«Viitorul României în cadrul Uniunii Europene»

Institutul European din România, Bucuresti
21 februarie 2003

“As dori, în primul rând, sa-mi exprim recunostinta fata de Institutul European din România pentru invitatia adresata de a tine acest discurs. Creat prin Programul Phare al Uniunii Europene, Institutul a devenit un forum important pentru dezbaterea problemelor europene. V-ati cladit reputatia treptat, dar în mod constant, printr-o activitate serioasa si sustinuta. As dori sa va felicit si va încurajez sa continuati în acelasi fel si pe viitor.

Aderarea la Uniunea Europeana este o chestiune esentiala pentru viitorul României. Este îndreptatita si oportuna implicarea în aceasta dezbatere a societatii civile din România, precum si a institutelor de cercetari. Trecem printr-o perioada cruciala în istoria Europei. Alaltaieri, Comisia Europeana a adoptat documentul de pozitie în ceea ce priveste aderarea a 10 noi state membre la Uniunea Europeana. Este necesara acum obtinerea acordului Parlamentului European, înainte ca Tratatul de Aderare sa fie semnat la Atena, pe data de 16 aprilie. Daca totul merge bine, potrivit asteptarilor, va urma procesul de ratificare si apoi cele 10 tari vor deveni state membre, la data de 1 mai 2004. Se asteapta si ca, în lunile urmatoare, acordurile privind aderarea a 7 noi state membre la NATO, incluzând România, sa fie si ele ratificate.

Aceste evenimente, care noua astazi ni se par firesti, erau practic de neconceput înainte de caderea comunismului. Acum, ele transforma continentul în care traim. Noi, europenii, lasam în urma epoca neîncrederii, a Cortinelor de Fier, a ostilitatii si a razboiului rece. Ín schimb, construim o noua ordine politica bazata pe stabilitate, pace, democratie si cooperare. Rivalitatile din trecut au cauzat mult rau Europei œ ele au continuat sa faca asta chiar si în anii 90, perioada în care conflictele din Balcani au devenit un exemplu nefericit de cât de multe distrugeri pot aduce ura si razboiul.

Unitatea si cooperarea reprezinta antidotul. si acest lucru este de fapt esenta Uniunii Europene: nu doar o piata unica œ oricât de multa importanta ar avea aceasta caracteristica; nu doar o uniune economica; ci si o comunitate de valori comune, o încercare de a construi împreuna un viitor comun.

sansa i-a pus pe europeni aproape unul de altul pe harta. Nu putem face nimic în ceea ce priveste geografia, dar putem face multe pentru a profita de ea. Este clar ca avem nevoie unii de altii. Economiile noastre prospera pe timp de pace, nu de razboi. Problemele cu care ne confruntam toti, fie poluarea, fie migratia ilegala si crima organizata, nu se opresc la granite si trebuie sa ne luptam cu ele, împreuna. Suntem puternici când suntem uniti si ne facem mai bine auziti când vorbim cu totii într-un singur glas. Procesul de extindere ne-a permis sa aducem unitatea si stabilitatea întregului continent. El a încurajat fostele state comuniste sa-si transforme radical societatile si economiile, precum si sa-si îmbunatateasca relatiile reciproce. Ín ceea ce priveste România, ea si-a asumat un rol active în cooperarea regionala. Fiind ea însasi o democratie stabila, România este un exemplu de urmat si un furnizor de stabilitate catre întreaga regiune.

Primele zece tari candidate vor adera la Uniunea Europeana în 2004. Bulgaria si România le vor urma de îndata ce vor fi pregatite pentru a deveni state membre. Procesul de aderare al Bulgariei si României este si el ireversibil, durata lui depinzând doar de ritmul în care se desfasoara pregatirile celor doua tari.

Ultima data când am tinut un discurs la Bucuresti a fost în primavara anului 2001. Ími face o deosebita placere sa revin în acest oras si datorita faptului ca este o ocazie excelenta pentru a trece în revista progresul înregistrat în ultimii doi ani.

La începutul anului 2001 am avut, de asemenea, ocazia de a ma adresa prezentului guvern, care la momentul respectiv era la început de mandat. La acea vreme, existau trei mesaje principale.

Primul mesaj se referea la necesitatea realizarii unor reforme fundamentale pentru a se putea progresa în procesul de aderare. Acestea includeau adoptarea si punerea în practica a legislatiei Uniunii Europene. Dar, mai importanta era realizarea reformelor structurale care sa permita României sa îndeplineasca criteriile de aderare œ reforma economica, reforma administrativa si cea a justitiei, cresterea gradului de respectare a drepturilor fundamentale ale omului, ca de exemplu în cazul tratamentului aplicat copiilor institutionalizati.

Cel de-al doilea mesaj se referea la faptul ca mandatul popular clar, acordat cu ocazia ultimelor alegeri, oferea un cadru suficient de stabil pentru ca procesul de reforma sa aiba sanse reale de succes. El reprezenta o buna ocazie pentru a trece la fapte si România ar trebui sa profite la maximum de existenta lui.

Ultimul mesaj a fost unul simplu. România va fi judecata nu pe baza vorbelor, ci pe baza actiunilor concrete. Faptele, si nu promisiunile, vor determina progrese în procesul de aderare la Uniunea Europeana.

De atunci au trecut doi ani si avem acum ocazia de a evalua cât de departe a înaintat România pe drumul aderarii la Uniunea Europeana. De a judeca masura în care angajamentele politice au generat reforme semnificative.

S-a înregistrat un progres substantial Comisia Europeana analizeaza permanent stadiul atins de România în procesul de aderare la UE si, odata pe an, rezultatele acestor analize sunt publicate în Raportul de tara. Concluziile acestui proces de monitorizare sunt clare. Ín ultimii doi ani, România a înregistrat progrese importante. Câteva exemple ar fi:

• Modul eficient de desfasurare al procesului de negociere a determinat adoptarea unui volum impresionant de legislatie, precum si închiderea a mai mult de jumatate din capitolele de negociere.
• Ín domeniul economic, România este “la zi” în ceea ce privesc angajamentele luate fata de FMI – prima oara când se întâmpla acest lucru dupa 1989, acest lucru reprezentând un
semn clar de crestere a gradului de maturitate economica.
• Un pachet ambitios de reforme în domeniul protectiei copilului a dus la o îmbunatatire

remarcabila a situatiei copiilor institutionalizati. Nu numai ca au fost îmbunatatite conditiile pentru copiii aflati înca în institutii, dar prin reformele structurale realizate au fost închise institutiile mari, de tip vechi, si au fost luate masuri preventive concretizate în reducerea numarului plasamentelor în afara familiei. Ín acest domeniu, România trebuie felicitata pentru rezultatele obtinute si trebuie sa-si continue eforturile cu aceeasi determinare. Un angajament clar în favoarea aderarii României Toate aceste actiuni demonstreaza angajamentul clar al României în favoarea aderarii la UE.

Este un angajament împartasit de toate partidele politice si de peste 80% din populatia României. Progresul veritabil realizat de România a permis Uniunii Europene sa-si ia propriul puternic angajament politic: procesul actual de extindere nu va fi complet pâna când România, si Bulgaria, nu îsi vor fi atins destinatia finala, care este aceea de a deveni un stat membru al Uniunii Europene. Íntrebarea nu este DACa, ci C‰ND acest lucru se va întâmpla.

La sfârsitul anului trecut, ‚foaia de parcurs” elaborata de Comisia Europeana si, ulterior, concluziile reuniunii Consiliului European de la Copenhaga au reprezentat primele încercari de a raspunde la întrebarea “CAND”.

Dar 2007 ramâne un scenariu optimist Reuniunea la Nivel Ínalt de la Copenhaga a definit în mod clar obiectivul de a “primi Bulgaria si România ca membrii ai Uniunii Europene în 2007”. Ínseamna acest lucru ca aderarea României în 2007 este garantata? Aceasta a fost interpretarea data de unii comentatori politici mai putin atenti. A o accepta însa ar fi o mare greseala.

Data de 2007 reprezinta vointa UE de a accepta Bulgaria si România daca ele sunt pregatite. Stabilirea acestei date este un reper decisiv în procesul de aderare al României deoarece se recunoaste explicit faptul ca aderarea la Uniunea Europeana în 2007 este posibila pentru România. Dar este important sa ne uitam cu atentie la limbajul folosit în concluziile de la Copenhaga, având în vedere faptul ca se mentioneaza si ca realizarea acestui obiectiv va “depinde de progresul înregistrat în îndeplinirea criteriilor de aderare”.

Cu alte cuvinte, drumul este liber, dar România trebuie sa îndeplineasca în totalitate criteriile de aderare. Nu se va accepta nici un rabat si nici o abatere de la acestea. 2007 va deveni o realitate DACa sI NUMAI DACa eforturile de reforma sunt continuate si aprofundate. Aderarea în 2007 nu este o garantie, si nici o hotarâre dinainte luata. Aderarea în 2007 este un obiectiv comun pe care UE îl va urmari cu fermitate, dar care cere si angajamentul deplin atât al guvernului si oamenilor politici din România, cât si al întregii societati românesti. Índeplinirea criteriilor de aderare: care este nivelul de referinta?

Voi reveni mai târziu în discursul meu asupra reformelor specifice care trebuie realizate. Acum, as dori sa merg dincolo de limbajul utilizat la Copenhaga si sa abordez problema cheie referitoare la cum va îndeplini România obiectivul sau de aderare.

Procesul de aderare la UE este unul dificil. El necesita eforturi semnificative si hotarârea de a merge mai departe pâna ce obiectivul final este atins. Este ca si mersul pe bicicleta: în momentul în care te opresti din pedalat, îti pierzi echilibrul si cazi. Pentru a se asigura ca procesul de aderare va fi finalizat si ca se vor îndeplini criteriile de aderare, România trebuie san tinteasca sus. Nu ar trebui sa-si limiteze ambitiile la doar trecerea testelor de aderare; ar trebui sa-si doreasca sa le treaca cu brio. Ín acest fel, România nu numai ca îsi va asigura un verdict final pozitiv din partea Comisiei si a statelor membre actuale, atunci când va veni momentul evaluarii pregatirii generale pentru aderare, dar va obtine si garantia ca a devenit un stat membru eficient si influent.

Beneficiile unei astfel de abordari sunt clare. Aderarea nu înseamna numai adoptarea legislatiei UE œ înseamna de asemenea aplicarea acestei legislatii pentru îmbunatatirea calitatii vietii cetatenilor. Aderarea la UE nu se reduce la simpla obtinere de fonduri din partea UE œ ea ar trebui sa se reflecte si în modul în care se folosesc aceste fonduri pentru transformarea tarii.

România nu ar trebui doar sa spere la un loc la masa UE œ ea ar trebui sa depuna eforturi pentru ca vocea ei sa fie puternica si eficienta în discutiile purtate la aceasta masa. Eforturile nu vor înceta odata ce România va deveni membra a Uniunii – provocarile, ca si oportunitatile, nu vor disparea peste noapte. România trebuie sa fie pregatita sa beneficieze la maxim de prerogativele sale de stat membru. Cu alte cuvinte, România nu ar trebui doar sa devina un membru al Uniunii: ea ar trebui sa devina un membru eficient.

Agenda Reformei Cum se poate realiza acest lucru? Lucrurile pe care le am de spus nu vor lua pe nimeni prin surprindere. Ele nu sunt noi, dar merita sa le repet, mai ales acum când ne apropriem de ultimul tur de pista si când ceasul a început sa ticaie. Pentru a-si îndeplini obligatiile sale de membru, România trebuie sa finalizeze reformele de baza si cele structurale. si trebuie sa faca acest lucru rapid, daca ia în serios anul 2007 ca data tinta de aderare.

Economia trebuie profund restructurata si modernizata, astfel încât sa poata beneficia de oportunitatile oferite de Piata Unica. Administratia publica trebuie reformata astfel încât sa fie capabila nu numai sa adopte legislatia UE, dar si sa o aplice eficient pentru a produce beneficiile scontate. O administratie publica eficienta poate da un impuls procesului de reforma si, prin acesta, procesului de aderare. Ea va permite o gestionare eficace a fondurilor UE si o promovare eficienta a intereselor României în cadrul institutiilor europene.

Rolul sistemului judiciar este un alt factor cheie în procesul de aderare a României la Uniunea Europeana. Acesta reprezinta una din pietrele de temelie, pe care întreg edificiul de stat membru fie se va sprijini, fie se va spulbera. Sistemul judiciar trebuie modernizat si trebuie sa devina complet independent. Aceasta reprezinta singura cale de a se asigura ca legislatia Uniunii se aplica efectiv. Este, de asemenea, si singura modalitate de ameliorare a calitatii actului de justitie pentru cetatenii români si de crestere a încrederii investitorilor straini, ceea ce va fi benefic atât pentru economie, cât si pentru imaginea de ansamblu a tarii. Institutiile trebuie de asemenea sa fie independente pentru a se garanta statul de drept. Acest principiu este valabil atât în cazul institutiilor guvernamentale, cum ar fi administratia publica, sistemul judiciar si curtea de conturi, cât si al institutiilor apartinând societatii civile, cum ar fi presa si partidele politice.

Daca nu se iau masurile necesare pentru a consolida independenta acestor institutii, atunci va aparea tentatia irezistibila de a le utiliza pentru ratiuni politice sau partizane, ceea ce reprezinta una dintre cele mai sigure modalitati de a submina statul de drept. România are o lunga istorie implicând exact acest tip de interventie politica în modul de guvernare al statului. Trebuie sa mentionez faptul ca aceasta situatie nu este tipica doar pentru România, dar pe termen lung ea conduce la un mod de guvernare prost, si nu aceasta este calea de a deveni un stat membru eficient.

România trebuie sa-si revitalizeze economia, trebuie sa-si reformeze administratia si sistemul judiciar, trebuie sa-si depolitizeze aparatul guvernamental, pentru ca acesta sa functioneze indiferent de culoarea partidului aflat la putere. Daca România poate face aceste lucruri fara întârziere, atunci sunt convins ca va fi nu numai pregatita sa adere la Uniune în 2007, dar si sa devina un stat membru deosebit de eficient.

Exista o lista lunga de alte probleme care mai trebuie rezolvate, începând de la lupta împotriva coruptiei si mergând pâna la îmbunatatirea conditiilor de viata pentru minoritatea Rroma. Aceste probleme sunt importante si trebuie sa vedem progrese clare si masurabile si în ceea ce le priveste. Subliniez din nou, ele pot fi rezolvate cu succes numai de catre un stat care lucreaza în mod eficient.

Am evitat în mod deliberat sa ma refer la procesul de negociere. Adoptarea celor 80 000 de pagini de legislatie UE reprezinta o sarcina laborioasa si complexa. Este un domeniu în care România a înregistrat progrese importante si trebuie felicitata. Dar a fi stat membru UE înseamna mult mai mult decât simpla adoptare de legislatie, iar România va fi capabila sa puna în practica legislatia UE doar daca va efectua reformele structurale mentionate deja.

Deci, ne-am întors de unde am plecat. Conditia continuarii ‚înregistrarii de progrese în ceea ce priveste îndeplinirea criteriilor de aderare”, continuta în concluziile Reuniunii la Nivel Ínalt de la Copenhaga, înseamna în fapt continuarea si aprofundarea reformelor structurale. Aceste reforme sunt cele care vor permite o finalizare rapida a procesului de negociere. Ele sunt, de asemenea, cele care vor permite României sa fie un stat membru pe deplin dupa aderare. Elementul de timp este extrem de important în toate acestea.

Ín termenii pregatirii de aderare, data tinta de 1 ianuarie 2007 este foarte aproape. Daca România îsi doreste sa îndeplineasca aceasta data, 2003 este un an realmente crucial. Nu mai este timp pentru întârzieri sau amânari ale reformelor fundamentale. România trebuie sa solutioneze aceste probleme în acest an, pentru ca sa ramâna suficient timp Comisiei si statelor membre sa evalueze progresele înregistrate, pâna la aderare. Sper din tot sufletul ca România se va ridica la înaltimea acestei provocari astfel încât Comisia sa poata raporta progrese veritabile si substantiale în Raportul de tara ce urmeaza a fi publicat în acest an.

Concluzie. As dori sa închei prin a va asigura de angajamentul deplin al Comisiei de a sprijini eforturile României de aderare la Uniunea Europeana în 2007. Anul trecut, am propus o foaie de parcurs pentru România, ce a fost aprobata de Consiliul European. Acelasi Consiliu European a aprobat si propunerile Comisiei de a mari în mod semnificativ asistenta de pre-aderare cu 20% în 2004, 30% în 2005, respectiv 40% în 2006, comparativ cu fondurile primite de România în trecut. Aceasta înseamna ca fondurile alocate României în perioada 2004-2006 vor fi de peste 3 miliarde de Euro. Este esential ca acest volum mare de fonduri sa fie utilizat în mod eficient si inteligent, pentru a le orienta catre acele zone din România unde este mai multa nevoie. Ín saptamânile urmatoare, Comisia va face o propunere de revizuire a Parteneriatului de Aderare, care va furniza României liniile directoare necesare în activitatea sa de pre-aderare.

Vom continua sa sprijinim România pentru ca data tinta de 2007 sa devina realitate. Dar trebuie sa subliniez faptul ca responsabilitatea pentru a o transforma cu siguranta în realitate revine României, respectiv Guvernului României. Daca reformele necesare, identificate deja, vor fi duse la capat în totalitate si fara întârzieri, atunci sunt încrezator ca România va înregistra progrese rapide. Va urez numai succese în activitatea dvs. în lunile si anii ce vor urma.”

***

Discursul Comisarului European pentru Extindere, Günter Verheugen, intitulat „Viitorul României în cadrul Uniunii Europene” îsi propune sa aduca în spatiul public punctul de vedere al Uniunii Europene în ceea ce priveste aderarea României si sa genereze dezbatere publica în raport cu ceea ce autoritatile au realizat în acest sens, prin aceasta constituindu-se ca un discurs deliberativ.

Partile discursului

Exordium. Discursul începe brusc: „As dori, în primul rând, sa-mi exprim recunostinta fata de Institutul european din România pentru invitatia adresata de a tine acest discurs. Creat prin programul Phare al Uniunii Europene, Institutul a devenit un forum important pentru dezbaterea problemelor europene. V-ati cladit reputatia treptat, dar în mod constant, printr-o activitatea serioasa si sustinuta. As dori sa va felicit si sa va încurajez sa continuati în acelasi fel si pe viitor.” Este un exordium extrem de simplu, care are corespondent în corpul discursului frazele: „Ultima data când am tinut un discurs la Bucuresti a fost în primavara anului 2001. Îmi face o deosebita placere sa revin în acest oras si datorita faptului ca este o ocazie excelenta pentru a trece în revista progresul înregistrat în ultimii doi ani.” si „La începutul anului 2001 am avut, de asemenea, ocazia de a ma adresa prezentului guvern, care la momentul respectiv era la început de mandat.”, care functioneaza ca o captatio benevolentiae pentru toate tipurile de auditoriu care ar avea acces la acest discurs.

Propositio înfatiseaza cele doua idei de baza ale discursului: importanta aderarii si necesitatea implicarii societatii civile în acest proces: „Aderarea la Uniunea Europeana este o chestiune esentiala pentru viitorul României. Este îndreptatita si oportuna implicarea în aceasta dezbatere a societatii civile din România, precum si a institutelor de cercetari.”

Narratio este cuprins între „Trecem printr-o perioada cruciala pentru Europa…” si „… ritmul în care se desfasoara pregatirile celor doua tari.” Prin apelul la istoria zbuciumata a Europei si prin enumerarea elementelor esentiale ale procesului de aderare (din perspectiva Uniunii Europene) se prefigureaza analiza în detaliu a rezultatelor obtinute de România (care va sustine idee de necesitate a aderarii).

Confirmatio este cuprins între „La acea vreme existau trei mesaje fundamentale.” si „…primele încercari de a raspunde la întrebarea <CÂND>”; între „Cum se poate realiza acest lucru?” si „… cum ar fi presa si partidele politice.”; între „România trebuie sa-si revitalizeze economia….” si „… liniile directoare necesare în activitatea sa de pre-aderare”. Argumentele se înlantuie de la cel mai puternic la cel mai slab, cu accente pe elementele decisive în procesul de aderare.

Refutatio apare intercalat in confirmatio pentru a sublinia anumite puncte urmarite în mod deosebit de Uniunea Europeana; este cuprins între „Reuniunea la Nivel Înalt….” si „…ea ar trebui sa devina un membru eficient.”; între „Daca nu se iau masurile necesare…” si „… calea de a deveni un stat membru eficient.” Respingerea unor argumente sau pareri contrare se face prin deducerea unor urmari nefavorabile, pornindu-se de la principii în esenta aplicabile pentru realitatea româneasca.

Peroratio, cuprins între „Vom continua sa sprijinim România….” si „… în activitatea dvs. în lunile si anii ce vor urma.” Este un epilog de natura emotionala, care face apel si la un argument de ordin etic („responsabilitatea pentru a o transforma în siguranta”), care întareste ideea sprijinului acordat de Uniunea Europeana (prin reprezentantul sau) României în procesul de aderare.

Argumente
Argumente bazate pe fapte: „Acelasi Consiliu European a aprobat si propunerile Comisiei de a mari în mod semnificativ asistenta de pre-aderare cu 20% în 2004, 30% în 2005, respectiv 40% în 2006, comparativ cu fondurile primite de România în trecut.”; „În domeniul economic, România este „la zi” în ceea ce priveste angajamentele luate fata de FMI…”

Argumente bazate pe exemple: „România are o lunga istorie implicând exact acest tip de interventie politica în modul de guvernare a statului. Trebuie sa mentionez faptul ca aceasta situatie nu este tipica doar pentru România…”; „Rivalitatile din trecut au cauzat mult rau Europei si ele au continuat sa faca asta chiar si în anii 90, perioada în care conflictele din Balcani au devenit un exemplu nefericit de cât de multe distrugeri pot aduce ura si razboiul. ”
Argumente bazate pe autoritate:

Autoritatea legii: „Este necesara acum obtinerea acordului Parlamentului European, înainte ca Tratatul de Aderare sa fie semnat la Atena, pe data de 16 aprilie.”; „Reuniunea la Nivel Înalt de la Copenhaga a definit în mod clar obiectivul de a “primi Bulgaria si România ca membrii ai Uniunii Europene în 2007”.”

Autoritatea valorii: „Unitatea si cooperarea reprezinta antidotul.”; „… construim o noua ordine politica, bazata pe stabilitate, pace, democratie si cooperare.”

Indicatori

Indicatori ai juxtapunerii argumentelor
Indicatori care exprima o opozitie contextuala: „Pentru a se asigura ca procesul de aderare va fi finalizat si ca se vor îndeplini conditiile de aderare, România trebuie sa tinteasca sus. Nu ar trebui sa-si limiteze ambitiile doar la trecerea testelor de aderare; (…)”; „Institutiile trebuie de asemenea sa fie independente pentru a se garanta statul de drept. (…) România are o lunga istorie implicând exact acest tip de interventie politica în modul de guvernare a statului.”
Indicatori care exprima relatii de coordonare între argumente: „Daca nu se iau masurile necesare pentru a consolida independenta acestor institutii, atunci va aparea tentatia irezistibila de a le utiliza pentru ratiuni politice sau partizane…”; „Daca România îsi doreste sa îndeplineasca aceasta data, 2003 este un an realmente crucial.”

Indicatori ai întemeierii tezei

Indicatori ai întemeierii progresive: „O administratie publica eficienta poate da un impuls procesului de reforma si, prin aceasta, procesului de aderare.”; „Fiind ea însasi o democratie stabila, România este un exemplu de urmat si un furnizor de stabilitate pentru întreaga regiune.”
Indicatori ai întemeierii regresive: „procesul actual de extindere nu va fi complet pâna când România, si Bulgaria, nu îsi vor fi atins destinatia finala…”; „Stabilirea acestei date este un reper decisiv în procesul de aderare al României deoarece se recunoaste explicit faptul ca aderarea la Uniunea Europeana în 2007 este posibila pentru România.”

Elementele importante ale discursului sunt punctate prin propozitii cu valoare de titlu: „S-a înregistrat un progres substantial. ”, „Un angajament clar în favoarea aderarii României”, „Agenda Reformei”, „Concluzie”, iar recomandarile facute României au forma unor imperative catgorice („trebuie sa…”). Întreaga constructie discursiva se prezinta ca o evaluare si ca un set de recomandari în scopul întelegerii mai profunde de catre societatea civila româna a necesitatii integrarii europene.

Discursul supus analizei este unul bine construit din punct de vedere retoric, in ciuda faptului ca nu urmeaza structura clasica de organizare sau, mai bine spus, tocmai datorita acestui fapt. Oratorul mizeaza pe o logica interioara a structurarii temelor majore si a ideilor care le sustin, logica ce combina foarte inteligent fapte intentionat exagerate pentru a servi persuasiunii.

Ramona Ene