Cerasela Sîrbu*
Cristian Militaru**
Mihaela Dumitru***
Florin Ion****
Cuvinte cheie: intelect uman, aptitudini cognitive, proces de instructie.
Fiecare tânar vine în armata dintr-o diversitate de medii sociale, cu o anumita experienta de viata, echipat biologic si social cu anumite posibilitati, animat de anumite interese si motivatii. Aici, el este scos din statusul si rolurile anterioare si adus în situatia de a îndeplini un singur rol – acela de luptator. Pentru aceasta tânarul suporta un proces de transformari în vederea adaptarii la noul mediu de viata, si la noile responsabilitati. Procesul instructiv – educativ îsi propune sa realizeze tocmai aceasta trecere, sa asigure integrarea tânarului în noile conditii, eliminându-i sau blocându-i unele achizitii anterioare si formându-i sau dezvoltându-i acele capacitati care sa-i permita sa se manifeste într-o situatie reala ca bun luptator.
I. Abordari teoretice
1. Scurta incursiune în universul intelectului uman
În acceptia comuna intelectul uman este identificat cu suportul morfo-fiziologic, locul unde se produc procesele intelectuale si activitatile cognitive specifice. Sensul cel mai apropiat de întelegerea stiintifica a intelectului vizeaza nu structura, suportul material al proceselor si activitatile cognitive, ci functiile acestora. Intelectul este un sistem de relatii, activitati si procese psihice superioare (inteligenta, gândirea, atentia, limbajul, memoria, imaginatia).
Comportamentului uman îi sunt proprii 4 nivele distincte de manifestare: instinctual, aptitudinal, inteligent si creativ. Daca primele doua nivele depind în mod preponderent de partea biologica, de capacitatile native cu care este înzestrat fiecare individ si de însusirea, dobândirea prin exercitii, antrenament a unor priceperi, deprinderi si abilitati, comportamentul inteligent si creativ se afla într-o determinare nemijlocita cu procesele ce au loc la nivelul etajelor superioare ale SNC si cu modelul cultural asimilat.
Potentialul intelectual difera în raport cu fiecare persoana, aflându-se într-o strânsa conditionare cu nivelul senzorial ( senzatii, perceptii, reprezentari ) si se manifesta în functie de vârsta, contextul social si cultural, de nivelul si continutul informatiei si dificultatea situatiilor problematice ce trebuie rezolvate. Concluzionând, putem spune ca prin intelect ( minte, ratiune ) se întelege totalitatea functiilor mentale centrate în jurul gândirii abstracte si logice, capacitatea de a gândi, de a opera cu notiuni.
Gândirea este rezultatul organizarii logice a intelectului, un proces psihic superior, care marcheaza trecerea de la acesta la conceptual si rational. Reprezinta o functie calitativ superioara perceptiei si reprezentarii, este un rezultat al cunoasterii si actiunii. ea opereaza pe baza unui suport senzorial si a unui cod de comunicare ( notiuni, categorii etc.), exploreaza resursele informationale asigurate de nivelul senzorial si memorie în cadrul dispozitiilor functionale interne ( informationale, operationale, motivationale, aptitudinale).
Imaginatia este un proces cognitiv, analog cu gândirea, dar care opereaza asupra realului, posibilului si viitorului cu imagini mentale. Este facultatea de a reprezenta în mod viu obiectele si diferitele relatii prin asamblarea imaginilor în combinatii noi, care restructureaza si depasesc datele memoriei si experientei. Constructul imaginatiei în plan mintal, spre deosebire de rationament, exprima o anume concretitudine a realului. Imaginatia difera de perceptie, unde intelectul opereaza nemijlocit asupra obiectului real pe care îl reflecta senzorial în mod direct, sub forma imaginilor, dar si de reprezentari. Acestea, desi exista independent de modelul real, totusi se limiteaza la ,,reconstruirea” lui sub forma de imagine. În cazul imaginatiei, intelectul îsi creeaza, sub forma figurativa, un obiect mintal care nu are un echivalent sau corespondent în realitatea obiectiva.
În desfasurarea proceselor mentale un rol aparte revine atentiei si memoriei, care orienteaza si alimenteaza facultatile intelectuale, ofera primele continuturi, prin a caror prelucrare gândirea si imaginatia îsi creeaza apoi propria “ materie prima”.
Inteligenta vizeaza buna organizare a functiilor gândirii, însusirilor mentale si coordonarea acestora. Ea implica un anumit activism mintal, capacitatea de a capacitatea de a folosi experienta proprie în situatii noi, aptitudinea unei persoane de a rezolva probleme si a-si adapta constient gândirea la situatiile si conditiile impuse de viata. Nu poate fi redusa la un proces psihic, deoarece sugereaza mai mult un nivel comportamental care foloseste gândirea ca instrument în realizarea functiei adaptative.
Inteligenta valorifica toate capacitatile si aptitudinile cognitive, gaseste raporturi, stabileste mintal legaturi adecvate, surprinde rapid si cu precizie trasaturile definitorii ale obiectelor si fenomenelor, sesizeaza esentialul, generalul si corelatiile dintre acestea.
2. Procesul instructiv – educativ din armata – mediu favorabil dezvoltarii si valorificarii aptitudinilor intelectuale ale m.a.c.
Prin conceptul de aptitudini intelectuale, în sens strict, definim acele abilitati cognitive care au atins un anumit grad de dezvoltare, ca rezultat al învatarii si practicii umane, si care au capacitatea ca sub presiunea informationala sa se structureze continuu sub forma unor noi mecanisme operational-semantice. În sfera sa sunt cuprinse procesele cognitiv-intelectuale, dar si o serie de însusiri legate de mecanismul fiziologic al exercitarii acestora, cum sunt: inteligenta, spiritul de observatie, abilitatile senzio-motorii, calitatile memoriei, atentiei, imaginatiei, capacitatea de a învata, capacitatea de a prelua si valorifica original experienta umana, de a depune efort etc.
Aptitudinile de care dispune omul sunt demonstrate prin rezultatele deosebite obtinute în activitate. recunoastem ca o anumita persoana este capabila, chiar talentata, numai în cazul în care aceasta se demonstreaza prin fapte, prin rezultate.
Psihologic vorbind, prin aptitudini caracterizam, din punct de vedere calitativ, activitatea psihica. Aptitudinile nu se definesc însa numai prin performante de moment ale activitatii psihice, ci ele presupun ca respectivele calitati ale activitatii psihice sa se manifeste constant.
Procesul pregatirii pentru lupta, activitatea educativ-formativa din armata sunt structurate în functie de modelul, tipul de luptator care trebuie realizat.
Activitatile de pregatire si instruire, deosebit de complexe, se desfasoara potrivit unui scenariu logic. Ele se adreseaza nivelului cognitiv prin solicitarea memoriei, capacitatii de recunoastere si reproducere a informatiilor, aptitudinilor si priceperilor intelectuale si angajeaza nivelul afectiv-motivational prin sistemul de trebuinte, interese, atitudini si pe cel psihomotor. Cunostintele, în urma confruntarii cu practica, sunt reorganizate, reordonate, se formeaza noi lanturi asociative, ierarhizate potrivit unei scheme de prioritati care asigura o anumita gradualitate însusirii informatiilor si îl pregateste pe militar pentru asimilarea succesiva a cunostintelor etapei urmatoare. Raspunzând acestui proces obiectiv, firesc, activitatea instructiv-educativa din armata este astfel organizata încât sa contribuie la dezvoltarea capacitatii militarilor de a transforma cunostintele din achizitii exterioare în mecanisme interioare de activitate intelectuala, în instrument de autoperfectionare.
II. Directii proprii de cercetare
2.1. Obiective
1. Cunoasterea si întelegerea notiunilor de intelect, aptitudini cognitive;
2. Procesul de instructie – mediu favorabil dezvoltarii capacitatilor cognitiv-intelectuale ale M.A.C.
2.2. Ipoteza de lucru
Presupunem ca procesul instructiv-educativ din armata antreneaza si valorifica aptitudinile intelectuale ale M.A.C.
2.3. Prezentarea metodelor de investigatie
Proba povestirilor absurde si corecte – P.A.C. – evalueaza dimensiuni ale eficientei intelectuale generale cu aplicabilitate la situatii existentiale concrete atât sub aspectul calitatii cât si al mobilitatii.
2.4. Descrierea lotului de subiecti
Scopul acestei cercetari a vizat demararea unei actiuni formative de dezvoltare a abilitatilor cognitiv-intelectuale a M.A.C. în procesul de instructie.
S-au folosit ca subiecti pentru aceasta cercetare un total de 78 militari angajati pe baza de contract încadrati în anul 2003. Acestia au o vârsta cuprinsa între 21 si 36 de ani; starea civila: 69,23% casatoriti, 30,77% necasatoriti; nivelul de pregatire: 5,13% scoala profesionala, 88,46% liceu, 6,41% studii superioare.
2.5. Analiza si interpretarea rezultatelor obtinute
2.5.1. Analiza rezultatelor obtinute în anul 2003
Proba P.A.C.
7,70% din subiecti prezinta o eficienta scazuta în solutionarea sarcinilor si a situatiilor problematice cu care se confrunta. Acestia retin cu dificultate informatiile necesare îndeplinirii sarcinilor, iar scopul activitatilor complexe este posibil sa nu fie bine conturat si definit.
78,20% în general, prezinta o buna capacitate de a aborda si solutiona eficient diverse sarcini si situatii problematice cu care se confrunta, însa adaptarea unei strategii optime pentru rezolvarea problemelor depinde, în mare masura, de intensitatea motivatiei subiectului si complexitatea sarcinii cu care se confrunta.
14,10% memoreaza cu usurinta sarcinile complexe, înteleg sfera si continutul notiunilor cu care opereaza, sunt eficienti si consecventi în efortul pe care îl depun pentru finalizarea activitatilor pe care le au de îndeplinit. Sistematizeaza eficient cunostintele si informatiile ce urmeaza a fi însusite si folosesc optim capacitatile mnezice si operatiile cognitive.
Se adapteaza cu usurinta, adecvat si eficient la situatii cu grad ridicat de dificultate, stabilesc corelatii, compara rapid diferite variante actionale si o retin pe cea optima. Alcatuiesc un plan de actiune bine structurat si sistematizat, opereaza cu usurinta la deductii, analogii, analize si sinteze. Au o rezistenta ridicata în munca intelectuala, manifesta interes pentru un material nou, acorda importanta deosebita problemelor intelectuale si de cunoastere.
3,85% din subiecti acorda o mai mare importanta rapiditatii abordarii sarcinilor, fara a pune însa accent prea mare pe calitatea rezultatului, ceea ce poate indica faptul ca, uneori, abordeaza cu superficialitate pe care le au de îndeplinit si modul de rezolvare al acestora.
85,90% acorda o importanta mai mare solutionarii calitative a sarcinilor si modului în care acestea sunt rezolvate si o mai mica importanta, rapiditatii aplicarii strategiilor de rezolvare a problemelor cu care se confrunta.
10,25% acorda o mai mare importanta solutionarii calitative a sarcinilor, insistând pe modul în care rezolva problema si pe corectitudinea rezultatului obtinut si o mai mica importanta, rapiditatii aplicarii strategiilor de rezolvare a problemelor.
Testul de atentie concentrata Pieron
S-au constatat urmatoarele: 8,97%au atentia concentrata slaba, 69,23% au atentia concentrata buna, 11,53% foarte buna si 10,27% exceptionala. Concentrarea atentiei este conditionata de atitudinea fata de activitatea de cunoastere, de interesul pentru obiectul cunoasterii, de masura în care este înteles. Militarii, prin concentrarea atentiei asupra obiectivelor si conditiilor în care îsi desfasoara activitatea, asupra atributiilor lor principale, pot sa aduca perfectionari substantiale procesului instructiv-educativ.
Prin gradul de concentrare al atentiei se întelege de fapt concentrarea asupra unui obiect caruia i se observa succesiv însusirile. Atentia surprinde succesiv diverse momente fara a parasi însa obiectul respectiv. si în acest caz concentrarea atentiei este dificila întrucât intervin o serie de excitanti adiacenti cu rol perturbator. Militarii insuficient exersati într-o anumita activitate sau cei care dispun de o mare mobilitate nervoasa sunt tentati sa devieze de la obiectul stabilit, fiind distrasi de alte imagini sau gânduri.
Testul de atentie distributiva Praga
Spre deosebire de atentia concentrata, atentia distributiva-PRAGA, are calitatea de a se orienta asupra mai multor activitati. S-au constat urmatoarele: 11,53% atentia slaba, 70,51% atentia buna, 10,26% atentia f.buna, 7,70% atentia exceptionala.
Distributivitatea nu trebuie confundata cu volumul atentiei. Acesta se refera la numarul de obiecte ce poate fi cuprins simultan în câmpul atentiei, în timp ce distributivitatea se refera la posibilitatea de a desfasura simultan doua sau mai multe activitati. O conditie de baza pentru executarea simultana a mai multor activitati este ca numai una sa necesite controlul permanent al constiintei, celelalte fiind automotivate pe baza exercitiului.
Se întelege ca atât în procesul instructiv-educativ cât si în lupta, unde factorul timp îndeplineste un rol decisiv, atentia are o mare însemnatate. A observa la timp tot ce se întâmpla pe câmpul de lupta si a conduce atent actiunea este o conditie a succesului militar. Se observa clar deosebiri între militari în ce priveste capacitatile lor de atentie. Unii se pot concentra mai bine ti durabil dar nu sunt la fel de capabili în ce priveste distribuirea si comutarea atentiei. Altii prezinta caracteristici inverse. De aceste particularitati trebuie sa se tina seama în repartizarea sarcinilor si a functiilor.
Militarii care au o atentie concentrata dar nu si mobila, pot fi utilizati cu mai mult succes în activitatile preparatorii, de administratie, de asigurare tehnico-materiala.
2.5.2. Analiza rezultatelor obtinute în anul 2005
S-au obtinut urmatoarele rezultate:
Deci, se observa o usoara crestere a rezultatelor obtinute în anul 2005 comparativ cu anul 2003.
Daca în prima faza M.A.C. anticipa cognitiv dimensiunile evolutiei sale pentru a deveni luptator, acum el desfasoara o activitate efectiva, ,,lucreaza” la propria formare. Sub aspectul modelarii psihice, procesul de instructie este orientat pe pastrarea si perfectionarea unor calitati psihice, transformarea si reorientarea unor procese si produse psihice în raport cu necesitatea obligatiilor militare, precum si antrenarea întregului sistem psihic pentru ca M.A.C. sa-si adapteze rapid conduita la specificul vietii militare si sa obtina performante mereu mai ridicate în pregatirea pentru lupta.
Pe planul operatiilor gândirii, procesul de instructie antreneaza si dezvolta la M.A.C. capacitatea acestora de a utiliza în plan mintal, cu usurinta si eficienta, comparatia, analiza, sinteza, abstractizarea, generalizarea, concretizarea, sistematizarea si clasificarea. Randamentul utilizarii acestor operatii este dat cu precadere, de calitatile gândirii. Principala modalitate de dezvoltare a gândirii o reprezinta rezolvarea cât mai eficienta a problemelor, înlaturarea barierei cognitive ce apar între luptator si câmpul de lupta tactic.
Concluzii
Activitatea militara se caracterizeaza printr-o neobisnuita complexitate si prin faptul ca se desfasoara în conditii de maxima solicitare, fiind riguros dependenta de factorul timp si presupunând o eficienta certa.
Pornind de la premiza ca succesul pe câmpul de lupta depinde în mare masura si de capacitatea luptatorului de a se adapta rapid la situatiile noi, în armata noastra s-a adoptat sistemul formarii unor militari apti sa faca fata situatiilor dificile ale câmpului de lupta prin autovalorificarea capacitatilor intelectuale de care dispun.
Fiecare militar dispune de un anumit ritm psihic, care îi permite armonizarea comportamentului cu solicitarile mediului. Acest ritm nu este o zestre absolut ereditara, ci evolueaza în raport cu vârsta si activitatea intelectuala si practica, el putând fi educat prin solicitarea progresiva, dar continua, în cadrul activitatilor pregatirii militare.
Procesul pregatirii pentru lupta reprezinta mijlocul prin care militarul este ajutat sa-si însuseasca cunostintele si sa-si formeze deprinderile pentru îndeplinirea unor roluri speciale. În acest proces militarul observa, imita, depune efort, acumuleaza informatii si le interpreteaza în structurile mentale la nivelul sau de experienta, reorganizându-si permanent conduita. Solicitarile la care este supus îi determina modificari senzoriale si abstract verbale, îi dezvolta spiritul de observatie, aptitudinile perceptive, memoria, îi impune sa însuseasca notiuni, concepte, reguli, principii, aplicarea în practica a noilor cunostinte.
Bibliografie
1. Sectia de Psihologie a S.M.G., Instructiuni tehnice privind cunoasterea si asistenta psihologica a militarilor angajati pe baza de contract, Bucuresti, 2003
2. Capitan-comandor psiholog dr. Constantin- Edmond CRACSNER, Elemente de psihologie militara, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucuresti, 2003
3. Capitan-comandor psiholog dr. Constantin- Edmond CRACSNER, Istoria psihologiei militare, Editura PSYCHE, 2005
4. Mihaela Minulescu, Teorie si practica în psihodiagnoza, Editura Fundatiei România de Mâine, Bucuresti, 2005
5. Ursula schiopu, Introducere în psihodiagnostic. Curs litografiat, Universitatea Bucuresti, 1976
6. Mielu Zlate, Psihologia mecanismelor cognitive, Iasi, Editura Polirom, 1999
7. *** Pregatirea psihica pentru lupta – manual, Editura Militara, 1994, pag. 67-82
* Psiholog, U.M. 01043 Craiova
** Maior, U.M. 01043 Craiova
*** Maistru militar, U.M. 01043 Craiova
**** Student