănescu, la care să ia parte familia şi lumea bună. Romanul nu are acţiune propriu-zisă pentru că romanciera cultivă a proză de observaţie psihologică. Lumea prezentată de Hortenzia Papadat-Bengescu se defineşte prin câteva trăsături specifice: parvenitismul, reprezentat prin Lică Trubadurul, snobismul – Elena Drăgănescu, Nory, Mini, Coca-Aimeé, boala – Maxenţiu, gemenii Hallipa, Sia. Hortenzia Papadat-Bengescu este prima romancieră, care acordă o atenţie deosebită bolii. Ea nu este interesată de apectul clinic al bolii, de echilibrul fragil dintre viaţă şi moarte, ci este preocupată de echilibrul dintre fizic şi psihic, dintre exterior şi interior. Alături de cazuri de degeneraţi, ca Sia, gemenii Hallipa, romanciera urmăreşte cazul lui Maxenţiu, decimat de TBC. Pentru bolnavii din clinica doctorului Walter, boala devine un mod de existenţă. Cu totul particulară este situaţia lui Maxenţiu. Din momentul descoperirii bolii, personajul renunţă la orice altă preocupare pentru a urmări toate manifestările bolii sale. Întreaga sa atenţie se concentrează exclusiv asupra propriei persoane, asupra interiorului sau: Pentru el interiorul era accesibil. Nu-l vedea aşa, cum vede chirurgul un trup deschis, îl vedea cu un fel de apuitate tactilă ca şi cum, pe fiecare parte a trupului, sensibilitatea îi dezvolta mii de ochi, întorşi înăuntru. Erau în adevăr acolo, caverne şi gropi, precipitări de ape roşii, vaduri pe care Maxenţiu, ca un turist tragic, le vizita amănunţit în fiecare zi… O altă trăsătură a acestei lumi este erotismul. Sunt prezentate diferite cazuri de la iubirea senzuală la decepţia sentimentală, de la deplina comuniune spirituală la gheaţa instinctuală. Elena Drăgănescu Este personajul, care deţine atenţia romancierei, fiind prototipul lumii mondene. După a decepţie sentimentală (ruperea logodnei cu Maxenţiu), şi din motive materiale, se căsătoreşte cu Drăgănescu. Fiinţă rece, care se stăpâneşte perfect, judecând lucid pe cei din jurul său, Elena-şi construieşte o existenţă mondenă, refugiu dintr-o căsătorie lipsită de iubire. Existenţa zilnică se desfăşoară după un adevărat cod de obligaţii mondene: îşi fixează o zi şi o oră de primire, copilul este crescut de o guvernantă londoneză, organizează reuniuni mondene, la care participă lumea bună. O altă modalitate de a evada din căsnicia cu Drăgănescu este muzica. Pasiunea pentru muzică are însă şi un aspect particular de diferenţiere faţă de ceilalţi. Încontestabil, că Elena trăieşte cu pasiune muzica, dar reuniunile mondene îi dau un aer de snobism. Existenţa ordonată în atâtea constrângeri mondene, atitudinea distantă faţă de ceilalţi, pasiunea pentru muzică, de care face prea mult caz, o fac pe Elena reprezentanta snobismului acestei lumi. Cu toate acestea, prin cultură, sensibilitate, maniere, ea este superioară celor din jurul său. Pasiunea pentru muzică o apropie de Marcian, în care se pare că descoperă sensibilitatea, tandreţea, rafinamentul, care-i lipseau lui Drăgănescu. În această fiinţă rece, care îşi stăpâneşte perfect reacţiile sufleteşti, iubirea faţă de Marcian va provoca o tulburare şi o schimbare profundă. Elenei i se pare că descoperă o deplină comuniune spirituală cu muzicianul Marcian. Luciditatea, stăpânirea de sine se opun la început invaziei iraţionalului, dar treptat, Elena nu mai poate stăpâni anarhia sentimentelor. Evadarea în lumea muzicii şi iubirea pentru Marcian se dovedesc a fi iluzorii, nereuşind să o salveze dintr-o existenţă lipsită de căldura sentimentului. După această experienţă intimă, Elena revine la aceeaşi calm netulburat, la aceeaşi stăpânire de sine de la început: din adâncul ei voinţa urca fermă, sigură de ea însăşi. Organizarea concertului trebuia să reprezinte iniţial doar un eveniment monden şi o modalitate de a introduce pe Marcian în lumea bună. Ulterior, el devine o modalitate de a demonstra forţa şi coeziunea familei, de a masca moartea ruşinoasă a Siei. Lică Trubadurul Este reprezentantul tipic al parvenitismului; vărul doctoriţei Lina Rim, tatăl Siei şi mai târziu amantul Adei Razu. În roman asistăm la o transformare spectaculoasă a lui Lică Trubadurul dintr-un tânăr impertinent vagabond inofensiv, adept al amorului liber, lipsit de principii morale, într-un domn bine, viitor candidat al partidului conservator. Lică Trubadurul este un parvenit, un haiduc modern a cărui pădure e oraşul. Trecerea dintr-o categorie într-alta nu se face uşor; viclean, Lică Trubadurul îşi vinde scump pielea. El rezistă încercărilor Adei Razu de a-l introduce în lumea bună si în familie; el acceptă acest lucru doar când obţine un profit maxim. Ajuns şambelanul hergheliei princiare, Lică Trubadurul prinde gustul luxului şi al banilor. Amantul oficial al Adei Razu se transformă total: vestimentar, psihologic şi comportamental: trecuse pragul despărţitor al celor două medii sociale şi prinsese gust să rămâne dincoace, unde-l condusese destinul său de parvenit de care destin începea să aibă conştiinţă. Paralel cu averea, cu bunăstarea, personajul dobândeşte şi conştiinţa noii sale condiţii sociale. El pândeşte moartea prinţului Maxenţiu pentru a-i lua locul. Probabil că va realiza visul amantei sale: ar putea ajunge ministru. Tehnica O scenă semnificativă pentru îmbinarea procedeelor vechi cu cele moderne este întâlnirea dintre Maxenţiu şi Ada Razu şi Lică Trubadurul. În scena respectivă există un strat exterior al discuţiilor şi un strat interior al adevăratelor intenţii. Fiecare personaj disimulează – spune una şi gândeşte altceva. Alături de împletirea vocilor subiective, autoarea intervine cu apreciere: căci făinăreasa era cam avară…. Lumea romanului stă sub semnul salvării aparenţelor. Fiecare vrea să pară altceva, decât este în realitate. Până şi concertul devine o modalitate de a demnstra forţa şi coeziunea familiei, a clanului. Departe de a fi o reuniune a melomanilor, concertul maschează interese personale. Cele mai rezistente pagini ai romanului se remarcă prin analiza subtilă a sensibilităţii feminine. |
NOTA IMPORTANTA: ARTICOLELE PUBLICATE IN PAGINA DE REFERATE AU SCOP DIDACTIC SI SUNT ELABORATE IN URMA UNEI DOCUMENTARI SUSTINUTE. ESTE STRICT INTERZISA PRELUAREA ARTICOLELOR DE PE SITE SI PREZENTAREA LOR LA ORELE DE CURS. Referatele din aceasta sectiune sunt trimise de diferiti colaboratori ai proiectului nostru. Referatele va sunt prezentate pentru COMPLETAREA STUDIULUI INDIVIDUAL, si va incurajam si sustinem sa faceti si voi altele noi bazate pe cercetari proprii. Referat trimis de: Mona Marcu |
I. L. Caragiale | In vreme de razboi
Nuvela „În vreme de război” apărută în 1898 este o operă realistă cu adănci ecouri din sfera naturalismului.Tema acestei excelente nuvele desi autorul o subtitulase „Schită” este obsesia.Hangiul Stavrache, mostenitorul fratelui său, preotul Iancu din Podeni, plecat pe...