Jurgen Braunstein
Singapore în tranziţia globală din energie1
O combinaţie de tehnologie, politici şi probleme de schimbare climati- că transformă lumea energiei pe care o ştim şi crează oportunităţi imense pentru diversi carea şi aducerea de noi riscuri pentru statele de tranzit din energie. Asta implică emergenţa de noi linii de con ict şi rede nirea relaţii- lor interstatale. În timp ce tranziţia globală din energie creşte independenţa ţărilor consumator faţă de problemele tradiţionale din petrol/gaze, ea pune presiuni fără precedent pe modelele de business ale statelor de tranzit. Având o poziţie de vârf în ra narea şi comerţul de combustibili fosili, Singapore ocupă un rol critic în lanţul valoric global al petrolului şi gazului. Singapore a căpătat această poziţie centrală în procesarea de energie într-o perioadă istorică şi într-o ordine mondială dominată de SUA. În acest moment o parte semni cativă a exporturilor singaporeze sunt în sectorul chimic şi al ţiţeiu- lui ra nat. Împreună cu re-exportarea de ţiţei ra nat sub formă de plastice şi produse chimice Singapore a generat în 2017 pro turi de export similare cu cele pe care le-a generat Kuweit pentru exportul ţiţeiului său.
Schimbarea din lumea economică împreună cu tranziţia globală din energie condusă de China aduce mai multe semne de întrebare pentru fac- torii de decizie din Singapore, inclusiv: Cum ar trebui să se poziţioneze Sin- gapore într-un mediu în care ţările mari producătoare de petrol au formulat planuri ambiţioase de dezvoltare verticală? Ce înseamnă trendul global către GNL pentru Singapore? Și care sunt implicaţiile intrării pe piaţa GNL a Ara
biei Saudite şi Rusiei? Ce rol are poziţia strategică a Singapore şi reputaţia sa de hub global de comerţ în privinţa încercărilor globale de decarbonizare, a sectorului de regenerabile şi a tehnologiilor verzi?
Timp de decenii Singabore a fost un hub de ra nare de top şi o poartă între Asia şi Orientul Mijlociu, însă poziţia sa este ameninţată din ce în ce mai mult pe măsură ce ţările producătoare se îndreaptă către activităţile ver- ticale ce au ajutat Singapore să devină “Houston-ul Asiei”. Petrolul şi petro- chimia sunt sursa a aproximativ un sfert din exporturile nete ale Singapore. O competiţie mai mare în lanţul valoric global petrolier şi de gaz ar putea provoca pagube majore bugetului naţional şi perspectivelor de creştere eco- nomică ale oraşului-stat.
Mixul global de energie al secolului XXI va fundamental diferit de cel al trecutului. Revoluţia gazelor de şist, rolul sporit al regenerabilelor şi efectele schimbării climatice globale transformă lumea energiei pe care o cunoaştem. Această transformare creează oportunităţi imense pentru diversi care, dar aduce noi riscuri economice economiilor mici şi deschise.
În timp ce tranziţia globală în energie ameliorează problemele tradiţi- onale de aprovizionare ale petrolului şi gazului pentru ţările consumator, aceasta pune presiune fără precedent pe modelele de business ale statelor petroliere, în mod notabil pe ţările din Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG), şi ţările de tranzit din domeniul energetic precum Singapore.
Deşi puţin observat de publicul larg, din anii ‘70 Singapore a fost un be- ne ciar major al economiei de carbon. Economia sa a fost foarte dependentă de industria petrolului şi în mod special de activităţile “din aval”. Singapore generează aproximativ un sfert din exporturile sale nete din activităţi petro- liere conexe (inclusiv petrochimie şi plastice). Petrochimia şi plasticele sunt critice pentru balanţa comercială a Singapore. Din anii 2000 petrochimia şi plasticele au reprezentat o parte solidă şi în creştere a exporturilor nete ale Singapore – întrecând chiar şi serviciile. Spre exemplu, în 2016 valoarea netă de export a plasticelor a fost echivalentă cu aproape jumătate din valoarea netă de export a serviciilor de asigurări şi nanciare (vedeţi Figura 1).
În 2017, doar din exporturile de petrol şi ţiţei ra nat în forma plastice- lor şi produselor petrochimice, Singapore a generat un volum de exporturi nete comparabil cu cel generat de Kuweit din exporturile totale de petrol.2 Singapore importă majoritatea petrolului său din ţări membre CCG, îl procesează şi îl re-exportă.3 În 2017 Singapore a avut importuri brute de petrol în valoare de 73 de miliarde de dolari în total – comparativ, Franţa a avut importuri brute de petrol în valoare de 59 de miliarde de dolari în acelaşi an.4 Singapore a re-exportat parte din ele sub formă de lichide petroliere ra nate (vedeţi Figura 2).
Figura 1. Compoziţia exporturilor nete ale Singapore în miliarde de dolari, 1995-2017 Sursa: “ e Atlas of Economic Complexity”, Harvard University, 2019.
Figura 2. Compoziţia exporturilor brute ale Singapore (incluzând re-exporturile) în pro- centaje, 2017. Sursa: “ e Atlas of Economic Complexity”, Harvard University, 2019.
Deschiderea Singapore îl face vulnerabil către evoluţiile pieţelor interna- ţionale şi către deciziile energetice din Asia şi din ţările CCG. Fiind localizat la un punct de in exiune critic între cel mai mare consumator de energie din lume, China, şi ţările producătoare din CCG, Singapore a fost în centrul re- laţiilor energetice dintre Asia şi Orientul Mijlociu în ultimele patru decenii.
Din anii ’90, Singapore a putut să se stabilească drept una din piețele de schimb pentru petrol la nivel global. Spre exemplu, rata de preţ FOB5 Singapore a ajuns să in uențeze aproape un sfert din piaţa globală de petrol. Preţurile plătite de consumatori pe piețele în valoare 22 de milioane de barili pe zi (mbpd) din Asia şi Orientul Mijlociu sunt legate de preturile de cargo setate în Singapore.6 Mai mult decât atât, Singapore a reuşit să îşi stabileas- că poziţia ca un centru de buncheraj şi stocare pentru petrol, precum şi un centru global de transport pentru împărţirea cargourilor petroliere mai mari pentru pieţe regionale.
Dată ind poziţia de lider în ra narea şi comercializarea combustibililor fosili, Singapore a ocupat un rol critic în lanţul valori global al petrolului şi gazului. Acesta controlează facilităţi “de aval” cheie şi a fost un hub de ra – nare de top de la nalul anilor ’80. La acel moment Singapore era al treilea cel mai mare centru de ra nare din lume după statele SUA de lângă Golful Mexic şi Rotterdam. În consecinţă, Singapore a fost numit “Houston-ul Asi- ei” şi ra natorul de echilibru din Asia-Paci c.7
Însă viitorul poziţiei Singapore-ului în lanţul valoric global petrolier ră- mâne incert. Dat ind faptul că ţările producătoare se mişcă din ce în ce mai mult către activităţile “din aval”, intermediarii precum Singapore au mai puţină in uenţă ca în trecut. Ţările din CCG în special vor avea mai multă putere internaţională în sectorul “de aval” în anii ce vor veni decât în trecut.
Abu Dhabi, spre exemplu, plănuieşte să îşi dubleze capacitatea de ra – narea a ţiţeiului şi să îşi tripleze producţia petrochimică, şi în plus doreşte să îşi dezvolte afacerile cu gaze naturale8. Anul trecut directorul general al Companiei Naţionale Petroliere din Abu Dhabi a anunţat o investiţie de 45
de miliarde de dolari pentru a crea cel mai mare proiect integrat de ra nare şi petrochimie din lume.9 Directorul general al Saudi Aramco, Nasser, a anunţat obiectivul companiei sale de a dubla capacitatea de ra nare de la 5 mbpd la 8-10 mbpd în următorul deceniu. Aramco de asemenea doreşte să transfere 2 mbpd adiţionale către petrochimie, cu obiectivul de a aloca 3 mbpd pe zi către sectorul petrochimic. În plus, Aramco a anunţat o strategie ambiţioasă de extindere în domeniul gazului, investind 150 de miliarde de dolari pentru a deveni un lider internaţional în piaţa integrată a gazelor.10 Compania Na- ţională a Petrolului din Kuweit, pe de altă parte, plănuieşte să cheltuiască 25 miliarde de dolari pe proiecte noi “de aval” în următorii 20 de ani.11
Presiuni adiţionale asupra rolului de antrepozit de energie al Singapo- re derivă din noua abilitate a ţărilor consumatoare asiatice de a negocia direct cu ţările producătoare, dată ind fezabilitatea crescândă a exportu- rilor de gaz natural liche at (GNL). Din ce în ce în mai multe companii şi operatori navali trec spre GNL drept combustibilul preferat.12 Ţări precum Malaezia, Coreea de Sud şi Japonia se pot stabili ele însele drept viitoarele hub-uri de GNL ale Asiei – astfel intrând în competiţie cu în această piaţă emergentă.
Mai mult decât atât, ţările asiatice caută din ce în ce mai mult rute de livrare de energie alternative, ca cele prin Arctic, cu scopul strategic de a re- duce dependenţa de importurile de energie şi mărfuri ce trec prin punctele de “gâtuire” precum Strâmtoarea Malacca.
Modul de operare stabilit între ţările importatoare şi exportatoare a în- ceput să se schimbe în contextul tranziţiei energetice globale. O implicaţie este slăbirea puterii de negociere a statelor de tranzit în avantajul ţărilor consumator, ce vor avea mai multe alegeri în era abundenţei energetice. Competiţia crescută în petrochimie, în special după intrarea ţărilor produ- cătoare pe piaţă, de asemenea dezavantajează ţările de tranzit în privinţa poziţiei lor privind materiile prime.
Transformarea din energie deja pune presiune pe rolul de vârf al Sin- gapore în sectorul de activităţi “de aval”, iar competiţia doar va creşte. Scă- derea în activităţile “de aval” va afecta negativ potenţiala creştere economică a oraşului-stat precum şi bugetele naţionale.
Ţările care astăzi importă produse petroliere ra nate din Singapore vor dezvolta propriile capacităţi şi vor încerca să integreze aceste activităţi ale lanţului valoric. Aceste evoluţii micşorează puterea de negociere a Singapore ca stat de tranzit, spre avantajul statelor consumator care au mai multe ale- geri în era abundenţei energetice.
Pentru a evita disrupţii economice, Singapore trebuie să se adapteze tranziţiei globale în energie. Tranziţia globală în energie este într-o etapă in- cipientă, iar cererea asiatică pentru petrol şi gaz este preconizată să crească iar rutele de livrare alternative încă se de nitivează. Cu toate astea, relaţiile Singapore-ului cu producătorii de petrol din Golf vor trebui să evolueze dacă acesta doreşte să rămână un jucător puternic în viitorul mix energetic.
Momentul de glorie al Arabiei Saudite13
Ca parte a unui tur la nivel înalt în China în februarie, Prinţul moştenitor al Arabiei Saudite Mohammed bin Salman (MBS) a supervizat semnarea unei game de angajamente în valoare de miliarde de dolari şi memorandumuri de înţelegere cu Beijingul. Asta re ectă parţial dorinţa Riadului de a diversi ca sursele pentru investiţii şi tehnologie după retragerea masivă a liderilor ves- tici importanţi de business din Future Investment Initiative în octombrie 2018, după uciderea jurnalistului saudit Jamal Khashoggi în ambasada Ara- biei Saudite din Istanbul. Însă cooperarea cu China pe energii regenerabile, dacă va avea succes, ar realiza un prim pas important către ambiţiile mari ale Arabiei Saudite pentru energie solară şi eoliană.
Arabia Saudită speră că dezvoltarea unei noi industrii ar ajuta la crea- rea de locuri de muncă pentru cetăţenii saudiţi. Factorii de decizie ai ţării sunt preocupaţi deoarece şomajul masiv al tinerilor – 35% din persoanele cu vârsta între 15-25 ani, cu potenţial să crească până la 42% până în 2030 – poate deveni o sursă majoră de instabilitate. Promovarea angajărilor, în special în sectorul privat, este un ţel cheie al Viziunii 2030, ce caută să refor
meze fundamental economia şi societatea regatului. Ca parte a reformelor, Viziunea 2030 mai încearcă şi să îmbunătăţească mediul de afaceri intern, să internalizeze producţia militară, şi să revitalizeze planurile pentru oraşe industriale.
Fiind unul dintre cei mai mari consumatori de combustibili fosili, Ara- bia Saudită speră să folosească programe mari pentru a ajuta expansiunea surselor de energie regenerabilă pentru a acoperi cererea internă. În zilele de vară, Arabia Saudită arde în jur de 700,000 de barili de petrol pe zi doar pen- tru generarea de electricitate, în special pentru aer condiţionat şi desaliniza- rea apei. Iar asta este o aproximativ o cincime din consumul total petrolier zilinc al Arabiei Saudite – după transport şi sectorul petrochimic şi de ra – nare – însă rata asta este preconizată drept crescând pe măsură ce creşte şi populaţia. Oferirea de surse alternative de energie pentru consumul intern ar elibera, de asemenea, mai mult petrol şi gaz pentru export. Cu preţurile la petrol între 50 şi 70 de dolari, cei 700.000 de barili de petrol pe zi folosiţi în mod curent pentru electricitate ar putea exportaţi pentru un preţ per an între 13 şi 18 miliarde de dolari.
Având o abundenţă atât de pâmânt cât şi de soare, Arabia Saudită are un avantaj geogra c în dezvoltarea generării de energie solare la scară. Con- form unui raport din 2016 al Agenţiei Internaţionale de Energie Regenera- bilă, dezvoltarea şi a 1% din zona propice ce se a ă în ţările Consiliului de Cooperare al Golfului (CCG) ar crea capacitatea de a genera 470 de gigawatti de energie fotovoltaică şi ar crea 100.000 de locuri de muncă. În Saudia Ara- bia în special, raportul estima că asta ar reduce cu 25% uzul de petrol şi gaz pentru producţia electrică.
Introducerea regenerabilelor la scară mare ar permite Arabiei Saudite să elibereze capacitatea-rezervă de producţie a petrolului, al cărui nivel îl menţinea în mod uzual între 1,5 şi 2 milioane de barili. Asta i-ar da mai mare avantaj geopolitic în in uenţarea preţurilor petrolului prin mărirea sau mic- şorarea exporturilor. Mai mult decât atât, investiţiile în energie regenerabilă sunt critice dacă ţara are intenţia să atingă ţelurile angajate în Paris ca parte a Convenţiei-Cadru ONU pentru Schimbările Climatice în 2015. Prin inves- tiţiile în regenerabile, Arabia Saudită a sugerat că ar putea evita emiterea de 130 de milioane de tone de dioxid de carbon până în 2030. Un scop ambiţi- os, dat ind faptul cî în perioada dintre 2007 şi 2017, emisiile de dioxid de carbon ale Arabiei Saudite au crescut, în medie, cu 4,7% anual, de la 392 de milioane de tone în 2017 la 594,7 milioane de tone în 2017. Comparativ, în
Energia. Concepte şi instrumente operaţionale / 87 aceeaşi perioadă, Franţa şi-a scăzut emisiile de dioxid de carbon cu 1,9%, sau
44 milioane tone de dioxid de carbon.
Figura 3. Compoziţia exporturilor brute ale Singapore (incluzând re-exporturile) în pro- centaje, 2017. Sursa: “ e Atlas of Economic Complexity”, Harvard University, 2019.
Mai mult decât atât, ind situat între parapeţii economiilor Europei, Asiei şi Africii, regatul poate servi şi drept o platformă de export pentru teh- nologie solară din locuri precum China pentru alte ţări din regiune ce caută să îşi augmenteze capacitatea solară. Spre exemplu, în mai 2018 marele pro- ducător chinez de fotovoltaice LONGi a semnat un acord cu El Seif Group, o companie mare de comerţ şi industrie din Arabia Saudită pentru a crea o infrastructură de producţie solară la scară largă în regat.
Ca parte a unui efort mai mare pentru stabilirea sa ca un hub logistic, Arabia Saudită a e cientizat deja sistemul de acte necesare pentru comerţ ca parte a Viziunii 2030 şi a în inţat o zonă economică specială (ZES) lângă aeroportul Riad pentru a servi drept hub pentru importarea, asamblarea şi re-exportarea bunurilor către trei continente. Mai mult decât atât, cererea internă pentru energie regenerabilă ar putea determina creşterea producţiei locale a componentelor solare în detrimentul modelului ce implică simpla achiziţionare de componente produse în străinătate şi asamblarea lor în Ara- bia Saudită. Angajamentul Riadului către o politică de susbtituire a impor
turilor este evident din Viziunea 2030, ce cere localizarea producţiei atât pentru proiecte energetice cât şi pentru echipamente industriale. În mod similar, programul IKTVA (In-Kingdom Total Value Add14) al Saudi Aramco, lansat în decembrie 2015, are ca scop ca toate companiile din regat – inclusiv companiile de energie – să se bazeze pe furnizori saudiţi pentru cel puţin 70% din bunurile şi serviciile necesare operării, până în 2021.
Arabia Saudită are şanse mari să devină un lider în regenerabile. În mod notabil, intră pe piaţa globală de energie solară târziu, şi astfel are o idee mai clară cu privire la costuri şi bene cii. Arabia Saudită poate să folosească ex- perienţa altor ţări şi să folosească avantajul costurilor în scădere al celulelor fotovoltaice, mulţumită progresului Chinei în acest aspect. Mai mult decât atât, absenţa relativă a regenerabilelor în Arabia Saudită sugerează mai mult loc pentru ca creşterea să angreneze economia.
Însă măsura în care Arabia Saudită are un avantaj comparativ în imple- mentarea unei noi industrie precum cea a producţiei de energie regenerabilă rămâne necunoscută. Una din cele mai mari provocări pentru ambiţiile ţării privind energia regenerabilă este lipsa expertizei tehnologice, forţei cali – cate de muncă, sau capacităţii de producţie necesare pentru competiţia la nivel global.
În plus, atâta vreme cât China poate produce şi exporta panouri ieftine către întreaga lume, nu există multe avantaje pentru rmele chinezeşti dacă şi-ar reloca producţia, cu excepţia cazurilor în care ar crede că pot evita im- pozite mari. O alianţă mai apropiată cu China ar putea pune Arabia Saudită într-o poziţie adversă administraţiei Trump. Potrivit O ciului Reprezentan- tului pentru Comerţ al Statelor Unite, disponibilitatea companiilor chineze de a-şi muta facilităţile de producţie în afara Chinei pentru a evita impozita- rea a fost motivul celei mai recente runde de penalizări din războiul comer- cial al lui Donald Trump cu Beijingul. Deşi Trump a sublinia relaţia apropiată a Washingtonului cu Riadul, administraţia a demonstrat că este dispusă să impună politici comerciale protecţioniste şi faţă de cei mai apropiaţi aliaţi politici. Spre exemplu, în februarie 2018, administraţia Trump a introdus o taxă de 20% pe maşini de spălat după acuzaţii că producătorii din Coreea de Sud introduceau produse masiv pe piaţa SUA. În mod similar, Washington a ameninţat cu mărirea taxei impuse importurilor de maşini europene, dat ind faptul că taxa SUA de 2,5% este evident inegală cu taxa de 10% impusă
de Uniunea Europeană pe maşinile din SUA. Eforturile Riadului de a-şi mări industria internă producătoare de energie solară prin cooperare cu China riscă provocarea Washingtonului, acesta din urmă putând include în valul recent de taxe şi Arabia Saudită.
În timp ce reprezentanţii de comerţ americani şi chinezi discută răz- boiul comercial al celor două ţări, arhitecţii politicilor ambiţioase privind regenerabilele din Orientul Mijlociu caută atent oportunităţi să îşi mărească industriile verzi ascendente. Liderii regionali din industrie, guvern şi mediul academic s-au adunat recent World Future Energy Summit şi la Conferinţa privind Managementul Energiei din Jubail, iar războiul comercial a fost un subiect important de pe agendă.
Istoria este abundentă în exemple de ţări terţe care au avut bene cii de pe urma con ictelor comerciale. Spre exemplu, în anii ‘80 restricţiile de investiţii şi import către producătorii de automobile japonezi i-au provocat pe aceştia să construiască uzine în Europa ce puteau ulterior să exporte că- tre Franţa. Mai recent, în 2012, când UE şi SUA au impus taxe pe panourile solare chinezesţi, companiile chinezeşti au început să mute producţia către ţări ASEAN, precum Tailanda.
Tensiunile comerciale curente provoacă disrupţii în lanţuri valorice bi- ne-stabilite ce conectează cele mai mari două economii ale lumii, iar anumite ţări, în mod notabil Arabia Saudită, deja văd partea bună a lucrurilor. În plus faţă de taxa de 30% globală impusă importurilor de panouri şi celule solare, ce scade cu 5% anual până ajunge la 15%, administraţia Trump a impus taxe de 10% şi pe importurile de componente cheie pentru producţia de panouri solare din China, precum convertoarele statice (inversoare) şi siliconul. În funcţie de succesul negocierilor în desfăşurare cu Beijingul, acest tarif de 10% ar putea creşte la 25% în primele luni ale lui 2019.
Baza pentru taxele solaer ale administraţiei Trump vine din surse diver- se. Conform Secţiunii 201 a Actului privind Comerţul din 1974, Preşedintele Statelor Unite poate institui măsuri temporare pentru a da timp industriei interne să se adapteze la schimbări pe piaţa globală. Aceste prerogative sunt, în principiu, în acord cu obligaţiile OMC15 şi derivă din predecesorul acestu- ia, GATT16 (Articolul XIX). Aceste prerogative au permis taxa globală iniţială de 30%.
În schimb taxa actuală de 10% pe inversoare solare şi silicon este ba- zată pe prerogativele Preşedintelui în conformitate cu Secţiunile 301-310 din Actul privind Comerţul din 1974. Aceste prerogative rămân distincte de practica OMC, dar au fost în mod tradiţional folosite în concomitent cu procedurile OMC de rezolvare a disputelor. Contrar acestei tradiţii, adminis- traţia Trump a evitat procedurile concomitente de rezolvare a disputelor în acest caz.
În po da faptului că obiectivele privind regenerabilele ale ţării erau deja ambiţioase, Arabia Saudită şi-a revizuit obiectivul privind energia solară în 2023 de la 5,9 GW la 20 de GW, urmând ca 2,22 GW de energie sola- ră să e implementaţi anul acesta. Setarea unui caiet de sarcini total de 60 GW – obiectiv reiterat într-o declaraţie recentă a Ministrului Energiei sau- dit Khalid Al Falih – în energie regenerabilă, împreună cu factorul redus al competiţiei locale, fac Arabia Saudită o destinaţie potenţial atrăgătoare de producţie pentru companiile chinezeşti.
Plecând de la prezumţia că există la nivel global 3,4 milioane de persoa- ne angajate pentru 94 GW de energie regenerabilă, există şi potenţial pentru crearea de locuri de muncă la nivel intern. Asta ar putea atrage Riadul şi mai mult, deşi crearea de locuri de muncă în sectorul regenerabilelor probabil nu va aşa ridicată ca în trecut, date ind creşterile în productivitate şi îmbu- nătăţirea automatizării.
Este puţin probabil, însă, ca administraţia Trump să privească cu ochi buni progresele Chinei în Orientul Mijlociu. Potrivit O ciului Reprezentan- tului pentru Comerţ al Statelor Unite, “Ca urmare a litigiilor comerciale de- puse de industria internă ce au avut succes şi au dus la impunerea unei taxe de 40% pe importurile solare chinezeşti, China a mutat producţia în alte locaţii şi a evitat protecţia SUA, menţinându-şi capacitatea de producţie”. În consecinţă, deşi taxele solare iniţiale de 30% rămân îndreptate direct către producătorii chinezi, ele includ toate importurile din străinătate, indiferent de origine. În po da acordurilor comerciale ce ar putut excepta ţări precum Mexic, Canada, Coreea, Tailanda şi Filipinele, toate au fost incluse în taxare.
Un model similar este evident şi în politicile administraţiei curente pri- vind oţelul. În martie 2018 a fost introdusă o taxă de 25% asupra oţelului şi una de 10% asupra aluminiului importat din cele mai multe ţări. Aceasta a fost extinsă în mai 2018 pentru a include şi Uniunea Europeană, Canada şi Mexicul, din cauza temerilor că oţelul chinezesc era livrat prin intermediari din aceste ţări pentru a evita taxarea, pe lângă alte probleme comerciale. În
tr-un efort de a provoca Washingtonul să renunţe la taxare, Canada a intro- dus cote şi taxare la 25% pentru a contracara orice eforturi oportuniste de a ampli ca livrarea prin intermediari, protejând în acelaşi timp şi industria internă.
În consecinţă, administraţia Trump a demonstrat că este dispusă să se- pare politicile comerciale de relaţiile internaţionale de lungă durată şi să ex- tindă politicile protecţioniste şi către cei mai apropiaţi aliaţi. Deşi eforturile Riadului pentru extinderea industriei interne de producţie de energie solară au şanse de reuşită, riscă să provoace Washingtonul să extindă cele mai re- cente taxe şi către Arabia Saudită.
Pe măsură ce con ictul comercial continuă, Arabia Saudită are oportuni- tatea de a bene cia de această situaţie şi ar putea să îşi adaptezte strategiile de dezvoltare în consecinţă. Dată ind taxa de 10% pe inversoare, cu po- tenţialul ca acea taxă să crească la 25% în viitorul apropiat, Riadul ar putea căuta să se a rme pe piaţa americană şi globală cât unul din cei mai mari jucători globali este scos din joc. Însă Riadul trebuie să îşi aleagă partenerii cu atenţie – ca nu cumva să ajungă victimă colaterală în războiul comercial în curs.
Având geogra a de partea sa, Arabia Saudită ar putea executa un pi- vot economic lin către regenerabile şi să îşi menţină rolul cheie în industria energetică globală. Însă Riadul va trebui să păşească foarte atent dacă va continua să depindă de China pentru dezvoltarea sectorului de energie sola- ră, pentru a nu deveni victimă colaterală în războiul comercial actual dintre SUA şi China.
1 O versiune a acestei secţiuni a fost prezentată la conferinţa intitulată „ e Statecraft of Small States: Foreign Policy and Survival Strategies”, organizată de către Institutul Ori- entului Mijlociu al Universităţii Naţionale din Singapore şi Centrul Brookings din Doha în 27 februarie 2019.
2 “ e Atlas of Economic Complexity”, Harvard University, 2019; “Observatory of Eco- nomic Complexity”, MIT, 2019
3 Ibid.
4 Ibid.
5 Franco la bord (n.t.)
6 Ng Weng Hoong, Singapore, the Energy Economy : From e First Re nery To e End Of Cheap Oil, 1960-2010 (New York: Routledge, 2012).
7 Tilak Doshi. “Optimism for the Houston of Asia?” Far Eastern Economic Review, 26 mai 1988.
8 Fareed Rahman, “Adnoc unveils $45b expansion of Ruwais complex”, Gulf News, 13 mai2018, https://gulfnews.com/business/energy/adnoc-unveils-45b-expansi- on-of-ruwais-complex-1.2220790
9 Ibid.
10 Aramco plans gas expansion with $150b investment drive”, Reuters, reproduced in Khaleej Times, 27 noiembrie 2018, https://www.khaleejtimes.com/business/energy/aram- co-plans-gas-expansion-with-150b-investment-drive
11 Kuwait to spend $20 bn on new downstream projects”, Meed, 4 dec 2018, https:// www.meed.com/kuwait-spend-25bn-new-downstream-projects/
12 Spre exemplu, vedeţi “Deloittte survey reveals LNG is shipping companies’ preferred fuel”, Ship Technology Global, 20 iunie 2018, https://www.ship-technology.com/news/de- loitte-survey-reveals-lng-shipping-companies-preferred-fuel/
13 Această secţiune a apărut ca Braunstein, Juergen şi Oliver McPherson-Smith.“Saudi Arabia’s Moment in the Sun.” Carnegie Endowment for International Peace, 7 mai 2019, şi ca Braunstein, Juergen şi Oliver McPherson-Smith.“ e US-China Trade War and its Implica- tions for Saudi Arabia.” Global Policy, 12 februarie 2019.
14 Total Valoarea Adăugată în interiorul regatului – n.t.
15 Organizaţia Mondială a Comerţului – n.t.
16 Acordul General pentru Tarife şi Comerț (în engleză General Agreement on Tari s and Trade) – n.t.
