Epilog

Lângã þãrmul tristei mãriM-am oprit pe-o stâncã.Apa tremurã spre zãri,Verde ºi adâncã. Sufletu-mi, împovãratDe-o iubire moartã,Se ridicã ne-mpãcatªi cu el o poartã, Cum îºi duce greu în zborVulturul de mare,Peste valuri cãlãtor,Prada moartã-n gheare…...