Planurile iniţiale ale companiei Intel cu privire la Pentium 4 nu prea sunt cunoscute. Se pare că acest procesor a fost gândit aşa cum spunea Barrett: să fie regele procesoarelor. În planurile sale iniţiale Intel prevedea 16 Kb L1 cache, 12.000 instrucţiuni, 128 Kb L2 cache şi 1 Mb L3 cache extern. Si acestea sunt doar câteva din caracteristici. Caracteristica care sare imediat în ochi este cache-ul L3 de 1 MB.
Dar se pare că pentru Intel costurile de producţie depăşeau în acest fel 2 miliarde de dolari şi chiar şi cea mai profitabilă companie de procesoare a trebuit să îşi regândească planurile când şi-a dat seama că mărimea chip-ului este prea mare.
În cadrul arhitecturii originale au fost făcute multe modificări dar se pare cea mai evidentă este eliminarea cache-ului L3. Pentru a compensa eliminarea din arhitectura a L3 cache-ului Intel a dublat L2 cache-ul. Intel a mai redus si mărimea L1 cache-ului până la 8 Kb.
Evident că Intel a făcut toata mişcarea pentru ca nu a dorit să aibă un procesor care să nu poată fi cumpărat de nimeni. Mai trebuie să amintesc că Intel nu are încă un chipset care să permită procesoarelor Pentium 4 să utilizeze memorii obişnuite şi deja aceste procesoare nu sunt prea accesibile. Primul astfel de chipset va fi lansat abia în a doua parte a acestui an.
Partea cea mai tristă este că Intel nu este încă o companie pentru utilizatori şi nici nu cred ca va deveni decât în ziua în care îşi va da seama că mai bine vinde o cantitate mare de procesoare mai ieftin decât sa vândă ‘două’ procesoare scumpe. Intel este mai degrabă o companie care este interesată numai de propriile buzunare (parcă am mai spus asta). Ce nu pot încă să înţeleg este cine mai cumpără procesoare făcute de Intel. Poate că plăcile de bază pentru procesoarele K7 sunt încă mai scumpe decât cele pentru Intel dar în final raportul preţ / performanţă este mai bun în cazul AMD.
Luaţi oferta oricărei firme şi veţi observa că puteţi realiza un sistem mai performant pe bază de procesoare AMD decât pe baza procesoarelor Intel.