Coordonatorii
Caietului Documentar Energie a inaugurat seria Caietelor Documentare Club România. Față de momentul apariției sale în 2017, o serie de schimbări sau cristalizări s-au produs în plan global, regional şi local. Această viziu- nea telescopică de la global la local reprezintă de altfel logica de bază a seriei Caietelor Documentare. Determinarea conceptelor şi instrumentelor centrale unui sector nu se poate face decât prin această analiză panoramică. Sectorul energetic a cunoscut aşadar în ultimii doi ani atât schimbări de pa- radigmă la nivel global (izolaționismul marilor puteri), cât şi la nivel regional şi local (cadru de reglementare comun pentru energie şi mediu, modi carea comportamentului de consum sau inovații tehnologice).
Există astfel, o serie de motivații pentru apariția celei de a doua ediții care o revizuieşte pe prima.
1. Peisajului geopolitic internațional schimbat
Un argument central al primei ediții a fost reziliența oferită de interco- nectare la nivelul Uniunii Europene şi integrarea Sistemului Ener- getic Național în Uniunea Energetică. Este în continuare actual, dar trebuie contextualizat mai bine în raport cu schimbările produse la nivel internațional.
Căderea consensului multilateral internațional a readus în prim plan obiectivul strategic al autonomiei energetice. Desigur, acest deziderat nu poate aplicat oricărei țări, ci numai marilor puteri economice (cu resur- se naturale şi piață de consum deopotrivă). Astfel, confruntarea dintre SUA, Rusia, China şi chiar Uniunea Europeană (în ansamblul ei) trebuie citită şi în cheia cursei către autonomie energetică.
SUA devine în 2020, pentru prima oară în istoria recentă, exportator net de energie1. Asta nu înseamnă că a devenit (sau poate deveni) autonomă sub forma consumului energetic exclusiv din surse proprii, ci înseamnă ca ba- lanța dependenței externe a fost modi cată astfel încât ponderea resurselor proprii să e mult mai mare ca până acum. Factor determinant a fost politica de slabe angajamente de mediu a actualei administrații prezidențiale. Dinco- lo de naționalismul economic american ce pare a fost croit special pentru sectorul energetic, există o dimensiune regională ce nu trebuie ignorată. În contextul Războaielor Comerciale ale SUA cu China (şi restul lumii), s-a men- ținut integrarea economică în continentul Nord American – mărturie în acest sens stând noul acord comercial USMCA ce a înlocuit NAFTA. În mod similar, piața energetică din America de Nord tinde către o integrare profundă. Sub creşterea spectaculoasă a exploatărilor neconvenționale din Canada şi reforma profundă a sectorului energetic din Mexic, se poate intui o autonomie energetică regională a Americii de Nord în următorii ani – susținând astfel confruntarea geopolitică a SUA cu restul lumii.
În acest context, este mai clar ca înainte de ce Europa trebuie să urmă- rească cu determinare o politică proprie de securitate energetică. Aceasta însă este în cazul său dependentă de inovație tehnologică şi surse energe- tice alternative. De altfel, după retragerea SUA din Acordul de la Paris, UE rămâne liderul mondial necontestabil în domeniul schimbărilor cli- matice. Lumea întreagă este atentă la maniera în care Europa va reuşi să rezolve aparenta antiteză dintre securitatea energetică şi politica de mediu. Este cheia de boltă a unui statut de lider la nivel global pentru Europa.
În plan regional, Europa are propriile sale provocări de asigurare a securi- tății energetice în raport cu dependența istorică de sursele ruseşti, precum şi dezvoltarea susținută a unor noi domenii industriale ale sectorului energetic – a se vedea susținerea strategică a surselor regenerabile de către Germania. Pe măsură ce UE se îndreaptă spre țintele asumate pentru 2050, biogazul, biometan, hidrogenul şi metanul sintetic ar să înlocuiască gazele naturale.2
În cazul țărilor lipsite de resurse energetice proprii extinse, integrarea regională şi diversi carea mix-ului energetic sunt cele mai clare opțiuni de a asigura reziliență strategică. UE produce aproximativ 5% din producția glo
bală de energie, consumând în jur de 12 la sută3. În aceste condiții, spre de- osebire de America sau China, diversi carea poate asigura securitatea energetică a Europei.
Ambiția Chinei în economia mondială se re ectă clar în sectorul ener- getic. Nu este doar o piață uriaşă de producție şi consum, ci mult mai im- portant: sursa noilor giganți industriali în tehnologie de ultimă generație, precum baterii cu capacitate de stocare mare.
Strategia Chinei este de a domina piața globală prin vectori de inovație tehnologică. Nu întâmplător, cea mai mare companie producă- toare de vehicule electrice nu este Tesla, ci companie chineză BYD. Desigur piața internă a Chinei ajută companiile proprii printr-un potențial de scalare greu de egalat. De aceea Tesla şi alte companii din vest trebuie să aibă o abor- dare strategică în cucerirea cât mai multor piețe pentru a ajunge la un nivel similar de penetrare al pieței globale.
2. Inițiative şi concepte noi din domeniu
Tranziția către o nouă paradigmă energetică necesită idei şi soluții inovative. La nivel mondial, sectorul energetic începe să se dezvolte din ce în ce mai mult pe inițiative inovative de scară mică (bottom-up), nu doar
pe baza giganților publici şi privați de scară mare (top-down).
Se dezvoltă în acest sens platforme menite să pună în legătură start-up- uri internaționale în domeniul tranziției energetice cu actori cheie din sec- torul energetic, inclusiv investitori, lideri industriali, mass-media şi guvern (ex: Start Up Energy Transition (SET), Climate Action, UK). Exploatând astfel rodul ideilor şi al inovației tehnologice, sectorul energetic devine o replică a revoluției IT&C din anii trecuți, cu aceeaşi fervoare, potențial de pro tabili- tate şi concentrare a capitalului uman de performanță. Elemente disruptive (constellation of disruptions) marchează intersecția dintre tehnologie şi acți-
unea actorilor publici şi privați.
Finanțarea noilor inițiative este di cilă atâta timp cât statele rămân
principalul investitor; estimări recente plasează nivelul investițiilor guver- namentale în sectorul energetic undeva la 70% din totalul necesar pentru următorii ani4.
Sursele de nanțare trebuie diversi cate. O inițiativă interesantă în acest sens poate considerat fondul Breakthrough Energy Ventures Euro
pe co- nanțat de Comisia Europeană, Banca Europeană de Investiții (BEI) şi fondul de investiții condus de Bill Gates (Breakthrough Energy Ventures). Finanțarea privată nu este esențială numai pentru asigurarea resurselor ma- teriale, ci pentru a imprima dinamica competițională pe o piață din ce în ce mai concurențială. Bazate pe exploatarea tradițională a resurselor energe- tice, fondurile suverane de investiții (SWF) devin mari promotori ai noilor tehnologii şi inițiative în sectorul energetic. Garnitura de actori din piața energetică globală va dramatic schimbată în următoarele decade.
În România se conturează o nouă generație de profesionişti în sectorul energetic implicați în inițiative antreprenoriale inovatoare. Această ediție găzduieşte contribuțiilor unora dintre reprezentanții programului Future Energy Leaders Romania dezvoltat sub egida World Energy Council�
Valoarea acestor inițiative rezidă atât în capitalul ideilor generate, cât şi a capitalului uman format – persoane capabile să gestioneze o industrie ce intră într-o nouă paradigmă.
Miza în noua paradigmă energetică este de a accelera tranziți- ei către o economie bazată pe energie curată şi reducerea impactul negativ pe care energia îl are asupra mediului. Spre deosebire de ener- gia din combustibili fosili, care sunt o resursă limitată, prețul energiei din fotovoltaice a scăzut foarte mult în ultimii 10 ani, datorită utilizării din ce în ce mai extinse şi a evoluției tehnologiei. Energia din eolian este a doua la nivel global ca potențial de energie, după solar. La nivel european, în 2017, energia eoliană a reprezentat tehnologia cu cea mai mare extindere a capa- cităților de instalare, iar din toate capacitățile noi instalate, peste 55% erau de energia eoliană.
Pentru a atinge obiectivele de mediu asumate, SUA pune pe masă Green New Deal5 – un plan de stânga (al Partidului Democrat) de a combate simultan inechitatea socială şi schimbările climatice, în timp ce în noua Comisie Euro- peană vicepreşedintele Frans Timmermans schimbă portofoliul legat de statul de drept pe unul legat de angajamentele de mediu – European Green Deal6.
Putem astfel observa cum politica pe două niveluri se restructurează cu aliați de ambele părți ale Atlanticului în favoarea investițiilor publice şi pri- vate pentru susținerea tranziției către o energie verde.
Marea provocare pe care o avem în față însă nu este doar tranziția că- tre surse verzi (nepoluante), ci sustenabilitatea asigurării necesarului energetic global7.
Studii recente sugerează că problema sustenabilității este mult mai greu de rezolvat. Banca Mondială arată cum noile tehnologii eoliene şi solare vor pune o presiune uriaşă pe exploatarea minereurilor precum cu- pru, er, zinc, aluminiu, dar şi asupra metalelor rare precum iridium, litiu, cadmiu, zinc, titan, argint etc.8 Creşterea exploatării acestora urmează să e exponențială, aducând după sine un alt timp de cursă pentru resurse (scramble for resources), precum şi noi probleme de mediu şi sociale aferente exploatărilor.
În de nitiv, trebuie accesată o tranziție mult mai mare decât cea tehnologică – o schimbare de atitudine şi comportament (mindset). Epoca consumerismului orb trebuie să apună pentru a asigura succesul tran- ziției energetice.
Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) a reco- mandat recent introducerea unor prevederi legislative pentru reglementarea ciclului de viață al produselor (e.g. eliminarea uzurii plani cate9, promova- rea transportului public, limitarea bunurilor de lux de consum mare).10
Practic, singura soluție reală pentru atingerea obiectivelor de mediu este reducerea consumului de energie. În acest context, noțiunea de prosumator devine un concept cheie al noului lanț de producție şi consum energetic.
3. Uniunea Energetică şi Schimbările Climatice
Pilonii de bază ai Uniunii Energetice sunt: decarbonare, e ciență energetică, securitate energetică şi solidaritate, dezvoltarea pieței interne a energiei şi promovarea cercetării, inovării şi competitivității11.
Relația dintre politica energetică şi cea de mediu devina una esențială. Practic, cele două direcții de reglementare nu mai pot separate în noua paradigmă energetică.
Impactul politicii de mediu (climate action) a fost reprezentat în prima ediție prin angajamentele asumate la nivel european, dar în această ediție revizuită se re ectă evoluția în tandem pe care cele două politici o au astăzi atât la nivel european, cât şi (implicit) la nivelul statelor membre.
Unul dintre instrumentele cheie ale UE pentru asigurarea securi- tății energetice este cadrul său de reglementare12. Planurile Naționale în domeniul Energiei şi Schimbărilor Climatice (National Energy and Climate Plans (NECPs)) au potențialul de a deveni cele mai puternice vehicule de con- solidare a Uniunii Energetice. Ele sunt cheia sincronizării demersurilor de reformă a sistemului energetic, atât la nivel național (interinstituțional), cât şi la nivel european (între statele membre). După cum se re ectă în actuala ediție a Caietului Documentar Energie, România se luptă pentru de niti- varea Planului Național Integrat în domeniul Energiei şi Schimbărilor Cli- matice 2021-2030 (PNIESC) – un pas important în asigurarea obiectivelor Uniunii Energetice.
Pentru statele vestice politica de mediu este prioritară, dar nu nea- părat cea energetică, în timp ce pentru noile state membre situația este inversă.13
Deşi s-au făcut progrese semni cative în ultimii ani, Europa Centrală şi de Est încă suferă de o de ciență a conectivității energetice – depinzând de gazul rusesc pentru a satisface cel puțin 75 la sută din necesarul de gaze; aproximativ 40% din importurile de gaz din UE provin de la Gazprom, un număr care ar putea creşte odată nalizate Nord Stream 2 şi TurkStream. De aceea, UE îşi propune să liberalizeze, să conecteze, şi să diversi ce piața internă14. Această strategie va duce la consolidarea Uniunii Energetice şi la armonizarea capacităților energetice între statele membre.
Directiva de gaz adoptată sub Preşedinția României la Consiliului Uniu- nii Europene este aşadar o re ecție a potențialului de cooperare între statele membre şi de aliniere a intereselor speci ce. Această reglementare va schim- ba relația cu furnizorii din afara UE, impunând aplicarea aceloraşi condiții şi norme ca şi în interiorul pieței unice
4. Implicațiile noilor proiecte energetice româneşti, în condițiile uctuației legislative
Securitatea energetică era privită până nu demult ca un capitol al securității naționale. Având în vedere volatilitatea peisajului geopolitic internațional precum şi impactul combinat al tranziției energetice şi megatendințelor din tehnologie, rezultatul este clar: securitatea energetică este securitate națională, fapt subliniat recent şi în declarația comună a preşedinților Ro- mâniei şi Statelor Unite.
Ce înseamnă pentru România acest lucru?
În primul rând, este nevoie de de nirea unui mix de energie adecvat care ține cont de potențialul dat de resursele naturale, viabilitatea proiectelor şi impactul asupra prețului nal, compatibilitatea cu cerințele tranziției ener- getice, disponibilitatea şi costul surselor de nanțare.
Este destul de evident că nu se poate atinge independența energetică dat ind faptul că importăm 70% din necesarul de țiței, dar trebuie să evi- tăm adâncirea acestei dependențe prin extinderea ei asupra gazelor naturale (având ca sursă Rusia sau alte surse noi care în scurt timp vor gata să intre pe piață). Lipsa unor proiecte mari de dezvoltare a resurselor de gaze natu- rale ne va conduce direct către materializarea unui astfel de risc.
Rolul regional pe care România îl poate juca ar putea compensa lipsa de independență energetică. Un rol regional are dubla funcție, stra- tegică şi economică şi este strict legat de dezvoltarea la un nivel adecvat a infrastructurii interne şi conexiunilor cu țările din jur precum şi a piețelor de electricitate şi gaze naturale. Succesul materializării depinde însă şi de facto- rul timp şi asistăm la o serie de acțiuni ale statelor vecine care indică foarte clar dorința de poziționare regională: Ungaria, printr-un operator pe piața de energie, a rezervat întreaga capacitate a BRUA pe termen lung (chiar dacă procesul de alocare a capacității gazoductului nu este nalizat în absența clarității asupra proiectelor din Marea Neagră, semnalul dat este cât se poate de clar), Bulgaria a primit nanțare europeană pentru studiul de fezabilitate pentru proiectul de a transforma statul vecin într-un hub regional.
Instrumentele care lipsesc de multa vreme pentru a pune în aplicare aceste principii sunt:
(1) o Strategie energetică asumată la nivel politic şi al mediului de afaceri care să aibă în spate un plan de acțiune, matrice de res- ponsabilități, analize de impact şi pro tabilitate, disponibilitatea şi costul surselor de nanțare. România nu are strategie energetică, ci
doar o colecție de propuneri pe hârtie. Mai mult, ultimele propuneri a ate în spațiul public introduc ideea unor investiții care ar pune o presiune semni – cativă asupra prețului nal al energiei, crescând semni cativ ponderea celor care au nevoie de scheme suport (Cernavoda 3 şi 4 în combinație cu Tarnița Lăpuşteşti) sau ignoră cerințele date de tranziția energetică (Rovinari).
(2) îmbunătățirea climatului investițional în domeniul energiei prin recalibrarea cadrului legislativ pe baza principiilor stabilității şi predictibilității precum şi îmbunătățirii funcționării piețelor şi protecției consumatorului vulnerabil. În ultimii 30 de ani, am asistat la o lipsa cronică a investițiilor în capacități noi de producție de energie – ex- cepție făcând centrala pe bază de gaze naturale de la Brazi şi investițiile cu schema de sprijin în energie regenerabilă. Progresele făcute în ultimii ani în sectorul energiei pentru liberalizarea pieței, pentru sporirea investițiilor şi pentru creşterea încrederii participanților la piața au avut grav de suferit de pe urma măsurilor de reîntoarcere la o piață reglementată. Prin aceste măsuri a fost sporită impredictibilitatea la nivel legislativ, care are efecte imediate, importante asupra mediului de afaceri, care nu a întârziat să re- acționeze. Principiile stabilității şi predictibilității sistemului legislativ sunt un stâlp de bază pentru a asigura legitimitatea reglementărilor şi pentru a preveni eventuale prejudicii cauzate de reversarea intempestivă a unui re- gim juridic.
Mai mult decât atât, în contextul în care legislația la nivel european are tendința de a reglementa cât mai puternic principiul liberalizării, prin îmbunătățirea funcționării pieței şi oferirea de autonomie consumatorilor, măsurile adoptate în România ies cu atât mai mult în evidență ca ind în discrepanță cu direcția la nivel european.
Septembrie 2019
1 US Energy Information Administration (EIA) (2019) Annual Energy Outlook 2019 with projections to 2050.
2 CEPS Research Report (2019) e Future of Gas in Europe.
3 EU energy in gures: Statistical pocketbook 2018, European Union.
4 IEA (2019) World Energy Outlook 2018.
5 US Congress (2019) RESOLUTION Recognizing the duty of the Federal Government to create a Green New Deal.
6 Paola Tamma, Kalina Oroschako & Eline Schaart (2019) Frans Timmermans’ big climate challenge. Politico.
7 Jason Hickel (2019) e Limits of Clean Energy. Foreign Policy.
8 World Bank (2017) e Growing Role of Minerals and Metals for a Low Carbon Fu- ture.
9 Glen Hendrix (2019) Climate Change Should Make Planned Obsolescence Obsolete, Medium.
10 IPCC (2018) Global Warming of 1.5 oC. Special Report.
11 O strategie-cadru pentru o uniune energetică rezilientă cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice [COM(2015) 80].
12 Atlantic Council Global Energy Center (2019) European Energy Security and Trans- atlantic Cooperation: A Current Assessment.
13 European Council on Foreign Relations (ECFR) Can Europe create strong energy and climate coalitions?, 1st of March 2019.
14 Atlantic Council Global Energy Center (2019) European Energy Security and Trans- atlantic Cooperation: A Current Assessment.
